Motivele intarzierii

Lunga noapte de intunecime este dureroasa, dar dimineata
este amanata din har, pentru ca, daca Stapanul ar veni, 
ar gasi pe multi nepregatiti. Dumnezeu nu voieste ca 
poporul sau sa piara si de  aceea intarzie El atat de mult.

Daca planul lui Dumnezeu ar fi fost urmat de poporul Sau, 
de  a da lumii solia harului, Hristos ar fi venit pe pamant 
inca  demult, iar sfintii ar fi primit invitatia de bun 
venit in  cetatea lui Dumnezeu.

Stiu ca daca poporul lui Dumnezeu ar fi pastrat o legatura 
vie  cu El, daca ar fi ascultat de Cuvantul Sau, atunci ei 
ar fi  astazi in Canaanul ceresc.

Nu a fost vointa lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos sa 
intarzie  atat de mult. Dumnezeu nu a intentionat ca 
poporul Sau, Israel  sa rataceasca timp de 40 de ani prin 
pustie. El fagaduise sa-i  duca direct in Canaan si sa-i 
stabileasca acolo ca un popor sfant  si fericit. Dar aceea 
carora li s-a predicat intai, n-au intrat  din pricina 
necredintei... timp de 40 de ani necredinta,  murmurarea 
si rascularea a impiedicat pe vechiul Israel sa intre in 
tara Canaanului. Aceleasi pacate au intarziat si intrarea 
Israelului spiritual in Canaanul ceresc. In nici un caz 
fagaduintele lui Dumnezeu nu dau gres. Necredinta, spiritul
lumesc, neconsacrarea, neintelegerile si rivalitatea dintre
credinciosii Sai sunt acelea care ne-au tinut atat de multi 
ani  in aceasta lume a pacatului si necazurilor.

Vestind lumii Evanghelia, sta in puterea noastra de a grabi 
revenirea Domnului.

Este privilegiul fiecarui crestin, nu numai de a astepta, 
ci si  de a grabi venirea Domnului nostru Isus Hristos. 
Daca toti acei  ce marturisesc Numele Sau ar aduce roade 
spre slava Sa, cat de  repede ar fi semanata intreaga lume 
cu samanta Evangheliei.
 Ultima recolta s-ar coace repede si Hristos ar veni sa-si 
adune  graul sau pretios.

E.G.White "Evanghelizare", Cap.XX, pag.429-431.




 
  Redesteptarea din timpul sfarsitului  



Citatele de mai jos prezinta redesteptarea profetizata
pentru timpul sfarsitului, care ar trebui sa fie   astazi 
 si care va fi urmata de revarsarea Duhului Sfant (ploaia 
tarzie), evanghelizarea intregii lumi (marea strigare) si
revenirea Domnului Hristos. Urmariti cu atentie toate citatele 
de mai jos pentru a intelege ce asteapta Dumnezeu de la noi
in vederea grabirii revenirii Fiului Sau in Slava.

Am vazut ca un nor des ii invaluia si doar cateva raze de
lumina de la Isus patrundeau in acest nor. M-am uitat sa
vad pe aceia care primisera aceasta lumina si am vazut 
persoane  rugandu-se cu staruinta pentru biruinta. 

Preocuparea lor era de a-L sluji pe Dumnezeu. Credinta 
lor staruitoare le-a adus rasplata. Lumina cerului a fost 
revarsata asupra lor; insa norul de intuneric ce se afla 
deasupra bisericii, in general, era des. L-am intrebat pe 
inger daca este nevoie de acel intuneric. El a spus: "Priveste!" 
Am vazut apoi cum biserica a inceput sa se ridice,  
sa se roage staruitor lui Dumnezeu  si razele de lumina 
au inceput sa patrunda acea intunecime, iar norul a fost 
indepartat. Lumina clara a cerului a stralucit asupra lor 
si, cu incredere sfanta, atentia le-a fost indreptata spre 
Dumnezeu. Ingerul a spus:  "Iata privilegiul si datoria lor". 
Satana a coborat cu mare putere, stiind ca timpul sau este 
scurt. Ingerii lui sunt ocupati si o mare parte din 
poporul lui Dumnezeu isi ingaduie sa stea nepasator de 
partea lui. Norul a trecut din nou si s-a asezat deasupra 
bisericii. Am vazut ca acesta ar putea fi imprastiat doar
prin  eforturi serioase si rugaciune staruitoare... 
Cel care cauta mantuirea ar trebui sa aiba aceeasi energie
si staruinta pe care ar avea-o pentru comorile vremelnice 
si atunci tinta ar fi atinsa. Mart.I, p.190-191

O redesteptare a adevaratei evlavii este lucrarea cea mai 
mare si mai urgenta de care avem nevoie. Aceasta ar trebui 
sa fie prima noastra lucrare. Trebuie sa depunem eforturi 
staruitoare ca sa primim binecuvantarea Domnului, nu pentru 
ca Dumnezeu nu vrea sa-si reverse darurile asupra noastra,
ci pentru ca noi nu suntem gata sa le primim. Tatal nostru 
ceresc este mult mai doritor sa ne dea Duhul Sau cel Sfant
dacat sunt parintii sa dea dariri bune copiilor lor. Prin
credinta, umilinta, pocainta si rugaciune staruitoare noi
trebuie sa indeplinim conditiile in urma carora Dumnezeu 
ne va da binecuvantarea Sa. Putem astepta o reinviorare
spirituala, dar ea va veni numai ca raspuns la rugaciune.
Mesaje selectate, vol.1, p.121

Prin  rugaciune calduroasa si staruitoare,  ei au fost 
inzestrati cu Duhul Sfant si apoi au pornit apasati de povara
salvarii de suflete, umpluti de ravna de a extinde biruinta
crucii.
Este tot atat de necesar - poate chiar mai necesar - ca ceea
ce a facut Domnul pentru poporul Sau atunci, sa faca pentru 
poporul Sau si azi. Mart.VII, p.31, 33

"In viziunea de noapte mi-a fost aratata o mare miscare 
de reforma in poporul lui Dumnezeu. Multi laudau pe 
Dumnezeu. Bolnavii erau vindecati si alte minuni aveau 
loc.  Un spirit de rugaciune  ii cuprinsese pe toti asa 
cum se manifestase inainte de ziua Cincizecimii. Sute si 
mii vizitau familii si le descopereau Cuvantul lui 
Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfant 
si un spirit de adevarata convertire se da pe fata. In 
toate partile, usi se deschideau pentru vestirea 
adevarului. Lumea parea luminata de influenta cereasca. 
Mari binecuvantari erau primite de adevaratul si umilul 
popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de multumire si 
de lauda, si se parea sa aiba loc  o reformatiune ca 
aceea la care am fost martori in 1844."(!) Mart. IX,
pag.103(in original).

Importanta acestei ultime parti se poate observa din
prima viziune a sr.White:

  "Atunci mi-am ridicat ochii si am vazut o carare dreapta 
si ingusta, suspendata deasupra pamantului. Pe aceasta 
carare, poporul advent calatorea spre cetate. Inapoia lor,
la inceputul cararii, era o lumina, despre care un inger 
mi-a spus ca este strigatul de la miezul noptii. Aceasta 
lumina stralucea pe tot parcursul cararii, astfel ca 
picioarele lor sa nu se impleticeasca... Unii, in graba, 
refuzau lumina care-i lumina din urma si spuneau ca nu 
Dumnezeu ii condusese pana acolo. Lumina dinapoia lor a 
disparut, lasandu-i intr-un intuneric complet, iar ei s-au 
impleticit, au pierdut urma lui Isus si au cazut de pe 
carare in intunericul si lumea nelegiuita de dedesubt. 
"Marturii, vol.1, pag.59(orig.).

 Care este oare secretul acelei lumini din jurul anului
1844, si in ce anume se va asemana cu redesteptarea din 
timpul sfarsitului? 





 
   Lumina din 1844  
  E.G.White si credinciosii anilor 1844 

  
 Citatele de mai jos prezinta experienta sr.White si a 
credinciosilor din preajma anilor 1844  (legatura cu profetia
din Mart.IX, p.102: redesteparea care va fi in timpul 
sfarsitului se va asemana anilor 1844): 

Sosind acasa, am petrecut majoritatea  orelor lungi de intuneric
on rugaciune si lacrimi.  Mart.I, p.20

In timp ce eram plecata in fata altarului  impreuna cu altii 
care il cautau pe Domnul, suspinul inimii mele era: "Ajuta-ma,
Isuse, mantuieste-ma, caci altfel voi pieri!  Nu voi inceta 
sa te implor pana cand rugaciunea mea va fi ascultata  si 
pacatele mele iertate!" Mi-am simtit ca niciodata mai inainte,
starea mea neajutorata. Pe cand  eram pe genunchi si ma 
rugam, deodata povara mi s-a dus si inima mi-a fost usurata.
La inceput m-a cuprins un simtamant de tulburare si am incercat
sa-mi reiau povara durerii. Mi se parea ca nu am dreptul sa
fiu bucuroasa si fericita. Insa se parea ca Isus este foarte
aproape de mine; m-am simtit in stare sa vin la El cu toate
necazurile, durerile si incercarile mele, asa cum veneau la
El cei in nevoie pentru a gasi usurare, cand El a fost pe pamant.
Aveam siguranta in inima mea ca El imi intelegea suferintele
si ca simtea impeauna cu mine. Nu pot uita niciodata aceasta
asigurare pretioasa a grijii pline de indurare a lui Isus
fata de o persoana atat de nevrednica de atentia Sa.  In acest
scurt rastimp cat am fost plecata in rugaciune impreuna cu
ceilalti, am invatat mai mult despra caracterul divin al lui
Hristos dacat oricand inainte.  O mama din Israel a venit la
mine si mi-a spus: Scumpa copila, L-ai gasit pe Isus?" Eram
pe punctul de a raspunde "Da", cand ea a exclamat: "Cu 
adevarat L-ai gasit, pacea Lui este asupra ta, vad aceasta pe
fata ta!" Iar si iar m-am intrebat: "Poate fi aceasta religie?
Nu gresesc eu oare?" Mi se parea ca este prea mult pentru mine,
un privilegiu prea mare. Desi eram timida sa marturisesc acest 
lucru, simteam ca Mantuitorul m-a binecuvantat si mi-a iertat 
pacatele.Mart.I, p.21, 22.

Uneori toata noptea nu puteam inchide un ochi. Atunci 
asteptam pana ce sora mea geamana adormea, coboram incet 
din pat si  ingenuncheam pe podea, rugandu-ma in liniste,  
fara grai, intr-o agonie care nu poate fi descrisa...  Adesea 
ramaneam plecata in rugaciune aproape toata noaptea  gemand 
si tremurand intr-un chin inexprimabil si intr-o disperare care 
nu poate fi descrisa. Mart.I, p.31

Chiar agonia mintii prin care trecusem era dovada pozitiva ca 
Duhul Domnului  se lupta cu mine. Mart.I, p.34

[Rezultat] :  Inima mea era atat de plina de dragostea lui 
Dumnezeu si de pacea aceea care intrece orice intelegere si 
imi placea sa meditez si sa ma rog.  Mart.I, p.37

 Cateva nopti intregi le-am petrecut in rugaciune  serioasa  
pentru cei pe care ii cautasem si ii adusesem laolalta pentru 
a lucra si a ma ruga impreuna cu ei. Mart.I, p.38

Noi organizaseram  intalniri pentru rugaciune  in diferite 
locuri din oras, pentru a da ocazie celor  ce vor sa vina sa 
poata participa. Familia care mi se opusese cel mai mult 
inainte participa la una dintre acestea. Cu aceasta ocazie, 
 cand cei adunati erau la rugaciune, Duhul Domnului a venit 
asupra adunarii  si unul dintre membrii acestei familii a fost 
asa de sleit de putere, de parca ar fi fost mort... In cele din 
urma a dobandit destula putere pentru a-L lauda pe Dumnezeu 
si le-a potolit lacrimile, strigand biruitor ca primise 
asupra lui puterea Domnului si ca acest lucru era evident...
Un simt al datoriei m-a indemnat sa ma duc la adunare si am 
plecat cu deplina asigurare in sufletul meu ca totul avea sa 
fie bine. Pe cand ne-am plecat inaintea Domnului, inima mea 
s-a revarsat in rugaciune si a fost umpluta cu o pace pe care 
doar Domnul Hristos o poate da...
Indata ce a terminat de vorbit, un barbat puternic, un crestin 
devotat si umil, a fost doborat in fata ochilor lui de puterea 
lui Dumnezeu, iar  incaperea a fost umpluta de Duhul 
Sfant... Fratele R. si-a rostit apoi marturia. Fata lui era 
luminata de slava cerului, in timp ce Il lauda pe Domnul pentru 
minunile pe care le facuse in seara aceea. El a spus:  "Acest 
loc este grozav de solemn datorita prezentei Celui Prea Inalt..." 
La o ora de rugaciune tinuta curand dupa aceea, fratele care 
marturisise ca a gresit impotrivindu-mi-se a experimentat 
puterea lui Dumnezeu intr-o masura atat de mare, incat 
infatisarea lui a stralucit de lumina cereasca si a cazut 
neajutorat la pamant. Cand puterea i-a revenit, el a recunoscut 
din nou ca luptase din nestiinta impotriva Duhului Domnului 
atunci cand nutrise acele sentimente fata de mine. La o alta ora 
de rugaciune, un alt membru al aceleiasi familii a avut o experienta 
asemanatoare si a dat marturie.
La cateva saptamani dupa aceea, pe cand familia cea numeroasa 
a fratelui P. se afla la rugaciune in casa lor,  Duhul lui 
Dumnezeu a luat in stapanire camera aceea si i-a doborat le 
pamant pe toti cei ingenunchiati care se rugau.  Tatal meu a 
venit acolo curand dupa aceea si i-a gasit pe toti, atat 
parinti cat si copii, neputinciosi sub influenta lui Dumnezeu.
Superficialitatea rece a inceput sa se topeasca in fata 
influentei puternice a Celui Prea Inalt. Toti cei care mi se 
impotrivisera au marturisit ca au intristat pe Duhul Sfant 
facand astfel si mi s-au alaturat in impreuna simtire si 
dragoste fata de Mantuitorul. Mart.I, p.50-53

M-am rugat cu staruinta timp de mai multe luni, pana tarziu in 
noapte, ca aceasta povara sa-mi fie luata si pusa asupra cuiva 
mai capabil dacat mina sa o duca. Mart.I, p.69

...si mai multe ore pe care altii le petreceau dormind, 
noi le petreceam in agonie, in lacrimi si plangand inaintea Domnului. 
Mart.I, p.97

Nu puteam sa dorm, insa mi-am continuat rugaciunea tacuta. 
Inainte de a se face ziua am adormit. Mart.I, p.102

Fratele Smith si alti frati s-au rugat si ei, iar apoi s-au 
retras pentru a petrece mult timp din noapte in rugaciune. 
Mart.I, p.118

Cand vestirea soliei abea incepuse... eram putini credinciosi 
si eram considerati fanatici... Adesea, cand eram in stramtorari, 
petreceam noaptea intreaga in rugaciune fierbinte, agonizanta 
in lacrimi, pentru a primi ajutor de la Dumnezeu si pentru ca 
lumina Sa sa straluciasca asupra Cuvantului Sau... 
Unele nopti nu puteam dormi, pentru ca inimile noastre isi 
reversau preaplinul de iubire si recunostinta fata de Dumnezeu. 
Mart.III, p.356

Noi trebiue sa staruim mult in rugaciune, daca dorim sa 
propasim in sfintirea vietii. Atunci cand solia adevarului 
a fost rostita pentru prima data [!anii 1844], cat de mult
ne rugam noi! De obicei, noi petreceam ore intregi in rugaciuni 
serioase, cate doi sau trei laolalta, cerand implinirea 
fagaduintei; adesea se auzea si planset, glasuri de multumire
si cantare de lauda.  Acum, ziua  lui Dumnezeu este mai 
aproape decat atunci cand am crezut intai; noi ar trebui sa 
fim mai seriosi, mai zelosi, mai fierbinti dacat in anii de 
la inceputul soliei. Acum, primejdiile sunt mai mari dacat 
atunci. Sufletele sunt mai impietrite. Avem nevoie de 
calauzirea Spiritului lui Hristos si trebuie sa nu ne 
odihnim pana nu-L primim. Mart.V, p.161, 162

Inainte de a tine o cuvantare, predicatorii ar trebui sa-si ia
timp ca sa-l caute pe Dumnezeu pentru a primi intelepciune si 
putere. Mai mult, predicatorii se retrageau undeva si se rugau
impreuna, si ei nu incetau pana cand spiritul lui Dumnezeu nu 
raspundea la rugaciunile lor. Apoi, se intorceau de la locul 
rugaciunii cu fetele luminate; si cand vorbeau adunarii, 
cuvintele lor erau pline de putere. Ei atingeau inima 
oamenilor, deoarece spiritul care le daduse binecuvantarea
pregatise inimile pentru a primi solia lor. Mart. VI, p.55-56



Puterea care a inflacarat poporul, atat de puternic, in 
miscarea din 1844 , se va dovedi iarasi. Solia ingerului 
al treilea se va vesti atunci nu pe soptite, ci cu o mare 
strigare. Mart.V, p.242-243.




 
  Cernerea 
 sau Zguduirea 
  

 Citatele de mai jos sunt extrase din Marturii I, Capitolul 
Cernerea(Zguduirea). Este cea mai completa viziune a sorei 
E.G.White(din cate am gasit) care descrie evenimentele finale.
Urmariti cu atentie succesiunea lor: rugaciune staruitoare(Lupta 
lui Iacov - cu care trebuie sa inceapa totul) --> biruinta
asupra pacatului --> ploaia tarzie --> marea strigare --> 
noaptea stramtorarii lui Iacov --> revenirea Domnului Hristos. 

   La data de 20 noiembrie 1857, mi-a fost aratat poporul
lui Dumnezeu si i-am vazut pe credinciosi fiind zguduiti 
puternic. Unii dintre ei, cu credinta puternica si cu strigate 
teribile, se rugau lui Dumnezeu. Fetele lor erau palide, 
purtand semnele unei nelinisti profunde, expresie a luptei 
lor launtrice. Chipurile lor aratau hotarare si seriozitate, 
in timp ce mari picaturi de sudoare cadeau de pe fruntile lor. 
Din cand in cand, fetele li se luminau de semnul aprobarii 
lui Dumnezeu si din nou pe fetele lor se asterneau neliniste, 
seriozitate si solemnitate...
    Am vazut ca unii nu se rugau si nu se gaseau in aceasta 
stare de agonie. Ei pareau indiferenti si nepasatori. Nu se 
impotriveau intunericului din jurul lor, si acest lucru ii 
arunca in ceva asemanator unui nor gros.
    Ingerii lui Dumnezeu i-au parasit pe acestia si i-am 
vazut grabindu-se spre a veni in ajutorul acelora care se 
luptau din toate puterile pentru a se impotrivi ingerilor 
rai, strigand catre Dumnezeu cu staruinta. Dar ingerii i-au 
parasit pe aceea care nu faceau nici un efort; apoi eu nu 
i-am mai vazut. In timp ce unii se rugau cu strigate 
staruitoare, o raza de lumina de la Isus venea din cand in 
cand asupra lor, pentru a le incuraja inimile si a le lumina fetele...
     Ingerul a spus: "Asculta!" Curand am auzit o voce care 
semana cu o voce a mai multor instrumente, toate in acorduri 
perfecte, dulci si armonioase...  I-am vazut pe aceia care 
mai inainte plangeau si se rugau, agonizand. Grupul de ingeri 
din jurul lor s-a dublat si ei erau imbracati in armura din 
cap pana-n picioare. Se deplasau in ordine desavarsita, 
hotarati, ca o companie de soldati. Fetele lor aratau ca 
trecusera printr-o lupta cumplita, printr-o agonie. Cu 
toate acestea chipurile lor, desi marcate de chinul launtric 
teribil, straluceau acum de lumina si slava cerului. Ei 
obtinusera victoria, si aceasta a dat nastere in inimile lor 
la o multumire profunda si o bucurie sfanta, sacra.
     Numarul acestui grup s-a micsorat. Unii au fost cernuti 
si lasati pe cale. Cei nepasatori si indiferenti, care nu 
s-au alaturat acelora care pretuiau biruinta si mantuirea 
suficient pentru a se ruga cu staruinta si in agonie pentru 
ea, au fost lasati in intuneric. Insa numarul lor a fost 
imediat completat de altii, care au apucat adevarul si au 
intrat in randuri...
     I-am auzit pe cei care erau imbracati in armura rostind 
adevarul cu mare putere. Acesta a avut efect... Am intrebat 
ce a produs aceasta schimbare. Un inger a raspuns: "Ploaia 
tarzie, inviorarea de la fata Domnului si strigatul cel tare 
al celui de-al treilea inger."
     O mare putere ii insotea pe cei ce fusesera alesi. Ingerul 
a spus: "Priveste!"  Atentia mi-a fost indreptata spre cei 
necredinciosi. Acestia erau toti tulburati, agitati. Zelul 
si puterea lui Dumnezeu ii starnisera si infuriasera. Peste 
tot era cofuzie. Am vazut luanduse masuri impotriva acelui 
grup care avea puterea si lumina lui Dumnezeu. Intunericul 
se indesa in jurul lor si, cu toate acestea, erau neclintiti, 
pentru ca erau acceptati de Dumnezeu si se incredeau in El. 
I-am vazut in incurcatura. Apoi i-am vazut strigand cu 
staruinta catre Dumnezeu. Zi si noapte strigatul lor nu inceta. 
  [abea aici este noaptea stramtorarii lui Iacov  datorita 
persecutiei . A nu se confunda cu Lupta lui Iacov, care a 
avut loc inainte de biruinta asupra pacatului si primirea 
ploii tarzii]. Am auzit aceste cuvinte:"Voia Ta, o, 
Dumnezeule, sa se faca! Daca prin aceasta se poate aduce 
slava Numelui Tau, gaseste Tu o cale de scapare pentru 
poporul Tau. Izbaveste-ne de necredinciosii din jurul nostru! 
Ei vor sa ne omoare; insa bratul Tau poate aduce mantuire"...
     Apoi am auzit vocea lui Dumnezeu care a cutremurat cerurile
 si pamantul. A avut loc un puternic cutremur de pamant.  
Cladirile erau zguduite si se prabuseau la fiecare pas. Am 
auzit apoi un strigat triumfator de biruinta, puternic, 
armonios si clar. Am privit asupra acestui grup, care cu 
putin timp in urma fusesera intr-o asemenea suferinta si 
chin. Robia lor a luat sfarsit! O lumina plina de slava a 
stralucit asupra lor. Cat de frumosi erau! Orice urma de 
oboseala si grija a disparut; pe fetele lor se vedea sanatate 
si frumusete. Vrajmasii lor, necredinciosii din jurul lor, 
au cazut ca niste oameni morti. Ei nu puteau suporta lumina 
care stralucea asupra celor izbaviti, a celor sfinti.
     Aceasta lumina si slava a ramas asupra lor pana ce Isus 
a aparut pe norii cerului, iar grupul celor credinciosi, 
incercati, au fost schimbati intr-o clipa, intr-o clipeala 
din ochi, din slava in slava...  Mart.I, p.192-197





 
  Ploaia Tarzie 

 Citatele de mai jos sunt extrase din Marturii Speciale 
pentru Predicatori, capitolul Rugati-va pentru ploaia tarzie. 
Observati importanta ploii timpurii pentru a fi primita 
ploaia tarzie. 

     Ploaia cea tarzie, care era data pentru coacerea recoltei 
pamantesti, reprezinta harul spiritual, care pregateste 
comunitatea, pentru venirea Fiului Omului. Daca Ploaia 
timpurie nu cadea, atunci nici o viata nu era pe pamant, 
iarba cea verde nu rasarea. 
     Daca ploaia timpurie nu-si savarsea lucrarea ei, atunci 
nici ploaia cea tarzie nu putea aduce semanaturile la 
deplina lor dezvoltare. Trebuie sa fie "mai intai pai 
verde, apoi spic"...
     Inima trebuie curatita de orice manjitura si de orice 
duh necurat. Primii ucenici s-au pregatit pentru revarsarea 
Spiritului Sfant, la ziua Cincizecimii, prin marturisirea 
si parasirea pacatelor, prin rugaciuni serioase si prin 
consacrare catre Dumnezeu. Aceiasi lucrare - numai ca 
intr-o masura mult mai mare - trebuie facuta acum. 
Numai atunci fiinta omeneasca poate sa se roage pentru 
aceasta binecuvantare si sa astepte de la Domnul sa se 
desavarseasca lucrarea inceputa in el. Dumnezeu a inceput 
lucrarea si tot El va termina lucrarea Sa, facand pe om 
desavarsit in Hristos. Dar nu trebuie neglijat nimic din 
harul reprezentat prin ploaia timpurie... 
      ...Nu trebuie sa uitam niciodata avertismentul lui 
Hristos "Vegheati si va rugati". "Vegheati si va rugati 
neincetat". Pentru a progresa in cele spirituale, avem 
nevoie neaparat de o continua legatura cu agentii ceresti. 
Avem nevoie de o anumita masura a Spiritului lui Dumnezeu, 
dar noi trebuie sa cerem tot mai mult Spirit, prin 
rugaciune si credinta. Noi nu trebuie sa incetam niciodata 
cu staruintele noastre... Nu va multumiti a sta intr-o 
stare nelucratoare, la gandul ca la timpul cuvenit, ploaia 
spirituala va cadea peste toti. Rugati-va pentru ea...
     ...Dar Dumnezeu Insusi trebuie sa porunceasca, sa 
cada ploaia. De aceea nu trebuie sa pregetam a ne ruga 
fierbinte. Noi trebuie sa ne rugam, ca Dumnezeu sa dea 
drumul izvorului de apa vie. Si noi insine trebuie sa primim 
din aceasta apa vie. Cu inimile pline de cainta sa ne rugam 
acum, cu cea mai mare seriozitate, pentru ca, in acest timp 
al ploii tarzii, stropii harului sa cada peste noi. La orice 
adunare la care participam, rugaciunile noastre trebuie sa 
fie inaltate catre Dumnezeu, chiar in acest timp sa dea 
sufletelor noastre zel si ploaia spirituala. Pe masura ce 
vom ruga pe Dumnezeu pentru darul Spiritului Sfant, El va 
lucra in noi, facandu-ne blanzi si smeriti cu inima si vom 
simti o dependenta constiincioasa de la Dumnezeu pentru 
revarsarea deplina a ploii tarzii. Daca ne rugam in 
credinta pentru aceasta binecuvantare, atunci o vom primi, 
potrivit fagaduintei lui Dumnezeu.
    ... Toate comorile ceresti asteapta, din partea noastra, 
sa fie cerute si primite si asa dupa cum primim binecuvantarea, 
tot asa suntem datori s-o impartasim si altora...
    Aceasta este lucrarea, pentru care Domnul cere, ca fiecare 
suflet sa se pregateasca s-o faca in acest timp, cand cei 
patru ingeri tin cele patru vanturi, sa nu sufle pana ce 
servii lui Dumnezeu vor fi pecetluiti pe fruntile lor... 
Noi trebuie sa capatam zilnic o experienta adanca si vie, 
in lucrarea pentru desavarsirea unui caracter crestin... 
Avem nevoie acum de mai multa rugaciune. Hristos 
porunceste: "Rugati-va fara incetare;" pentru ca mintea 
sa fie inaltata catre Dumnezeu, izvorul a toata izbanda 
si puterea.
     ...Daca am umblat cu Dumnezeu in impartasirea 
Spiritului, apoi aceasta este, pentru ca l-am cautat 
zilnic in rugaciune... Dar cei care nu nutresc spiritul 
si obisnuinta rugaciunii, nu se pot astepta sa primeasca 
uleiul auriu al bunatatii, smereniei, indelung rabdarii, 
amabilitatii si iubirii.
  ... Nici unul dintre noi nu vacastiga biruinta, fara 
straduinti depline si staruitoare, proportional cu valoarea 
obiectivului pe care il urmarim, viata vesnica.
     Dispensatiunea in care noi traim acum, trebuie sa fie,
pentru cei care cer aceasta, dispensatiunea Spiritului Sfant.
Cereti, prin rugaciune, binecuvantarea Sa. Acum este timpul,
cand trebuie sa facem o mai adanca consacrare... 
    Noi suntem chemati sa vestim adevarurile deosebite pentru
acest timp. Pentru toate acestea este necesara revarsarea 
Spiritului. Sa ne rugam deci pentru ea. Domnul asteapta de 
la noi sa cerem de la Dansul aceasta. Noi n-am fost cu toata 
inima in aceasta lucrare.
    Ce voi putea spune fratilor mei in Numele Domnului?
Ce efoturi proportionale, au fost facute in raport cu lumina 
pe care Domnul a binevoit sa ne-o dea?... 
    Rugati-va fara incetare si vegheati, lucrand in acord 
cu rugaciunile voastre. Cand va rugati, credeti si incredeti-va 
in Dumnezeu. Este timpul ploii tarzii, cand Domnul va da 
Spiritul Sau in masura bogata. Fiti staruitori in rugaciune si
veghetori cu spiritul.








 
  Exemplul Domnului Hristos 
 pe care trebuie sa-l urmam 
 

 

Taria Domnului Hristos era in rugaciune. El se retragea in 
dumbravi si munti, iar lumea si orice altceva era zavorata 
in afara Lui. El era singur cu Tatal Sau. Cu un zel intens, 
El Isi revarsa cererile Sale si folosea toata puterea 
sufletului Sau pentru a prinde mana Celui infinit. Cand 
incercari noi si mari erau inaintea Lui, El se retragea fara
zgomot in singuratatea muntilor si petrecea toata noaptea
in rugaciune catre Tatal Sau ceresc.
Domnul Hristos este Exemplul nostru in toate lucrurile. El
nu S-a supus niciodata ispitei lui Satana, ci a refuzat
siretlicurile celui mai viclean vrajmas. Daca imitam exemplul
Sau in rugaciune arzatoare si insistenta, nu vom fi biruiti
de Satana. Fii si fiice ale lui Dumnezeu, p.136

Aceasta importanta noapte de veghere trebuie sa fi fost marcata 
de lupte sufletesti, generoase, si rugaciuni care le-ar fi adus 
putere sa marturiseasca despre chinul de nespus al Fiului lui 
Dumnezeu. (referitor la Ghetsemani). Mart.II, p.201

Si putini vor sa urmeze exemplul Lui de rugaciune frecventa si 
serioasa catre Dumnezeu, pentru puterea de a indura incercarile 
acestei vieti si a indeplini indatoririle zilnice... Hristos...
a dat tuturor urmasilor Lui un exemplu ca veghea, rugaciunea si 
efortul staruitor erau necesare din partea lor daca urmau sa 
reprezinte corect iubirea care se afla in inima Lui pentru 
neamul omenesc cazut. Mart.II, p.640

Domnul Hristos, Regele slavei, se ducea adesea singur in munti 
si in locuri singuratice, pentru a-si varsa sufletul in rugaciune 
inaintea Tatalui Sau; insa omul pacatos, care nu are putere, 
gandeste ca poate trai fare atat de multa rugaciune. 
Domnul Hristos este modelul nostru; viata Sa a constituit un 
exemplu de fapte bune...  El petrecea adesea toata noaptea, pe 
pamantul umed, in rugaciune agonizanta. Mart.I, p.519

Domnul Isus s-a rugat si, o, cat de serioase erau rugaciunele 
Lui! Si El era Fiul iubit al lui Dumnezeu! Daca Domnul Isus a
dat dovada de atata staruinta, energie si s-a luptat pe viata 
si pe moarte in rugaciune, cu cat mai multa nevoie au cei care 
au fost chemati de El pentru a fi mostenitori ai mantuirii sa 
fie dependenti de Dumnezeu pentru toata puterea lor, sa se agate 
de El in lupta si sa spuna: "Nu te las sa pleci pana nu ma vei 
binecuvanta."  Mart.I, p.163

Maiestatea cerului, in timp ce a fost angajat in lucrarea sa 
pamanteasca, S-a rugat mult Tatalui Sau. Adesea era plecat in 
rugaciune toata noaptea... Adesea, dupa ce multimea Il parasea, 
pentru a se retrage peste noapte, El nu se odihnea, desi era 
obosit de lucrarile de peste zi... Toata noaptea, in timp ce 
ucenicii Lui dormeau, divinul lor invatator se ruga... Exemplul 
Lui a fost lasat pentru urmasii Lui... El a venit pe pamant, ca 
sa poata oferi o cale pe care noi sa putem gasi har si putere 
spre a-i ajuta in orice vreme pe cei in nevoie, urmand exemplul 
Lui in rugaciune serioasa. Daca slujitorii lui Hristos vor sa 
imita acest model, ei vor fi umpluti cu Duhul Sfant si ingerii 
le vor sluji. Mart.II, p.489-490.

In acele ore cand se ruga singur, departe, Isus a primit in
viata Sa pamanteasca putere si intelepciune. Tinerii sa 
urmeze exemplul Sau... Educatie, p.257, 258, 259.

El (Hristos) gasea mangaiere si bucurie in comuniunea cu Tatal 
Sau. Daca Mantuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu a simtit nevoia 
rugaciunii, cu mult mai mult fiintele muritoare, slabe si 
pacatoase, trebuie sa simta nevoia de rugaciune continua si 
staruitoare. Calea catre Hristos, p.85, ed. '95.

"Dar Isus S-a dus iaras la munte, numai El singur."(Ioan 6:15). 
Cuvantul  iarasi  ne spune ca a se retrage in linistea si 
singuratatea muntilor, uneori toata noaptea, facea parte din 
viata de rugaciune a lui Isus. (Marcu 1:35; Luca 6:12). 
Studii Biblice, instructori, trim.I, 2001, p.11 (1 ian.).

Viata de rugaciune a lui Isus a urmat un drum pe care il putem 
parcurge fiecare dintre noi. El a preintampinat fiecare criza 
prin rugaciune. Inainte ca sa-si infrunte dusmanii si inaintea 
unor incercari nedrepte - umilinta, tortura si moarte - El a 
luptat in rugaciune. Abea dupa aceea a putut sa-si intampine 
dusmanii linistit, ca un biruitor. 
Studii Biblice, instructori, trim.I, 2001, p.10 (1 ian.).






 
 Lupta lui Iacov 
 
  trebuie sa fie lupta mea si a ta  


 A nu se confunda cu "noaptea stramtorarii lui Iacov", care va fi 
ca rezultat a persecutiei poporului lui Dumnezeu, chiar inainte de 
revenirea Domnului Hristos pe norii cerului (vezi "Cernerea").  

Este nevoie de rugaciuni, de cele mai serioase, de cele 
mai fierbinti, de cele mai staruitoare rugaciuni, de astfel
de rugaciuni cum inalta David cand zicea: "Cum doreste un
cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine,
Dumnezeule!" (Ps.42:1); "Doresc dupa invataturile Tale; am
dorit dupa mantuirea Ta". "Sufletul meu suspina si tanjeste 
de dor dupa curtile Domnului, inima si carnea mea striga
dupa Dumnezeul cel Viu!" (Ps.84:3). Acesta este spiritul
 rugaciunii luptatoare  pe care il avea regele psalmist.
Mart.IV, p.534

  Un crestin isi biruie trasaturile firesti, pasiunile. 
Exista un remediu pentru sufletul bolnav de pacat. Acest 
remediu este in Isus. Ce Mantuitor pretios! Harul Lui este 
indestulator chiar si pentru cel mai slab; iar cel tare, de 
asemenea, trebuie sa aiba parte de harul Sau, caci, daca nu, 
va pieri. Am vazut cum poate fi obtinut acest har. Du-te in 
camaruta si acolo, singur cu Dumnezeu, cere-I cu staruinta: 
"Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule; pune in mine 
un duh nou si statornic." Fii sincer, deschis. Rugaciunea 
arzatoare e de mare folos. Ca si Iacov, luptati-va in 
rugaciune. Luptati-va! Domnul Isus a suferit in gradina, 
incat sudoarea ii cadea ca niste picaturi mari de sange; si 
voi trebuie sa faceti un efort. Nu plecati din camaruta 
pana ce nu va simtiti puternici in Dumnezeu... cautati pe 
Domnul din toata inima voastra. Veniti inaintea Lui cu 
staruinta...  Mart.I, p.170

Este nevoie de multa rugaciune si de cele mai riguroase
exercitii ale mintii daca vrem sa facem lucrarea pe care 
Dumnezeu ne-a incredintat-o. Multi nu ajung niciodata la 
pozitia pe care ar trebui s-o ocupe, pentru ca asteapta ca 
Dumnezeu sa lucreze in locul lor. Toti aceea ce pot fi de 
folos trebuie educati prin  cea mai severa disciplina 
mintala si morala.  Atunci Dumnezeu le va ajuta sa
uneasca puterea dumnezeiasca cu eforturile omenesti.
Mart.IV, p.611

Puterea care a zguduit lumea in marea reformatiune a venit 
din locul tainic al rugaciunii. Acolo, slujitorii lui 
Dumnezeu si-au sprijinit picioarele cu calm sfant pe stanca 
fagaduintelor Sale. In timpul luptei de la Ausburg, Luther
"nu a lasat sa treaca nici o zi fara sa consacre cel putin 
trei ore pentru rugaciune si alegea orele cele mai favorabile 
pentru studiu." In camaruta lui retrasa, el era auzit 
revarsandu-si sufletul inaintea lui Dumnezeu in cuvinte 
"pline de ardoare, teama si speranta, ca atunci cand cineva 
vorbeste unui prieten." Tragedia Veacurilor, p.210

Numai lucrarea insotita de multa rugaciune, sfintita prin 
meritele lui Isus, va fi o puternica marturie pentru adevar.
Hristos Lumina Lumii, p.362

Dumnezeu nu spune: "Cereti o data si vi se va da". El ne 
invita sa cerem, sa staruim neobosit in rugaciune. Cererea
staruitoare aduce pe cel ce cere intr-o atitudine mult mai 
serioasa, mai plina de zel, si face sa creasca dorinta de 
a primi lucrurile pentru care se roaga.
Dar multi nu au o credinta vie. De aceea ei nu primesc o 
masura mai mare din puterea lui Dumnezeu... Fac planuri si 
proiecte, dar se roaga putin si au intr-adevar putina 
incredere in Dumnezeu. Ei gandesc ca au credinta, dar ceea 
ce au nu este decat un impuls momentan. Incapabili de a-si 
da seama de propriile lipsuri sau de bunavointa lui 
Dumnezeu de a binecuvanta, ei nu staruiesc in a-si mentine
cererile inaintea lui Dumnezeu. 
Parabolele Domnului Hristos, p.145,146

Roaga-te cat poti de serios, de arzator pentru viata vesnica,
deoarece aceasta este in joc. Stai inaintea Domnului pana cand 
inauntrul tau ia nastere un dor de nedescris dupa mantuire si 
obtii dovada scumpa a iertarii pacatului. Mart.I, p.175

Efortul personal pentru binele altora trebuie sa fie precedat 
de multa rugaciune in taina, pentru ca el cere o mare 
intelepciune spre a intelege stiinta mantuirii sufletelor...
Sa lasam inima sa tanjeasca de dorinta pe care o are pentru 
Dumnezeu, pentru Viul Dumnezeu. Viata Domnului Hristos a aratat
ce poate face omul atunci cand ajunge partas naturii divine.
Sa cerem deci si vom primi. Cu credinta staruitoare a lui
Iacov , cu insistenta nesovaielnica a lui Ilie, sa cerem 
pentru noi tot ceea ce Dumnezeu ne-a fagaduit.
Parabolele Domnului Hristos, p.149

Rugaciunea credintei este cea mai mare putere a crestinului
prin care va birui cu siguranta pe Satana. Mart.I, p.296

Dumnezeu a notat rugaciunele lor serioase, sfasietoare, in 
agonie, pentru ca ei sa poata avea lumina. Mart.I, p.432

-Cu toate ca nu le sunt ascultate rugaciunile imediat, credinta 
nu le slabeste, ci se lupta cu Dumnezeu in rugaciune. 
-Sufera cea mai intensa neliniste, groaza si amaraciune.
-Continua sa se roage si sa se umileasca inaintea lui Dumnezeu.
-Se prind de puterea lui Dumnezeu ca si Iacov prins de Inger.
Sfintii trec printr-o lupta sufleteasca (mentala) luptandu-se 
cu Dumnezeu pentru ajutor.
Iacov s-a luptat cu ingerul si a fost biruitor la Iaboc. Oare 
cati cunosc astazi ce inseamna a te lupta cu Dumnezeu? Cati 
cunosc Iabocul? Cine primeste binecuvantarea divina?
Liviu Olteanu - "Inchiderea harului", p.142

Timpul de suferinta si chin din fata noastra va cere o 
credinta care sa suporte oboseala, amanarea si foamea - 
o credinta care nu va slabi, desi va fi aspru incercata. 
Timpul de har este acordat tuturor ca sa se pregateasca 
pentru timpul stramtorarii. Iacov a biruit pentru ca a fost
staruitor si hotarat. Biruinta lui este o dovada a puterii 
rugaciunii staruitoare. Toti cei care se vor prinde de 
fagaduntele lui Dumnezeu, cum s-a prins el, si vor fi 
seriosi si staruitori cum a fost el, vor reusi asa cum a 
reusit el. Aceia care nu sunt dispusi sa se lepede de sine, 
sa se lupte inaintea lui Dumnezeu, sa se roage mult si 
staruitor, pentru binecuvantarea Sa, nu o vor primi. A te 
lupta cu Dumnezeu - cat de putini stiu ce inseamna lucrul 
acesta! Cat de putini sunt aceia care si-au inaltat sufletul 
catre Dumnezeu, cu o dorinta atat de puternica, pana ce 
toata puterea a ajuns la limita. Cand valurile disperarii, 
pe care nici o limba nu o poate exprima, se revarsa peste 
cei ce se roaga, cat de putini se prind cu credinta 
statornica de fagaduintele lui Dumnezeu? 
"Tregedia Veacurilor", p.622

Aceia care amana pregatirea pentru ziua Domnului nu o pot 
castiga in timp de stramtorare, sau in oricare alt timp dupa 
aceasta. Cazul tuturor acestora este fara nadejde. 
Liviu Olteanu, "Inchiderea harului", p.142

John Wesley scria: Ridica mainile obosite, prin credinta si 
rugaciune; sprijina genunchii slabanogiti. Ai postit si te-ai 
rugat cateva zile? Asalteaza tronul harului, persevereaza fara 
incetare si vei avea parte de mila. 
(E.M. Bounds, "Purpose in prayer", p.75) 

Rugaciunea mai multa si de calitate va aduce cel mai sigur si 
mai rapid triumf pentru cauza lui Dumnezeu.
(John Foster, citat in Bounds, "Purpose in prayer", p.20)

Se spune ca Martin Luther ar fi zis: Am atat de multe lucruri 
de facut astazi incat trebuie sa petrec primele patru ore din zi 
in rugaciune. Edwin Gelafar, "Ganduri despre rugaciune", p.34

Martin Luther sau Jonathan Edwards - care obisnuiau sa petreaca 
ore si ore intregi in rugaciune... 
Edwin Gelafar, "Ganduri despre rugaciune", p.48

Stabiliti-va o zi pentru rugaciune intensiva. Puteti fi singur 
sau impreuna cu altii. Folositi intreaga zi pentru rugaciune 
continua. Petreceti-va timpul intr-o conversatie activa cu 
Dumnezeu… Un singur scop: sa va aduca mai aproape de 
Mantuitorul si sa va puna in legatura cu El intr-o forma de relatie 
permanente prin rugaciune. Kriss Coffin Stevenson, 
"ABC-ul rugaciunii necurmate" , p.47 (Prelegeri pentru 
saptamana de rugaciune a tineretului, 1995)

John Welch, ginerele lui Jhon Knox, a fost unul dintre cei mai 
inflacarati oameni ai rugaciunii pe care i-a cunoscut vreodata 
lumea noastra. El considera ca  o zi in care nu petrecea sapte 
sau opt ore cu Dumnezeu, in rugaciune si in studiul Scripturii, 
era o zi pierduta. 
H.M.S.Richards, Jr, Daniel R. Guild, "Vesti mai bune ca 
niciodata", p.105 (Devotional 2002).