DUMNEZEUL NOSTRU UIMITOR

vineri

UIMITOAREA APĂ VIE

Text biblic: Ieremia 2:13

În cartea lui Ieremia, Dumnezeu este mâniat de faptul că poporul Israel I-a întors spatele. Prin profetul Ieremia, El Îşi întreabă poporul de ce s-au îndepărtat: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?“ (Ieremia 2:5) Aici, Domnul ne arată originea păcatului. Oamenii au mers după nimicuri, au pus alţi idoli mai presus de El; au preţuit alte lucruri, care li s-au părut mai interesante, mai pline de forţă, mai amuzante. Cu timpul, pentru că centrul atenţiei lor era fixat în altă parte, au ajuns să semene cu lucrurile la care se gândeau. Şi au ajuns de nimic.

Dumnezeu a făcut pe poporul Său şi i-a iubit ca pe copiii Săi. Vi-i puteţi închipui pe părinţii voştri că spun despre voi că sunteţi „de nimic“? Aici putem înţelege puţin cât de mult Îl dezgusta situaţia pe Dumnezeu. În Ieremia 2:12, El spune: „Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi de groază.“ Probabil nu ne-am putea imagina nimic mai rău decât ca Dumnezeu să declare că ne purtăm ca nişte rataţi.

La fel cum poporul lui Dumnezeu nu s-a schimbat peste noapte, nici El n-a adoptat faţă de ei această atitudine de la prima lor greşeală. A durat un timp până s-au îndepărtat oamenii de Dumnezeu, iar El a încercat să-i readucă pe drumul cel bun la fiecare răscruce. Ieremia 2:30: „Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare.“ Dumnezeu li s-a adresat şi tinerilor. Versetul următor spune: „uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului“. Dumnezeu îi cheamă şi astăzi pe tineri.

Cu toţii cunoaştem 1 Timotei 4:12: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.“ Legaţi-vă inima de prietenii voştri creştini aflaţi aici, împărtăşind cu voi adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Voi sunteţi generaţia pe care El o creşte ca să fiţi puternici pentru El! Dumnezeu v-a făcut un singur trup, care funcţionează perfect, şi fiecare din voi are ceva de oferit. 1 Corinteni 12:21, 24, 25: „Ochiul nu poate zice mâinii: «N-am trebuinţă de tine»; nici capul nu poate zice picioarelor «N-am trebuinţă de voi». … Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste: pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.“

La fel ca grupul de tineri din Israel cărora li se adresa Dumnezeu în Ieremia, şi voi puteţi fi iniţiatorii redeşteptării printre cei din generaţia voastră. Nu e nevoie să aşteptăm ca adulţii să-i facă pe copiii lor să meargă la biserică. Îi puteţi aduce chiar voi. Nu vă veţi da seama decât mai târziu, dar aceşti ani din viaţă sunt importanţi în viaţa de credinţă. Cineva spunea (şi cuvintele sale au fost citate în mod repetat): „Copilăria este perioada din viaţă în care Dumnezeu doreşte să clădească încăperile Templului în care vrea să locuiască atunci când vei fi matur.“ Hotărâţi-vă să faceţi din aceşti ani din viaţa voastră un timp în care să puneţi temelia vieţii voastre spirituale. Conştientizaţi cât este de importantă fiecare hotărâre luată pentru Isus, pentru rezultatul final al vieţii voastre.

Dacă stilul nostru de viaţă include împărtăşirea credinţei noastre şi altora, aceasta este o exprimare plină de îndrăzneală a ceea ce înseamnă Dumnezeu pentru noi. Dar cât de convinşi sunteţi de fapt, în adâncul inimii voastre, că Dumnezeu vă poartă de grijă? Credeţi că, atunci când urmaţi un idol nou, Dumnezeu vine în grabă după voi, încercând să vă readucă din rătăcire, aşa cum a făcut cu tinerii lui Israel?

Mărturia pe care o dăm va avea doar tăria inimii noastre. Biblia este foarte clară în privinţa unor cerinţe ale lui Dumnezeu, iar cinstirea Sabatului intră în această categorie. Este unul din cele mai uşoare moduri în care ne putem închina lui Dumnezeu, acordându-I locul central în viaţa noastră, şi în care putem totodată să fim un model de credinţă pentru aceia care au nevoie de Isus. Este ceva incredibil de simplu, ca multe alte lucruri referitoare la Dumnezeu: trebuie să respectăm ziua specială de odihnă şi meditaţie pusă deoparte de Domnul. Citim în cele Zece Porunci: „Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.“ (Deuteronom 5:12)

Credeţi într-adevăr că Sabatul e o exprimare a grijii Lui pentru voi? Israel se lupta mereu cu întrebarea aceasta simplă. Iată-i în mijlocul deşertului, depinzând total de Dumnezeu pentru supravieţuire. În fiecare zi, El le trimitea mană proaspătă cu gust de miere. Totuşi, n-au crezut că Dumnezeu Se gândise dinainte cum să-i ajute să sfinţească Sabatul, după cum le poruncise chiar El. În Exod 16, îl vedem pe Moise încercând să le reamintească oamenilor să se lase călăuziţi de legea lui Dumnezeu. În versetele 23 şi 26, Moise spune: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne! … Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.“ Simplu, nu? Ca şi noi astăzi, oamenii aceia trebuiau să se pregătească din timp pentru Sabat.

Dar ei n-au făcut astfel. Probabil că era prea simplu.

În versetele 27 şi 28 vedem că „În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană şi n-au găsit. Atunci Domnul a zis lui Moise: «Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?»“ În mod evident, Dumnezeu a fost dezamăgit de cei care s-au sculat dis-de-dimineaţă în Sabat, preocupaţi numai să-şi facă rost de mâncare, în loc să se odihnească în El. De fapt, le dăduse deja hrana necesară, dar, în loc s-o fi pregătit în ziua dinainte, unii se încăpăţânau să facă numai ce voiau ei. Să-şi urmeze propriul program. Să facă lucrurile în felul lor, nu în felul lui Dumnezeu. Pur şi simplu nu aveau încredere în ceea ce le spusese El. Voi aveţi?

Galateni 6:4, 5: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.“ Pavel îi întreba cui încercau ei de fapt să-i facă pe plac, în Galateni 1:10: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.“ Suntem îndreptăţiţi prin credinţa noastră în Isus, nu prin urmărirea unor idealuri rigide, însă acest lucru nu ne scuteşte de ascultare. Pavel spune în continuare, în Galateni 2:17, 18: „dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.“

Domnul ne cere să facem unele lucruri pentru că aşa e cel mai bine pentru noi, iar mai apoi ne dă cu bunătate binecuvântări, în plus faţă de beneficiile naturale de care ne bucurăm în urma ascultării. Deuteronom 11:13-19: „Dacă veţi asculta de poruncile Mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul; de asemenea va da iarbă în câmpiile tale pentru vite şi vei mânca şi te vei sătura. Vedeţi să nu vi se amăgească inima şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele şi aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul. Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri. Să învăţaţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.“

Spre care „alţi dumnezei“ aţi fost tentaţi să vă întoarceţi? Dumnezeu v-a dăruit un talent deosebit – a devenit acesta dumnezeul vostru, în locul Dătătorului? Capacităţile pe care ni le-a dat Dumnezeu pot fi distructive pentru ceilalţi dacă nu le folosim în scopul adecvat. Deuteronom 12:8, 9 ne previne: „Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place, fiindcă n-aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru.“ Predaţi-vă lui Dumnezeu talentele şi El va face să vă dezvoltaţi la maximum potenţialul, iar rezultatul eforturilor voastre Îi va aduce slavă. Moise s-a rugat să se întâmple astfel şi în viaţa lui Levi: „Binecuvântează tăria lui, Doamne! Primeşte lucrarea mâinilor lui!“ (Deuteronom 33:11)

Cum vă puteţi întipări în inimă şi în minte cuvintele Lui? Cea mai bună cale este să petreceţi zilnic un timp cu Dumnezeu, citind Cuvântul Său, memorând Scriptura, rugându-vă şi vorbind cu El despre viaţa voastră. Atunci, „toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“, toate lucrurile de care aveţi nevoie în viaţă. Scriptura ne spune să fim atenţi să nu ne încredem în propriile noastre idei, ci să adoptăm întotdeauna înţelepciunea lui Dumnezeu, care va fi întotdeauna în acord cu poruncile Sale. Proverbe 3:7: „Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!“

C.S. Lewis scria: „Fii convins că, pentru Dumnezeu, individualitatea ta n-are nici un secret, nici pe dinăuntru, nici pe dinafară; şi, într-o bună zi, nu va mai fi o taină nici pentru tine. Matriţa în care se face o cheie ar arăta tare ciudat dacă n-ai fi văzut niciodată o cheie; după cum şi cheia ţi s-ar părea tare ciudată dacă n-ai fi văzut niciodată o încuietoare. Sufletul tău are o formă ciudată, pentru că e făcut ca o piesă de puzzle, să se potrivească perfect undeva, pe conturul infinit al substanţei divine… Locul tău în cer se va dovedi făcut anume pentru tine şi numai pentru tine, pentru că tu însuţi ai fost creat pentru el – centimetru cu centimetru, aşa cum e croită o mănuşă ca să se potrivească perfect pe mână.“ (The Problem of Pain, capitolul 10) Probabil că Dumnezeu a distrus „matriţa“ după ce v-a creat pe fiecare. Fiecare este unic.

Şi, pentru că v-a creat pe fiecare unic, El ştie ce e cel mai bine pentru fiecare. Ascultarea de El, în calitate de copii ai Săi, vi se va potrivi întotdeauna perfect.

Dumnezeu S-a comparat pe Sine cu apa vieţii. Înţelegem cât de importantă este apa pentru supravieţuirea noastră. Dumnezeu e ca un izvor de viaţă ce ne umple. Când respingem calea Lui şi urmărim în locul ei propriile noastre interese, idei şi căi, semănăm cu Israel, căci ne săpăm propriile noastre fântâni. Fântânile sparte nu pot ţine apa şi curând vor seca. Lucrurile cu care încercăm să-L înlocuim pe Dumnezeu nu vor putea niciodată să susţină viaţa, nu vor fi niciodată curate şi înviorătoare ca adevărul, după cum, pentru a ne potoli setea, nu putem bea alcool în loc de apă.

Aţi încercat vreodată să vă antrenaţi să beţi mai multă apă? La început, eşti convins că e absolut imposibil să ajungi vreodată să consumi cantitatea recomandată, de opt pahare în fiecare zi. Dar nu trebuie să treacă prea mult timp în care să perseverezi, că vei şi observa o schimbare interesantă: cu cât bei mai multă apă, cu atât vrei mai multă. Astfel vrea Dumnezeu să-L dorim pe El. El speră că, atunci când începem să umblăm în adevăr, vom începe să însetăm după neprihănire. Şi doreşte fierbinte să ne arate cum este să bem în fiecare zi din apa vie, apa Lui, în loc să umblăm de colo-colo deshidrataţi, cu dureri de cap şi mereu însetaţi.

Când bem din apa vieţii, ne simţim săturaţi şi cu mintea clară. Putem fi de folos în lucrarea lui Dumnezeu. Proverbe 20:5: „Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.“ (N.Tr. În limba engleză, este tradus „scopurile inimii omului“ etc.) Dumnezeu ne-a dat fiecăruia din noi dorinţa de a realiza ceva. Care e dorinţa inimii voastre? Dumnezeu vrea să vă fie partener, asociat, în împlinirea visului vostru, în împlinirea dorinţei de a deveni „cel mai bun“ care poţi fi. Aceasta e o binecuvântare de la Domnul. Eclesiastul 5:19: „Dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.“

Dumnezeu vrea să-i conducem şi pe alţii la apa adevărului – şi toţi au posibilitatea să aleagă dacă vor sau nu să bea. În Geneza 3, Eva arată cu degetul spre Satana: „Nu e vina mea, şarpele m-a păcălit.“ Adam, pe de altă parte, arunca şi el vina pe Eva. În realitate, amândoi au părăsit apa şi grădina pentru că aşa au ales. Fiecare din noi e responsabil fie pentru că bea apa vieţii, fie pentru că înghite minciuna că nevoile ne pot fi împlinite şi de altceva decât numai de Dumnezeu. Cercetaţi-vă astăzi inima. Beţi voi într-adevăr din apa adevărului sau încercaţi să vă potoliţi setea cu un substitut jalnic? Îl căutaţi pe Dumnezeu într-o relaţie personală sau speraţi să prindeţi câteva picături din ploaia reînviorării altcuiva? Adevărul nu se bazează pe emoţii, iar dragostea lui Dumnezeu nu depinde de dispoziţia în care sunteţi astăzi. Dragostea Lui nu se sfârşeşte niciodată şi El este întotdeauna credincios. Urmaţi ceea ce ştiţi că este adevărat, nu concluzia la care vă duc emoţiile voastre amestecate.

Poţi conduce un păcătos la apă, dar nu-l poţi face să bea. Fiecare în parte este responsabil pentru sine însuşi, pentru a nu ceda la ceea ce pare bun şi a nu-şi îndrepta atenţia asupra lucrurilor din lume, reaţintindu-şi inima spre Dumnezeu şi îngăduindu-I să-i potolească setea sufletească.

Noi suntem recipiente perfecte pentru apa vie a lui Dumnezeu şi pentru dragostea Sa. Chiar şi atunci când lucrurile nu merg bine, putem fi „umpluţi“ de Dumnezeu – şi putem fi încrezători că vom trece cu bine prin necazuri. 2 Corinteni 4:7-9: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipoimenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.“ Acesta este motivul pentru care nu ne prăbuşim niciodată. Omul dinafară poate într-adevăr să sufere tot felul de încercări, dar zi după zi omul dinlăuntru primeşte o nouă putere.

Dumnezeu vă este îndeajuns pentru a vă susţine – iar voi aveţi îndeajuns pentru a le da şi altora. Lăsaţi să curgă din belşug în viaţa voastră râurile de apă vie din inimă!

CITIŢI

            Ieremia 2:13

            Galateni 6:4, 5

STUDIAŢI

Care e rolul vostru în grupa de tineri, în familie sau printre prietenii voştri? Sunteţi statornici sau sunteţi mereu influenţaţi de ceilalţi?

Textul biblic arată că există o cale pentru a te simţi bine în pielea ta. Care este această cale? Cum îţi poţi testa propriile acţiuni?

GÂNDIŢI-VĂ

            Vă comparaţi cu ceilalţi? (Citiţi Galateni 4:5, 6.)

            Când o faceţi, nu are aceasta pe undeva şi un efect negativ?

            Fie că te simţi superior altcuiva, fie că simţi că n-ai cum să ajungi la nivelul lui, nici una din aceste două variante nu este pozitivă, constructivă. Nici una nu are nimic din Hristos şi amândouă au printre consecinţe tulburări emoţionale.

DISCUTAŢI

            Citiţi Galateni 6:4, 5, după care faceţi o listă cu şapte lucruri pentru care există pericolul de a ajunge prioritare în viaţa voastră, înaintea Domnului. E cumva o relaţie care vi se pare că vă dă mai multă putere şi mângâiere decât credeţi că v-ar putea da Dumnezeu? O activitate care vă consumă tot timpul liber, inclusiv din timpul pentru rugăciune şi devoţiune? Altceva?

ACŢIONAŢI

            După ce scrieţi lista, alegeţi un loc vizibil în care s-o afişaţi. Păstraţi-o astfel în faţa ochilor voştri şi gândiţi-vă bine înainte de a-L ignora pe Dumnezeu şi apa Sa vie şi a opta pentru o activitate care nu vă satură şi nu vă aduce mai aproape de Tatăl.

Ploiesti     Intercer  Toronto  AZS-Romania  UNIUNEA ROMANA

« Back =  Inapoi