DUMNEZEUL NOSTRU UIMITOR

al doilea Sabat

UIMITOAREA BIRUINŢĂ

Text biblic: Apocalipsa 21:1-7

Cât de important credeţi că este cine va câştiga marea bătălie spirituală căreia îi spunem viaţă? Vreau să spun, credeţi că are vreo importanţă? În fiecare zi, forţele binelui şi răului se luptă pentru voi, pentru fiecare din voi. Voi sunteţi importanţi. Războiul spiritual, lupta îngerilor şi demonilor – sună de parcă ar fi scene din ultimul film al lui Spielberg, însă e ceva cât se poate de real.

De ce? Pentru că Isus a murit pentru voi. Vedeţi, marea bătălie a Binelui contra Răului a fost deja dusă şi câştigată. Isus s-a luptat la cruce şi a biruit. Aceasta nu se schimbă. Singurul lucru care se poate schimba este de a cui parte vom fi voi şi cu mine la sfârşit. Pe cine veţi alege? Sunt convinsă că sunteţi de acord că unele zile par mai bune decât altele. Poate sunt zile sau chiar săptămâni când petreceţi timp şi de-o parte, şi de cealaltă, oscilând dintr-o tabără în alta. Dar nu trebuie să fie aşa. Putem birui în orice domeniu al vieţii noastre, în fiecare clipă, tot timpul, nu doar din când în când.

Acesta e unul din darurile pe care ni le-a dat Isus prin faptul că a devenit om şi a trăit printre noi. El a mers pe acest drum şi ne-a arătat că este posibil, indiferent cât de mult încearcă Satana să vă demonstreze că nu este. Putem trăi respectând permanent legile lui Dumnezeu, nu numai atunci când e convenabil. Nu e extraordinar? Putem face asta rămânând permanent în legătură cu Dumnezeu.

Pavel ne spune să ne rugăm neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17). Bine, sigur că nu putem să umblăm de colo-colo mormăind în barbă, de când ne sculăm dimineaţa şi până ne lăsăm obosiţi capul pe pernă, seara. Lucrul despre care vorbeşte Pavel nu este atât de mult o rugăciune organizată, continuă, cât este un mod de viaţă într-o atitudine de rugăciune sau de legătură cu Dumnezeu. O puteţi considera un fel de linie directă între voi şi cer. E conexiunea voastră personală cu Cel Preaînalt. Însă, nu uitaţi, e la fel ca un telefon. Funcţionează în ambele sensuri. Voi Îl puteţi apela pe Dumnezeu şi El vă poate apela pe voi. N-ar fi de prea mare folos să ai o linie directă cu cerul dacă n-aţi putea şi primi apeluri, nu-i aşa?

Chiar acum, în această clipă, puteţi avea cea mai groaznică problemă. Poate că nici nu ştiţi încă de existenţa ei. Dar Dumnezeu ştie. Şi puteţi să ridicaţi receptorul şi să-L sunaţi, rugându-L să vă ajute să rezolvaţi problema. Şi aşa va face. Dacă începeţi să vorbiţi astfel cu Dumnezeu o să descoperiţi că şi El vă „sună“ mai des. Cu siguranţă că Îl veţi vedea lucrând în viaţa voastră aşa cum nici măcar nu vă puteţi acum imagina.

Totuşi, unele lucruri care se vor întâmpla nu vor fi prea plăcute. Dacă e vreun lucru pe care-l urăşte Satana, acela este comunicarea dintre noi şi Dumnezeu. Va face tot ce poate pentru a vă descuraja. Viaţa va fi din ce în ce mai dificilă. Vă va testa, să vadă cât sunteţi de loiali. S-ar putea să vă facă tot felul de greutăţi, încercând să vă facă să deconectaţi linia directă. Ţineţi minte că am spus că în fiecare zi îngerii şi demonii se luptă pentru voi? Nu glumeam. Voi sunteţi importanţi pentru Dumnezeu, iar Satana ştie asta. Va face tot ce poate ca să vă ţină departe de Dumnezeu. El vrea să-L rănească pe Dumnezeu cât mai mult şi nu-l deranjează să vă doboare doar aşa, pentru distracţie. Pentru Satana, nu sunteţi decât un bonus.

Aici intervine partea cu biruinţa. Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.“ (Ioan 16:33) Bătălia a fost deja dusă, vă amintiţi? Isus a biruit lumea. Şi noi putem birui lumea prin El. Aceasta înseamnă că, indiferent ce se întâmplă cu voi, indiferent câte lucruri rele ar aduce Satana în viaţa voastră, voi puteţi birui pentru că Isus a făcut-o – iar acum El trăieşte în voi.

Acest lucru este uimitor. Gândiţi-vă. Imaginaţi-vă o epidemie – un germen cumplit, mai rău decât virusul Ebola sau chiar decât virusul HIV, ucide oamenii. Atacă ţesutul inimii şi îl distruge, până când inima nu mai poate să bată. Şi nu se cunoaşte nici un leac. Dar, dacă Îi daţi lui Isus inima voastră, El o înlocuieşte cu o inimă nouă, una care nu poate fi afectată de germen. Veţi fi imuni. Nu e minunat? Nu vreţi să le spuneţi tuturor celor pe care-i cunoaşteţi? Eu vreau.

Păcatul ucide. Cu toţii suntem infectaţi. Însă, dacă Îi dăm lui Isus inima noastră, El a promis să ne dea o inimă nouă şi să ne ajute să ducem o viaţă bună, folositoare, făcându-le bine celorlalţi. „Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“ (Ezechiel 11:19, 20)

Nu este aceasta o promisiune extraordinară? Nu e nimic neclar în versetele acelea. Putem să urmăm poruncile Lui. Putem să păzim şi să împlinim legile Lui. Putem să fim poporul Lui, iar El va fi Dumnezeul nostru. Este cât se poate de clar. Indiferent cum ar încerca să ne atace Satana, Dumnezeu va fi prezent, ca să lupte în locul nostru.

În lumea aceasta, ne va fi greu uneori, dar indiferent ce se va întâmpla, Dumnezeu va fi alături de noi. Aşa ne-a promis. Îşi va trimite îngerii să lupte pentru noi când vom avea nevoie de ajutor. Va face orice şi totul ca să ne ajute. El nu vrea decât să ne salveze. Deci iată alegerea pe care trebuie s-o facem: Îl urmăm pe Dumnezeu, cu seriozitate, în fiecare zi – ori cedăm la ameninţările lui Satana şi-L urmăm pe Dumnezeu numai când ne convine sau când o fac şi ceilalţi?

Chiar dacă viaţa aceasta ar fi singura aflată în joc, ar merita să-L urmăm pe Dumnezeu, să primim puterea Sa şi să avem parte de biruinţa Sa. Câţi oameni cunoaşteţi care pot spune că au pace în viaţa lor? Dumnezeu ne promite pacea. „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.“ (Ioan 14:27) Dacă aţi ieşi la colţul străzii să vindeţi „Pacea“ – cu garanţie sau… banii înapoi! – v-aţi termina marfa cât ai clipi din ochi. Aşadar, chiar numai pentru pace, în lumea noastră plină de tulburare, şi tot merită să-L urmăm pe Dumnezeu. Dar, la urma urmelor, în joc se află mai mult decât viaţa aceasta scurtă. După ea mai urmează ceva.

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui – şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.»“ (Apocalipsa 21:1-4)

Toată săptămâna am învăţat despre Dumnezeul uimitor pe care Îl slujim. Am învăţat că Dumnezeul nostru uimitor este viu şi că întotdeauna va mijloci pentru noi. Am învăţat că El ştie întotdeauna mai bine şi că ne putem încrede în El, chiar şi atunci când nu înţelegem de ce ne conduce pe o anumită cale. Rolul Său, ca Tată al nostru ceresc, ne-a făcut să ne simţim mai aproape de El, iar credincioşia Lui – uimitorul Iehova Jireh, Domnul care poartă de grijă – ne-a asigurat că ne va împlini întotdeauna nevoile. Am văzut uimitoarele căi ale lui Dumnezeu prin mijlocul furtunii şi am înţeles că El Îşi descoperă, chiar şi în dreptatea Sa, dragostea faţă de noi. Uimitorul Său Nume a devenit pentru noi „un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.“ (Proverbe 18:10) Şi ne-am simţit învioraţi, sorbind din „Izvorul apelor vii“ (Ieremia 2:13) pe care ni-l oferă Dumnezeul nostru uimitor.

Însă motivul pentru care este atât de important să ajungem înţelegem toate trăsăturile lui Dumnezeu pe care le-am studiat săptămâna aceasta este că Dumnezeul nostru uimitor vrea ca fiecare dintre noi să participe într-o zi, curând, la uimitoarea sărbătoare a biruinţei finale. Toate luptele spirituale conduc spre un conflict major. Ei bine, poate mai degrabă o demonstraţie, decât un conflict. Dumnezeu a câştigat deja, aşa că războiul practic s-a sfârşit. Dar fiecare fiinţă creată va vedea odată şi pentru totdeauna că Dumnezeu este drept şi demn de închinarea noastră. Nu va mai fi nici o îndoială în privinţa asta, niciodată.

Indiferent cât de greu ne-ar fi în lumea aceasta, viaţa viitoare va fi într-o altă lume. Dumnezeu vrea să ne dea fiecăruia un minunat cămin nou. În cer sunt lucruri atât de măreţe, încât Ellen White nici nu le-a putut descrie. În Experienţe şi viziuni, pag. 19 în original, scrie: „Lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo [în cer] nu le pot descrie. O, de aş putea vorbi în limba Canaanului, atunci aş putea povesti puţin despre slava lumii viitoare.“ Iar la pag. 289, în aceeaşi carte, scrie: „Cuvintele sunt mult prea palide pentru a încerca să descriu cerul. În timp ce scena se desfăşoară în faţa mea, mă simt copleşită de uimire. Adânc mişcată, răpită de splendoarea nemărginită şi slava extraordinară, las peniţa din mână şi exclam: «O, ce dragoste! Ce dragoste minunată!». Cele mai alese cuvinte nu pot să descrie slava cerului sau adâncimea fără seamăn a dragostei Mântuitorului.“

Însă, dacă nu ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum avem privilegiul de a-L cunoaşte, nu vom ajunge niciodată să vedem nici căminul minunat pe care ni l-a pregătit El. Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“ Numai prin cunoaşterea lui Dumnezeu putem câştiga biruinţa asupra păcatului şi putem avea dreptul să mâncăm din Pomul vieţii în Noul Ierusalim.

Nimeni nu poate face acest lucru în locul vostru. Fiecare din noi trebuie să învăţăm din experienţă personală că Dumnezeul nostru uimitor este viu şi că El ştie ce este cel mai bine pentru viaţa noastră. Trebuie să ajungem să ne încredem în El aşa cum se încrede un fiu în tatăl său. Trebuie să ajungem să depindem de El pentru toate nevoile noastre, având încredere că ni le va împlini, aşa cum a promis. Trebuie să acceptăm din partea Lui disciplina, atunci când păcătuim, amintindu-ne că El spune: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te.“ (Apocalipsa 3:19) Trebuie să cinstim Numele Lui „căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.“ (Fapte 4:12) În sfârşit, trebuie să renunţăm la puţurile crăpate ale acestei lumi şi să ne consacrăm Lui pe deplin, căci El este „Izvorul apelor vii“. (Ieremia 2:13)

Numai dacă experimentăm aceste lucruri, numai dacă ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, numai dacă învăţăm să ne încredem în El îndeajuns ca să ne predăm complet Lui, numai atunci putem experimenta şi uimitoarea biruinţă pe care ne-o oferă fiecăruia.

Dumnezeul nostru uimitor stă astăzi la uşa inimii voastre. El vrea să intre şi să petreacă timp cu voi. Vrea să vă împlinească toate nevoile. Vrea să fie cel mai bun Prieten al vostru şi Tatăl vostru ceresc. Vrea să vă dea biruinţa asupra păcatelor voastre şi să vă călăuzească pe o cale mai bună. Dar trebuie să-I deschideţi uşa. Trebuie să-L lăsaţi să intre. Dacă vreţi să faceţi asta, dacă vreţi să-L acceptaţi astăzi ca Domn al vieţii voastre, într-o zi, curând, Îl veţi auzi pe Dumnezeul vostru uimitor spunându-vă: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.“ (Matei 25:34)

Dumnezeul nostru uimitor vine curând. El a planificat o uimitoare sărbătoare a biruinţei. Nu lipsiţi de la cina Sa. Nu mai aşteptaţi să vină o altă zi ca să-L acceptaţi pe Isus ca Mântuitorul vostru. Nu mai aşteptaţi nici măcar o clipă. Primiţi-L chiar acum în inima voastră. Vreţi să faceţi asta? Dacă vreţi să fiţi biruitori în toate domeniile vieţii voastre, vă rog să vă ridicaţi.

Dumnezeul nostru uimitor, noi nu avem nimic să-Ţi oferim pe care să nu ni-L fi dat chiar Tu. Însă Îţi oferim acum inima noastră. Umple-ne cu dragostea Ta şi dă-ne biruinţa Ta. Te rugăm să ne sprijini Tu când suntem slabi, precum şi când suntem puternici. Fă-ne Tu flămânzi şi însetaţi după comuniunea cu Tine. Arată-ne cum să Te punem pe primul loc în viaţa noastră. Te rugăm aceste lucruri în Numele Fiului Tău, Isus. Amin.

CITIŢI

            Apocalipsa 21:1-7

STUDIAŢI

De ce este aşa de important să cunoaştem mai multe aspecte despre caracterul lui Dumnezeu? Care din acestea înseamnă cel mai mult pentru voi personal?

GÂNDIŢI-VĂ

            Ce anume aşteptaţi cu cea mai mare nerăbdare pentru când veţi fi în cer? Care sunt câteva lucruri la care vă gândiţi să le faceţi acolo, pe care nu le puteţi face aici?

            De ce credeţi că Dumnezeu nu S-a întors încă, să ne ia cu El în noul nostru cămin? Putem noi face ceva pentru a grăbi lucrurile?

DISCUTAŢI

            Biruinţa asupra păcatului e o idee care sună măreţ, dar credeţi că e într-adevăr posibilă în lumea aceasta? De ce da sau de ce nu?

ACŢIONAŢI

            Ce dovezi vedeţi în lume că Isus vine curând?

Ce puteţi face pentru ca oamenii pe care-i cunoaşteţi să înţeleagă mai bine că Isus Se întoarce să ne ia cu El?

Faceţi o listă cu activităţile prin care vreţi să vestiţi Evanghelia.

Ploiesti     Intercer  Toronto  AZS-Romania  UNIUNEA ROMANA

« Back =  Inapoi