DUMNEZEUL NOSTRU UIMITOR

al doilea Sabat

UIMITOAREA BIRUINŢĂ

Text biblic: Apocalipsa 21:1-7

Dumnezeu vrea ca noi să fim gata pentru întâlnirea cu El, fie că murim înainte ca El să revină, fie că Îl vom întâlni când vom fi luaţi la cer la întoarcerea Lui. În Matei 25, Isus a istorisit trei parabole. Una era despre zece fecioare care aşteptau un mire; a doua parabolă vorbea despre modul în care s-au purtat slujitorii în vreme ce stăpânul era plecat cu treburi; iar a treia ne spune cum Îi va deosebi Dumnezeu pe copiii Săi la sfârşitul timpului. Toate cele trei parabole familiare au aceeaşi idee principală: şi anume, că trebuie să ne străduim să fim gata şi că, în mod clar, cei care sunt nesocotiţi vor fi lăsaţi în urmă. Matei 25:31-34: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.»“

Voi în ce turmă vă veţi afla? Câte alte oi vor veni după voi, călcându-vă pe urme?

V-aţi aflat vreodată în preajma unei femei care se mărită? Pregătirile parcă nu se mai sfârşesc. Ea petrece o mulţime de timp pregătindu-se pentru ziua cea mare. Deseori poţi auzi miresele moderne remarcând că şi-au rezervat un timp personal pentru a se relaxa, fie ducându-se să-şi facă pedichiura sau un masaj, fie programându-şi treburile în aşa fel încât „să nu mai aibă absolut nimic de făcut de miercuri încolo“. Miresele trăiesc un simţământ de aşteptare în timpul pregătirilor, odată cu torentul de activităţi implicate. La fel ca în cazul unei mirese care aşteaptă cu nerăbdare cea mai importantă zi din viaţa ei, Isus ne recomandă să ne oprim şi să ne odihnim în El.

Eforturile desfăşurate pentru nuntă nu se limitează doar la mireasă, căci aceasta îi face pe toţi ceilalţi să se agite. Sunt gata rochiile domnişoarelor de onoare? Ştiu plasatorii cum să-i aşeze pe oaspeţi? Şi-a pregătit pastorul predica? O să le placă oaspeţilor crema de pe tort?

În mod asemănător, întoarcerea lui Isus nu ne implică doar pe noi, ca mireasă a Lui. Trebuie să ne gândim la mulţi alţii, iar soarta lor veşnică poate depinde de invitaţia pe care le-o adresăm de a participa la celebrarea nunţii cereşti. Cum vor fi ei primiţi la tronul lui Dumnezeu? Cu privire la oamenii nemântuiţi pentru care avem privilegiul să lucrăm, vrem să facem tot ce putem pentru a-i îndemna să fie prezenţi la cina nunţii Mielului. „Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.“ (Efeseni 5:15-17)

Cât de mare e dorinţa inimii voastre de a-i vedea pe alţii ajungând să-L cunoască pe Hristos? Ellen G. White a afirmat: „Lucrarea noastră de a vesti a doua venire a lui Hristos este asemănătoare cu cea a lui Ioan Botezătorul, înainte-mergătorul lui Hristos la întâia Sa venire. Noi trebuie să proclamăm lumii solia: «Ziua cea mare a Domnului este aproape», «Pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Dumnezeul tău». Trebuie să facem cu mult mai mult decât am făcut până acum.“ (Reflecting Christ, pag. 201) Isus a spus că noi trebuie să fim martorii Săi în toată lumea. În Fapte 1, ucenicii priveau ţintă spre cer cum Se înălţa Isus pentru a Se duce la Tatăl Său ceresc. Fapte 1:10, 11: „Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: «Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.»“ Scriptura ne indică să ne concentrăm atenţia asupra mesajului: El a venit – şi Se va întoarce.

Mireasa are întotdeauna aşteptări atât de înalte pentru ziua nunţii ei şi adesea visează la ea cu ani de zile înainte. Însă, după ceremonie şi minunata „lună de miere“, la vreo şase luni de la nuntă, mireasa are uneori dificultăţi în a se adapta la rolul de soţie. Poate că unii chiar vor face o glumă sarcastică: „S-a cam terminat luna de miere, nu?!“. În textul biblic de deschidere suntem asiguraţi că unirea vieţii noastre cu viaţa veşnică a Tatălui nostru ceresc nu se va sfârşi cu o dezamăgire fatală. Apocalipsa 21:3-5: „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut». Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: «Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.»“ Ce minunat să ştim că fericirea noastră va fi veşnică! Acum Îl avem pe Isus în inima noastră, şi prezenţa Lui nu ne părăseşte niciodată, dar aceste versete spun că El va şi locui alături de noi! Vă puteţi imagina că-L aveţi ca vecin chiar pe Dumnezeu? El vă iubeşte atât de mult încât vrea să locuiască totdeauna cu voi. Până atunci, să aveţi întotdeauna în minte faptul că El vă veghează şi să vă sprijiniţi pe puterea şi ajutorul Lui în orice nevoie aţi avea. Filipeni 2:12, 13: „Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.“

Biblia spune în 2 Petru că: „Ziua Domnului, însă, va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.“ (2 Petru 3:10-14) Suntem încurajaţi în Efeseni 5:1, 2: „Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi «ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros, lui Dumnezeu.»“

Cum aţi practica sportul vostru favorit dacă aţi şti că, atâta vreme cât faceţi tot ce vă stă în putinţă, nu veţi pierde niciodată vreo partidă? Nu v-aţi bucura să jucaţi, plini de entuziasm? Ni se garantează victoria. Isus a biruit în toate lucrurile, pentru noi. Romani 6:8, 9: „Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.“ Nu trebuie decât să ne facem partea, până ne vom întâlni cu El la sărbătoarea biruinţei, pentru veşnicie. Galateni 6:9: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.“ Nu poţi pierde când viaţa ta Îi aparţine lui Dumnezeu, aşadar continuaţi să jucaţi partida pentru a câştiga. Jucaţi după regulile lui Dumnezeu şi uitaţi orice altceva. Romani 20:17, 18: „Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.“

Dacă respingem adevărul pe care îl cunoaştem, vom fi îndepărtaţi de la Dumnezeu şi nu vom mai putea vedea niciodată adevărul.

Trebuie să ne exercităm voinţa câtă vreme avem ocazia să alegem să fim parte a trupului lui Hristos, în loc să încercăm să avem toate avantajele lumii, bucurându-ne totodată şi de siguranţa religiei. 2 Tesaloniceni 2:8-12: „Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.“

Mulţi membri ai societăţii noastre încearcă să-şi conceapă propriul lor plan de mântuire, prin propriile lor forţe. Există multe şcoli de gândire, iar oamenii sunt încurajaţi să se complacă în preocuparea excesivă de sine şi în acordarea atenţiei lor propriului lor „spirit“ în locul Duhului Sfânt. Orgoliul lor va face orice ca să blocheze adevărul. Din pricina încrederii lor în „psihologia populară“ şi în propria capacitate de a se vindeca şi salva singuri, şi pentru că stăruie în centrarea pe sine, mulţi nu vor fi dispuşi să creadă în Domnul şi nu vor ajunge să vadă adevărul Lui. 1 Corinteni 2:6-10 ne vorbeşte despre cei care sunt dispuşi să fie învăţaţi de Domnul şi despre cei care nu văd dincolo de limita părerilor lor rigide. „Totuşi, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvărşiţi, este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră, mai înainte de veci, şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.» Nouă, însă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.“

Cum să combatem acest mod de gândire care domină în lume? Primul pas este să fim mijlocitori puternici. 1 Timotei 2:1: „Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii“ (sublinierea autorului). Al doilea pas este să fim întemeiaţi pe Cuvânt, în loc să încercăm să argumentăm de ce sistemul lor umanist de credinţe şi convingeri este aşa de greşit. Scriptura ne sfătuieşte în 1 Corinteni 2:13: „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.“ Rămâneţi la adevărurile pe care le cunoaşteţi, oferiţi-L pe Dumnezeu aşa cum este, în loc să mai încercaţi să-L modelaţi după tiparul de gândire al lumii. Chiar şi cei care cunosc Scripturile nu pot întotdeauna vedea adevărul, după cum au dovedit-o fariseii în Marcu 7:6, 7, când Isus le-a spus: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.“ Lăsaţi Duhul Sfânt să-i atragă pe oameni la Sine. Nu întotdeauna trebuie ca ei să înţeleagă întreg adevărul Evangheliei ca să-l primească. Vor mai creşte, şi după aceea. Împărtăşiţi mântuirea şi lăsaţi-L pe Dumnezeu să se ocupe de rest.

Indiferent cât de degradată şi întunecată ar ajunge lumea înaintea zorilor revenirii Lui, Isus ne va susţine, ne va iubi şi ne va conduce prin toate. „Eu, Domnul, te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor.“ (Isaia 42:6) Trebuie să lucrăm împreună, ca un singur trup, pentru a vesti Evanghelia şi a ne încuraja unul pe altul în vremurile de necaz. Ca adventişti de ziua a şaptea, suntem cu adevărat o Biserică mondială, cu un corp numeros de credincioşi. Într-o zi în care vă simţiţi singuri, puteţi găsi o mare mângâiere în faptul că în mod sigur nu sunteţi singuri în credinţă. Noi avem drept temelie principiul unităţii în diversitate – şi în toată lumea există oameni din orice rasă şi etnie care se roagă cu voi şi lucrează cu voi până la revenirea Domnului.

Efeseni 4:3: „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii“. Ellen G. White scria: „Oamenii din lume ne privesc, pentru a vedea ce efecte are credinţa noastră asupra caracterului şi vieţii noastre. Ei urmăresc să vadă dacă are asupra inimii noastre o influenţă sfinţitoare, dacă suntem schimbaţi după asemănarea lui Hristos. Nu opoziţia din partea lumii ne va pune în cea mai mare primejdie; ci răul pe care-l îngăduim în mijlocul nostru, care lucrează cel mai teribil dezastru ce ne-ar putea lovi. Nu există cale mai sigură de a ne slăbi în cele spirituale decât aceea de a fi invidioşi, suspicioşi unul pe altul, plini de criticism şi presupuneri pline de răutate.“ (That I May Know Him).

Timpul potrivit pentru a crede adevărul şi a vesti Evanghelia este ACUM: Isus revine, iar lumea are nevoie să-L accepte ca Mântuitor. Smeriţi-vă înaintea Lui. Lăudaţi slava Lui în duhul vostru. Consacraţi-vă Lui din nou, astăzi.

Apocalipsa 19:11-16: „Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă «Cel credincios» şi «Cel adevărat» şi El judecă şi se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: «Cuvântul lui Dumnezeu». Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta:

«Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor».“

CITIŢI

            Apocalipsa 21:1-7

STUDIAŢI

Împărtăşiţi-vă unul altuia imaginea pe care o aveţi despre cer şi despre cum credeţi că va fi a doua venire a lui Isus.

Dată fiind starea actuală a lumii, credeţi că întoarcerea lui Isus este foarte, foarte aproape? De ce da sau de ce nu?

GÂNDIŢI-VĂ

            Biserica noastră este o biserică globală. Faceţi tot ce vă stă în putere pentru a vesti solia Evangheliei?

            Este responsabilitatea noastră să vestim solia revenirii în curând a lui Isus tuturor celor cărora putem?

DISCUTAŢI

            Discutaţi câteva modalităţi în care am putea deveni mai conştienţi şi mai preocupaţi de scopul nostru aici pe pământ.

ACŢIONAŢI

            Aveţi nevoie să vă rearanjaţi priorităţile? Sunteţi gata să-L întâlniţi pe Isus?

Faceţi rost de un jurnal sau un carneţel şi notaţi lucrurile pe care le faceţi în fiecare zi. La sfârşitul zilei revizuiţi-vă lista cu activităţi şi veţi vedea cât de mult sau de puţin aţi făcut pentru a spune şi altora despre revenirea în curând a lui Isus.

Faceţi o listă cu activităţile prin care vreţi să vestiţi Evanghelia.

Ploiesti     Intercer  Toronto  AZS-Romania  UNIUNEA ROMANA

« Back =  Inapoi