DUMNEZEUL NOSTRU UIMITOR

miercuri

UIMITOARELE CĂI ALE DOMNULUI PRIN MIJLOCUL FURTUNILOR

Text biblic: Naum 1:3

Se spune că atunci când ajungi pe fundul prăpăstiei şi priveşti în sus poţi vedea lucruri pe care nu le-ai mai văzut niciodată până atunci. Se mai spune că atunci când ajungi la fund nu mai ai încotro s-o iei decât în sus. Un lucru e sigur: când viaţa începe să semene cu un câmp de luptă, nimic nu se compară cu a avea pe cineva alături, care să te ajute şi să te încurajeze.

Naum era un astfel de om. Ştia să încurajeze. Era genul care vede jumătatea plină a sticlei, nu jumătatea goală. Dumnezeu i-a dat să vestească o solie pentru a-i încuraja pe oameni şi a-i ajuta să privească spre cer. Când le vorbeşte Naum prietenilor lui, acestora li se umple inima de speranţă. Ei văd dragostea lui Dumnezeu reflectată în ochii lui şi Îi simt din ce în ce mai puternic prezenţa în mijlocul lor. Credinţa alungă pesimismul, pe măsură ce Naum le reaminteşte de dragostea şi grija lui Dumnezeu pentru ei.

Numele lui Naum înseamnă de fapt chiar „mângâiere“. Ce potrivit! Pentru că el a adus poporului demoralizat al lui Iuda multe veşti bune şi mângâietoare. Naţiunea asiriană deţinea controlul, iar cetăţile mari ca Ninive erau adevărate cuiburi ale păcatului şi distrugerii. Ellen White spune în Profeţi şi regi: „În perioada prosperităţii sale vremelnice, Ninive a fost un centru al crimei şi răutăţii. Inspiraţia a caracterizat-o drept «cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună şi de silnicie». În limbaj figurativ, profetul Naum îi compara pe niniviţi cu un leu crud şi lacom. «Căci cine este acela», întreba el, «pe care să nu-l fi atins răutatea ta?» Naum 3:1, 19“ (Profeţi şi regi, pag. 265 în original)

Dar unii niniviţi credeau că exista şi altceva, mai bun şi mai curat, şi doreau acest lucru. „Totuşi, aşa ticăloasă cum ajunsese, Ninive nu se dedase cu totul la rău. Acela care-i vede pe toţi fiii oamenilor (Psalm 33:13) şi priveşte tot ce este de preţ (Iov 28:10) a găsit în cetatea aceea mulţi oameni care erau în căutarea a ceva mai bun şi mai înalt şi care, dacă li s-ar fi dat ocazia de a-L cunoaşte pe Dumnezeul cel viu, şi-ar fi părăsit faptele rele şi I s-ar fi închinat. Aşadar, în înţelepciunea Sa, Dumnezeu li S-a revelat într-un mod de neconfundat, pentru a-i conduce la pocăinţă, dacă era posibil.“ (Profeţi şi regi, pag. 266 în original)

Indiferent cât de prost merg lucrurile în jurul vostru, Dumnezeu nu-Şi va uita poporul credincios. Şi indiferent cât de mult v-aţi îndepărta de protecţia Lui, Dumnezeu va continua să încerce să vă conducă din nou lângă El. Uneori, El trimite furtuni care să zguduie lumea în care trăiţi şi prin care să vi Se descopere într-un mod de neconfundat, pentru a vă conduce la pocăinţă. Când urlă furtuna în jur, cel mai înţelept este să te întrebi în primul rând dacă eşti acolo pentru că Dumnezeu te-a condus acolo sau pentru că te-ai îndepărtat intenţionat de protecţia Lui, intrând de bună voie în furtună.

Petru a intrat singur într-un astfel de necaz. În jurul corăbiei în care se aflau el şi ceilalţi ucenici, se dezlănţuise o furtună îngrozitoare. Petru ştia ce poate face o furtună. Doar fusese pescar de atâta vreme. Cunoştea bine Marea Galileii şi o respecta. Însă, când L-a văzut pe Isus umblând pe ape, n-a mai putut rămâne în corabie. L-a rugat pe Isus să-l cheme să vină pe apă, în mijlocul furtunii, afară din adăpostul şi siguranţa relativă din corabie!

Isus l-a chemat, iar Petru a pornit, mergând pe valurile care îi acopereau gleznele la fiecare pas. În miezul furtunii, spre Isus – a continuat să meargă, cu privirea aţintită spre Învăţătorul său. Abia când şi-a luat ochii de la Isus a început să se scufunde. Dar, chiar şi atunci, Isus i-a întins mâna şi l-a salvat. Câteodată, ca să ne salveze, Isus ne cheamă să intrăm în vâltoarea furtunii, mai degrabă decât să ieşim afară din ea.

Indiferent cum par să meargă lucrurile, Dumnezeu este Cel care conduce pământul. Pe vremea lui Naum, El nu i-a îngăduit împăratului Asiriei să domnească un timp prea îndelungat. „Iată că am necaz pe tine“, declară Domnul Cel Atotputernic în Naum 2:13. Dumnezeu avea un plan ca să elibereze pe poporul Său iubit şi să nimicească Ninive, la fel cum are un plan ca să-i elibereze pe ucenicii Săi credincioşi şi să-l nimicească pe Satana.

Aţi fost vreodată în vreo primejdie reală, dorind fierbinte ca Dumnezeu să vă scape de răul ce părea să vă înconjoare apăsător din toate părţile? Cât de flămânzi sunteţi, în vremurile bune, după Cuvântul lui Dumnezeu? Aţi fi mai motivaţi să adunaţi Cuvântul Său în inima voastră, dacă aţi şti ce nevoie disperată veţi avea de el în vremurile de necaz?

Soldaţii vorbesc despre cum au fost „mântuiţi“ în tranşee. Cu bombele care le şuieră pe deasupra capului şi gloanţele ce spulberă totul în jur, eternitatea devine dintr-o dată ceva foarte concret. Următorul pas pe care-l fac ar putea fi şi ultimul. Dumnezeu le este foarte aproape, fie că ei au fost sau nu aproape de El în vremurile bune. Deodată devine foarte important să rămâi aproape de Dumnezeu. Adevărata luptă se dă adesea pentru a păstra acel nivel de comuniune profundă şi atunci când viaţa nu-ţi mai e ameninţată.

Nu trebuie să fiţi soldaţi ca să trăiţi experienţa tranşeelor. Gândiţi-vă la trecut. Când v-aţi simţit cel mai aproape de Dumnezeu? Într-un timp când nimeni altcineva nu părea să vă înţeleagă? Când nimeni altcineva nu putea să vă ajute? Când nimic nu părea să meargă aşa cum aţi fi vrut şi vă simţeaţi complet singuri? În astfel de împrejurări Dumnezeu contează foarte mult pentru noi. Dar, când lucrurile merg bine, e uşor să-L uităm. Credem că nu mai avem nevoie de El. Adevărul e că avem nevoie de Dumnezeu în fiecare secundă a fiecărei zile.

Când înfruntăm obstacole şi probleme, avem două variante. Le putem lăsa să ne îndepărteze de Dumnezeu sau le putem privi ca ocazii de a ne apropia de El. Dumnezeul nostru este Atotputernic. El potoleşte furtunile.

Poate aţi fost luaţi prin surprindere de un proiectil căzut din cerul vostru. Sau poate vă simţiţi ca şi cum viaţa voastră ar fi un câmp de luptă. Prezentaţi-I lui Dumnezeu problema voastră. Filipeni 4:6, 7 în versiunea The Message: „Nu vă agitaţi şi nu vă îngrijoraţi. În loc să vă îngrijoraţi, rugaţi-vă. Cererile şi laudele să vă transforme îngrijorările în rugăciuni, care să-I spună lui Dumnezeu preocupările voastre. Înainte să vă daţi seama, simţământul prezenţei lui Dumnezeu, conştiinţa faptului că toate sunt spre bine vă vor linişti. E minunat ce se întâmplă când Hristos înlocuieşte îngrijorarea în centrul vieţii voastre.“ Versiunea Cornilescu: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.“

Dumnezeu tânjeşte să vă ajute să înţelegeţi furtunile prin care treceţi. Proverbe 4:10-13: „Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni. Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.“ Suntem aşa de norocoşi să slujim unui Dumnezeu iubitor, care vrea să ne dea toată înţelepciunea pe care o dorim şi de care avem nevoie. Înţelepciunea este unul din cele mai preţioase daruri ale Sale, iar atunci când suntem cu adevărat înţelepţi, suntem şi cu adevărat recunoscători, căci ne dăm seama că Dumnezeu este uimitor în profunzimea dragostei şi harului Său faţă de noi.

Dacă vi se pare că învăţaţi prea lent înţelepciunea, încredeţi-vă în Domnul, chiar şi când nu înţelegeţi ce se întâmplă. Pavel scrie în 2 Corinteni 4:8, 9, în versiunea The Message: „Am fost înconjuraţi şi zdrobiţi de necazuri, dar nu ne-am descurajat. Nu ştim ce să facem, dar ştim că Dumnezeu ştie ce să facă; am fost ameninţaţi şi înspăimântaţi, dar Dumnezeu a rămas lângă noi; am fost trântiţi la pământ, dar nu am cedat.“ Versiunea Cornilescu: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.“ Când nu mai înţelegeţi nimic, nu vă îngrijoraţi. Pur şi simplu continuaţi-vă drumul. Dumnezeu va binecuvânta tenacitatea credinţei voastre.

Spiritul de recunoştinţă ajută la alinarea durerilor noastre în timpurile dificile. Uneori este greu să fii recunoscător când vezi clar că Dumnezeu a îngăduit o încercare în viaţa ta. Iaco 1:2, 3: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.“ Coloseni 3:17 ne reaminteşte: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.“ A fi mulţumitori în orice împrejurări ne-am găsi ne reaminteşte că Dumnezeu e Cel care controlează totul. Este aproape imposibil să fii în acelaşi timp şi mulţumitor, şi îngrijorat, dar e uşor să te descurajezi dacă îţi asculţi tot timpul propriile văicăreli! Să-I aduci laude lui Dumnezeu chiar şi în cea mai mare nenorocire e bine chiar şi pentru sănătate! Proverbe 17:22: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.“ Dumnezeu ne va da putere să ducem la bun sfârşit sarcinile pe care ni le încredinţează, însă trebuie să ne consacrăm Lui cu o inimă recunoscătoare.

Pe lângă necesitatea de a acorda atenţia cuvenită Cuvântului, unul din cele mai bune lucruri pe care le putem face în mijlocul necazurilor este să fim ca Naum şi să ne străduim să-i încurajăm pe alţii. Aşa cum i-au reamintit cu sarcasm prietenii lui Iov, întotdeauna există cineva şi mai nenorocit decât tine! (vezi Iov 15) Dumnezeu ne cheamă să avem părtăşie cu ceilalţi în situaţiile dificile. Deseori, nimic nu e mai încurajator decât să împărtăşim cu cineva o experienţă asemănătoare. De multe ori se întâmplă ca un om să se gândească la o luptă din trecut şi să spună: „Mă simţeam aşa de singur. Dar m-am întâlnit cu alţii care trecuseră prin aşa ceva şi mi-am dat seama că voi reuşi şi că Dumnezeu lucra în viaţa mea, prin ei.“

Dumnezeu nu ne cere să fim nişte insule auto-suficiente, ci să le împărtăşim şi celorlalţi credinţa noastră şi modul în care ne-a răsplătit Dumnezeu încrederea în El, ca şi ei să poată fi întăriţi. Dumnezeu ne-a „proiectat“ în aşa fel încât atunci când suntem o binecuvântare pentru ceilalţi, şi noi înşine suntem binecuvântaţi. După ce trecem printr-o furtună şi putem ridica pe cineva, pentru că noi înşine am trăit o experienţă asemănătoare celei cu care se confruntă el, Dumnezeu face să beneficiem şi noi de această părtăşie. Îndată simţim căldura de a ajuta pe cineva să găsească drumul spre Domnul, iar fapta noastră bună va fi răsplătită când noi înşine vom trece prin necazuri. Când îi încurajăm pe ceilalţi, cu bucurie, încurajarea se va întoarce la noi când vom avea nevoie de ea. „Daţi“, a spus Isus în Luca 6:38, „şi vi se va da“.

Arătaţi-le şi altora ce aţi învăţat, cum să-I daţi lui Dumnezeu poverile voastre, şi manifestaţi-vă entuziasmul când le vorbiţi despre lucrurile minunate pe care le-a făcut El pentru voi. „Aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.“ (Filipeni 2:2) Dacă trăim fără să ne deschidem niciodată inima prietenilor, atunci ne distrugem singuri relaţiile. În loc să purtăm o discuţie într-adevăr satisfăcătoare, care să înalţe, să inspire şi să ne încurajeze, adesea alegem să vorbim doar ca să vorbim, despre tot felul de nimicuri lipsite de orice importanţă. Să nu fiţi prieteni superficiali pentru fraţii şi surorile voastre în Hristos, discutând cu ei numai despre chestiuni insignifiante care se topesc peste noapte. Clădiţi punţi între inimile voastre. Arătaţi-vă unii altora aşa cum sunteţi cu adevărat şi experimentaţi prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul vostru.

Vom avea nevoie de această putere şi de ajutorul lui Dumnezeu şi al prietenilor noştri în timpul furtunilor prin care vom trece. Pe măsură ce se apropie sfârşitul timpului, lucrurile se vor înrăutăţi din ce în ce, iar furtunile vor fi din ce în ce mai frecvente. Ellen White ne previne: „Iute şi sigur se abate asupra locuitorilor oraşelor o vinovăţie aproape universală, din cauza creşterii constante a răutăţii intenţionate. Corupţia care domină depăşeşte capacitatea condeiului omenesc de a o descrie. Fiecare zi descoperă noi certuri, mituiri şi fraude; fiecare zi îşi aduce raportul înfiorător de violenţă şi fărădelege, de indiferenţă faţă de suferinţa omenească, de distrugere brutală şi crudă a vieţii omeneşti. Fiecare zi mărturiseşte despre creşterea nebuniei, crimei şi sinuciderii.“ (Profeţi şi regi, pag. 275 în original)

Orice jurnal de ştiri poate confirma fiecare cuvânt din avertismentul dat de Ellen White. Furtunile de tot felul umplu pământul. Şi totuşi, Satana încearcă să ne atragă atenţia asupra valurilor, ca să nu privim la Mântuitorul nostru. Trimite din ce în ce mai multe valuri împotriva noastră, încercând să ne copleşească cu necazuri, să ne ţină preocupaţi de luptele noastre, aşa încât să ignorăm pacea şi confortul pe care ni le oferă Dumnezeu fiecăruia din noi în orice furtună, în toate furtunile.

Consecvenţa şi perseverenţa trebuie să fie deviza noastră. În fiecare zi trebuie să pornim din portul lui Dumnezeu, dacă vrem să navigăm cu bine prin furtunile ce ne vor ieşi în cale. Începeţi fiecare zi prin a i-o încredinţa lui Dumnezeu. Numai astfel putem fi siguri că El va fi cu noi când se va înfuria marea şi vânturile vor urla în jur.

Ridicaţi pânzele prin Cuvântul Său. Singura modalitate de a face asta este să citiţi. O Biblie pe care se adună praful nu va fi de mai mult folos decât o busolă ţinută în buzunar fără a fi consultată niciodată. Cuvintele lui Dumnezeu vor amortiza izbiturile puternice ale furtunilor ce ne asaltează din toate părţile. Scriptura este stânca de pe care nu vom putea fi clătinaţi.

Ancoraţi-vă corabia de voinţa lui Dumnezeu, rugându-L de-a lungul întregii zile să vă călăuzească. Dacă furtuna vă îndepărtează de curs, citiţi din nou busola şi reveniţi. Ca şi Petru, nu avem nevoie decât să avem credinţa că putem umbla pe apă în mijlocul furtunii – şi vom putea s-o şi facem. Cuvintele pe care i le-a spus Isus lui Petru ne sunt destinate şi nouă: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!“ (Matei 14:27)

Furtunile ar trebui să ne facă nerăbdători să ne sprijinim pe Dumnezeu. Ele ne dau şansa de a fi martorii extraordinarei puteri a lui Dumnezeu desfăşurate pe pământ. Cei nemântuiţi stau cu ochii pe noi, să vadă dacă creştinismul nostru se bazează pe ceva real. Vom reuşi să trecem prin furtună ţinându-ne de mâna lui Isus? Sau ne vom scufunda sub valuri? Noi suntem exemplul care le dovedeşte oamenilor că Dumnezeu este viu şi că lucrează astăzi în vieţile noastre, în timpul tuturor furtunilor cu care ne confruntăm.

Matei 5:15, 16: „Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.“ Dacă sunteţi buni reprezentanţi ai dragostei Lui, când veţi trece prin încercări cu siguranţă veţi atrage ceva atenţie, care îi va îndrepta pe oameni spre Mântuitorul.

Cu cât se apropie sfârşitul, iar furtunile sunt din ce în ce mai frecvente, îndrăzniţi şi aţintiţi-vă ochii asupra lui Isus. El ne va trece în siguranţă prin orice furtună, prin care ne poate ataca Satana, şi ne va da pacea veşnică.

CITIŢI

Naum 1:3

STUDIAŢI

Despre cine vorbeşte profetul în Naum 1:3, când spune că Dumnezeu nu-l va lăsa nepedepsit pe cel rău? (Vezi Proverbe 16:6; 1 Ioan 1:8, 9.)

GÂNDIŢI-VĂ

Se poate întâmpla să apară în viaţa voastră probleme pe care Dumnezeu să nu le cunoască sau pe care să nu le fi îngăduit? (Vezi Romani 8:28, 29.)

Ne va răsplăti Dumnezeu pentru problemele şi încercările prin care trecem biruitori? (Iacov 1:12; Romani 8:18; Proverbe 14:14.)

DISCUTAŢI

Vă încurajează să ascultaţi mărturia altora despre luptele lor? De ce? (Vezi 1 Corinteni 12:25, 26.)

Folosiţi această ocazie pentru a istorisi cum v-a scăpat Dumnezeu din furtunile prin care aţi trecut.

ACŢIONAŢI

Faceţi o listă cu activităţi pe care le-aţi putea desfăşura pentru a vă pregăti pentru „timpul de strâmtorare“ care se apropie.

Ploiesti Intercer Toronto AZS-Romania UNIUNEA ROMANA

« Back = Inapoi