DUMNEZEUL NOSTRU UIMITOR

marţi

UIMITORUL IEHOVA JIREH

Text biblic: Psalm 37:25

Când vine vorba de sănătate, bunăstare şi fericire, se vede uşor că nu poate exista cu adevărat „egalitate“. Dacă am trăi într-un „sat global“, unii dintre noi ar locui în bordeie, iar alţii ar avea majordomi în conacele lor de pe coasta dealului. În calitate de creştini, cum ar trebui să reacţionăm la această inegalitate în distribuirea resurselor, fie că suntem într-un bordei şi aruncăm priviri în sus, fie că suntem într-un conac şi privim de sus?

Avem oare responsabilitatea de a împărţi ceea ce avem cu vecinii noştri, fie că ne sunt sau nu simpatici, doar pentru că au nevoi? Cum funcţionează de fapt sistemul acesta ceresc de protecţie socială? Şi care e locul lui Dumnezeu în toată povestea asta? El ce rol joacă?

Folosim multe nume pentru a-L descrie pe Dumnezeu. Unul din numele Sale ebraice, Iehova Jireh, înseamnă „Dumnezeu va purta de grijă“. Acesta este şi numele unui loc. Vă amintiţi de Avraam, când a fost cât pe-aci să-şi sacrifice fiul, pe Isaac, pentru a-L asculta pe Dumnezeu? În ultima clipă, Dumnezeu îl opreşte pe Avraam şi oferă un berbec pentru jertfă. Geneza 22:14: „Avraam a pus locului aceluia numele «Domnul va purta de grijă». De aceea se zice şi azi: «La muntele unde Domnul va purta de grijă».“

Avraam avea o mare nevoie. Dacă nu se ivea de undeva un animal pentru jertfă, iar el nu avea nici un motiv să se aştepte la aşa ceva, ar fi fost obligat să-şi sacrifice propriul fiu. Nu-mi pot imagina o nevoie mai mare decât aceasta. Şi totuşi, Dumnezeu i-a purtat de grijă lui Avraam. Şi ne va purta şi nouă de grijă.

Numele „Iehova“ este folosit în Biblie de mai mult de 6.800 de ori, mai mult decât oricare alte nume. Acesta e un lucru mişcător, pentru că Iehova înseamnă „a fi“. Ştim că ajutorul nostru va „fi“, va exista întotdeauna – şi că El ne va purta de grijă. Iar aceasta ne dă o mare încredere în dragostea Lui pentru noi. Psalm 34:15-18: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Îşi întoarce faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.“

În cartea sa, Salt peste zid, Eugene H. Peterson arată că David a fost un om pe placul lui Dumnezeu şi că el Îi cerea continuu lui Dumnezeu tot ce avea nevoie. Psalmii sunt în mare parte cereri de ajutor, îndurare şi mângâiere. În 2 Samuel 7, David caută să-I aducă slavă lui Dumnezeu prin construirea unui Templu. Dar, printr-un vis pe care i-l dă pastorului lui David, Natan, Dumnezeu interzice clar construirea Templului până la un moment ulterior. De ce? Pentru că Dumnezeu este Cel care poartă de grijă – şi nu are nevoie să-I construiască David o „casă“. Peterson afirmă: „Niciodată nu ne vom dezvolta sau nu vom ajunge într-o stare în care să fim auto-suficienţi. Avem nevoie de Dumnezeu. L-am auzit odată pe Isaac Bashevis Singer spunând: «Mă rog numai când am probleme; dar am tot timpul probleme, aşa că mă rog tot timpul.»“

Din copilărie am tot auzit că Dumnezeu vrea să aibă grijă de noi; că El este Tatăl nostru ceresc, mereu atent la situaţia, visele şi dorinţele noastre. Dar Îi datorăm noi oare ceva în schimb? N-ar trebui ca raportul să fie ceva mai echilibrat, în ceea ce ne priveşte, în loc ca numai Dumnezeu să tot dea mereu, iar noi să tot primim mereu? Ei bine, nu prea. Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi, după cum n-avea nevoie nici să locuiască într-o casă construită de împăratul David.

2 Cronici 16:9: „Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Dumnezeu aşteaptă să fie El mântuirea noastră. 1 Petru 5:7 în versiunea The Message: „Să trăiţi fără grijă înaintea lui Dumnezeu; El are multă grijă de voi.“ Versiunea Cornilescu: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“.

Dragostea şi grija lui Dumnezeu faţă de noi sunt trăsături ale caracterului Lui, dar este important ca noi înşine să adoptăm natura Lui. Când alegem de bună-voie drumul ascultării pe care doreşte El să mergem, este mai uşor să ne acorde ajutorul Său. Dacă vrei să zbori cu avionul lui Dumnezeu prin zona cu cele mai puţine turbulenţe, trebuie să ieşi din metrou. Iar când zbori cu Dumnezeu trebuie să fii pregătit să renunţi la tot ce ai şi să te încrezi în El pentru purtarea de grijă. Deseori, să-L urmezi pe Dumnezeu înseamnă şi să le dai altora ce au ei nevoie, chiar şi atunci când te presează propriile tale nevoi.

Ni se porunceşte să le arătăm celorlalţi respectul nostru, prin dăruire. Romani 12:13: „Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.“ Puţini dintre noi ne vom afla vreodată într-o situaţie aşa de disperată ca văduva cea sărmană şi fiul ei, când s-au întâlnit cu Ilie. Ilie i-a cerut femeii apă şi pâine, iar ea i-a răspuns (1 Împăraţi 17:12) că vor mânca ultima lor masă şi apoi vor muri. A fost dispusă să împartă cu Ilie tot ce mai avea, doar pentru că el o rugase. Nu putem fi foarte siguri în privinţa ei, pentru că Scriptura nu ne dă decât puţine indicii referitoare la convingerile ei. Poate că văduva nu era credincioasă şi nu se rugase pentru ajutor; poate se simţea lipsită de orice speranţă şi s-a gândit că e totuna dacă împarte mâncarea cu Ilie, pentru că oricum aveau să moară. Oricare ar fi fost motivaţia ei, a fost ascultătoare şi a dat, semănând seminţele jertfei, care aveau să-i înapoieze o bogată recoltă dătătoare de viaţă, salvându-i pe ea şi pe fiul ei de la moarte. Ştim că, în mod miraculos, rezervele ei de hrană nu s-au mai terminat niciodată.

În 2 Corinteni 9:10, 11 vedem că Dumnezeu este Cel care dă sămânţă semănătorului, precum şi pâine pentru hrană. El vă va da toate seminţele de care aveţi nevoie şi le va face să încolţească şi să crească, pentru a da o mare recoltă din bunătatea voastră. El vă va îmbogăţi în orice fel, ca să puteţi întotdeauna da din belşug. Nu este aceasta uimitor? El vă cere să daţi, însă vă şi promite că vă va da El Însuşi toată bogăţia necesară pentru a le da şi celorlalţi.

Înainte de a rămâne fixaţi pe cuvântul „bogăţie“, aduceţi-vă aminte că e un termen foarte relativ. Toţi care avem privilegiul de a ne afla astăzi aici dispunem de resurse minunate, inaccesibile pentru milioane de oameni din lume. Multe din lucrurile de care vă bucuraţi voi sunt gratuite: biblioteci publice, pentru a vă educa mintea în orice domeniu vă pasionează, parcuri frumoase, pentru a descoperi creaţiunea lui Dumnezeu, hrană din belşug şi adăpost. Pentru mulţi din fraţii şi surorile noastre, aceste nevoi de bază nu pot fi împlinite.

Dezvoltaţi-vă spiritul de dăruire. Evrei 13:16 în versiunea The Message: „Asiguraţi-vă că nu priviţi lucrurile ca şi cum vi s-ar cuveni toate şi că nu ajungeţi să leneviţi, nemaimuncind pentru a le dobândi; împărţiţi cu alţii ceea ce aveţi. Lui Dumnezeu Îi place în mod deosebit închinarea înţeleasă ca o altfel de jertfă, exprimată în bucătărie, la lucru şi pe stradă.“ Versiunea Cornilescu: „Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.“ Banii din buzunar nu sunt singurul lucru pe care-l puteţi da. 2 Corinteni 8:12: „Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.“ 2 Corinteni 8:8, 9 ne reaminteşte rolul pe care-l avem noi de jucat în ciclul binecuvântărilor lui Dumnezeu: „Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogăţiţi.“

Urmaţi exemplul lui Isus şi jertfiţi-vă, dăruind altora. El nu vă va cere niciodată să faceţi mai mult decât puteţi – şi cu siguranţă că noi nu vom ajunge niciodată la nivelul sacrificiului Său de a părăsi Cerul. Lucraţi cu ce aveţi. Avem ocazia să ne rugăm pentru cei în nevoie, iar aceasta este cea mai puternică unealtă din câte există. Ne putem folosi energia fizică ajutând la împărţirea de ajutoare, hrană, participând la tabere misionare, la campanii de strângere de fonduri şi slujindu-i pe cei din comunitatea în care trăim.

Poate aţi mai încercat în trecut să vă puneţi în aplicare bunele intenţii, iar rezultatele au fost destul de nesatisfăcătoare din punctul vostru de vedere. Vă vine în minte vreo persoană care v-a răsplătit de fiecare dată bunătatea cu ură şi dispreţ? E important să nu uităm că a încerca să decidem noi singuri cine merită ajutor şi cine nu constituie o atitudine păcătoasă. Nu numai că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios, conform cu 2 Corinteni 9:7, dar în Matei 7 Isus ne avertizează că, dacă îi judecăm pe alţii, şi noi vom fi judecaţi. Nu ezitaţi să le arătaţi bunăvoinţă celorlalţi, ca să meritaţi iertarea şi îndurarea din partea oamenilor pe care-i întâlniţi şi cu care aveţi legături.

Ţineţi minte că a le da altora înseamnă a-I da Domnului – şi nu lăsaţi să se amestece printre motivaţiile voastre şi orgoliul. Galateni 6:2, 3 în versiunea The Message: „Aplecaţi-vă şi întindeţi mâna celor apăsaţi. Purtaţi împreună cu ei poverile pe care le au de dus şi împliniţi astfel legea lui Hristos. Dacă credeţi că sunteţi mai presus de aceasta, vă înşelaţi teribil.“ Versiunea Cornilescu: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur.“ Dumnezeul nostru ne-a creat pe toţi cu dragoste, aşa că Îi pasă nespus de mult de ceea ce ni se întâmplă fiecăruia. 2 Corinteni 9:12: „Ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.“ Dăruim fiindcă suntem recunoscători pentru ceea ce ne-a dăruit nouă Dumnezeu.

Adesea, oamenii se luptă în secret cu tot felul de probleme – şi poate chiar voi ascultaţi astăzi această predică şi vă gândiţi că tare aţi mai fi avut nevoie de ajutor voi înşivă. Nu vă descurajaţi. Dumnezeu are planuri prin care să se îngrijească de voi şi să binecuvânteze şi mai mult, în continuare, seminţele voastre de dăruire. Isus spunea în Matei 6 că lucrul pe care ar trebui să-l dorim cel mai mult este Împărăţia lui Dumnezeu şi împlinirea voii Lui. Atunci, ni se vor da şi toate celelalte lucruri de care avem nevoie.

Cu toate că Dumnezeu făgăduieşte să ne împlinească nevoile, El nu va interveni să schimbe consecinţele pe care ni le atragem asupră-ne ori de câte ori alegem să nu ascultăm de Cuvântul Său.

Dacă aveţi o nevoie agonizantă de ajutor, iar oamenii care ar fi fost cel mai în măsură să vi-l acorde nu au făcut-o, treceţi peste asta şi nu păstraţi resentimente. Dacă vă e de folos să vă gândiţi că Dumnezeu este apărătorul vostru, cam la fel cum făcea David, atunci gândiţi-vă la ce le-a spus Isus ucenicilor despre oamenii care s-ar fi purtat urât cu ei. Din Matei 10:14-16 aflăm ce le rezervă Isus celor care-i resping pe lucrătorii Săi: „Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea. Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii  si fără răutate ca porumbeii.“

Poate voi nu sunteţi predicatori ambulanţi, în căutarea unui loc în care să vă odihniţi, însă ideea este: dacă oamenii sunt reticenţi să vă acorde ajutor şi încurajare, lăsaţi-L pe Dumnezeu să se ocupe de asta. Nu încercaţi să smulgeţi de la ei ajutorul, obligându-i să vă dea ce aveţi nevoie, ci pur şi simplu mergeţi mai departe, lăsându-L pe Dumnezeu să se ocupe de inima lor. El ştie ce se întâmplă cu voi şi are un plan ca să vă poarte de grijă, chiar dacă oamenii opun rezistenţă şi reţin resursele pe care ar trebui să le împartă. Voi să vă păziţi de păcat şi să vă amintiţi ce a spus Isus despre scoaterea paiului din ochiul altuia!

S-ar putea să avem ocazia de a da ceva unor oameni care considerăm că nu merită să beneficieze de sacrificiul nostru, chiar dintre aceia care ni se opun nouă, creştinilor. De aceea spunea Isus în Lua 6:35, 36: „Voi, însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.“ Vă amintiţi vechea zicală „ce dai aceea primeşti înapoi“? Este adevărat şi pentru binecuvântări, ca şi pentru blesteme. Isus a spus în Matei 10:8: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.“

Cu mulţi ani în urmă, un tânăr afro-american din Mississippi a găsit un câine de vânătoare rănit, care zăcea într-un şanţ lângă un pâlc de copaci. I s-a făcut milă de animalul suferind şi l-a bandajat cu grijă cu cămaşa – una din cele două pe care le avea – pentru a opri sângerarea. Şi-a umplut şapca cu apă proaspătă şi i-a dat câinelui să bea. Peste câteva zile, câinele a început din nou să arate interes pentru mâncare şi şi-a revenit îndeajuns pentru a-l putea urma pe băiat în localitate.

Acesta l-a dus la proprietarul micului magazin din orăşel, care i-a spus: „Băiete, ştii al cui e câinele ăsta?“ Tânărul i-a răspuns: „Da, domnu', da' am învăţat din Biblia mea să le fac bine duşmanilor.“ Toată lumea din orăşel a fost impresionată de integritatea tânărului. Acesta îngrijise câinele domnului Field, după care l-a dus în secret înapoi la ferma lui, în miez de noapte. Domnul Field era conducătorul bandei locale a Ku Klux Klan-ului.

Odată, un expert în legislaţia ebraică L-a provocat pe Isus, întrebându-L: „Şi cine este aproapele meu?“ (Luca 10:29) Pentru a-i răspunde, Isus a istorisit parabola familiară a bunului samaritean, îndemnându-l apoi să meargă să facă şi el la fel.

Pe când mânca acasă la un fariseu, Isus l-a făcut să se gândească la fapte bune în folosul altora. Luca 14:12-14: „A zis şi celui ce-L poftise: «Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.»

Se poate ca bogăţiile, sub orice formă, să nu fie distribuite uniform, dar nu trebuie să ne îngrijorăm niciodată cine ne va acoperi nevoile. Dumnezeul nostru uimitor, Iehova Jireh, a promis să ne poarte de grijă. Câteodată, o face prin intermediul altei persoane, iar alteori face o minune pe care n-o poate explica nimeni. Uneori, se foloseşte de noi pentru a împlini nevoile altora, chiar dacă noi credem că nu avem nimic valoros de dat. Când ne facem fiecare partea noastră, sistemul de protecţie socială al lui Dumnezeu poartă de grijă tuturor celor în nevoie.

CITIŢI

            Psalm 37:25

STUDIAŢI

Care e diferenţa dintre a da şi a da jertfind? La care din cele două suntem chemaţi?

GÂNDIŢI-VĂ

            Citiţi Maleahi 3:10. Ce provocare ne adresează Dumnezeu, îndemnându-ne să-I punem credincioşia la încercare?

DISCUTAŢI

            De unde ştim cât de mult să dăm celorlalţi? Orientaţi-vă răspunsul după Luca 12:48.

ACŢIONAŢI

            Ce anume, afară de bani, aţi mai putea dărui?

Ploiesti     Intercer  Toronto  AZS-Romania  UNIUNEA ROMANA

« Back =  Inapoi