DUMNEZEUL NOSTRU UIMITOR

duminică

DUMNEZEU ŞTIE MAI BINE

Text biblic: Matei 6:7, 8

Câteodată, binecuvântările vin pe căi ciudate. Se poate să treacă pe la voi un prieten, aducând o pizza s-o mâncaţi împreună, tocmai când rutina zilei v-a obosit şi aveţi o disperată nevoie de o pauză. Se poate să găsiţi un loc de parcare liber chiar în faţa magazinului, într-o zi ploioasă. Sau, fără nici un motiv, vă creşte salariul tocmai când aveţi mai multă nevoie de bani. Orice se întâmplă, este exact lucrul de care aveţi nevoie, cu toate că uneori nu vă daţi seama de nevoia voastră. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne dăruiască belşug de binecuvântări. Cred că efectiv Îl entuziasmează să facă asta.

Oricine vă poate spune că, într-o relaţie, lucrurile mărunte sunt cele care contează cu adevărat.

„Mă sună în fiecare seară să mă întrebe cum mi-a mers.“

„Îmi trimite scrisori de dragoste chiar dacă locuieşte doar un pic mai încolo, pe aceeaşi stradă.“

„Îmi face masaj când mă simt obosit şi tensionat după o zi întreagă de învăţat.“

„Îi pasă cu adevărat ce simt.“

Lucrurile mărunte pot însemna foarte mult, iar noi slujim unui Dumnezeu care este aşa de atent la nevoile noastre încât ne trimite permanent binecuvântări. Orice lucru bun este de la Dumnezeu. Să nu credeţi că trebuie să-L tot sâcâiţi întruna pe Dumnezeu ca să vă dea lucrurile de care aveţi nevoie. El coordonează multe lucruri în viaţa voastră, într-un mod minunat, fără ca voi să vă daţi măcar seama. În Ioan 14:1, Isus le reaminteşte ucenicilor să aibă încredere în Dumnezeu. „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.“ Filipeni 4:6: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.“

Îi putem cere orice avem nevoie, iar apoi ne putem încrede că El va purta de grijă. El chiar ne provoacă să-L punem la încercare în această privinţă. Concentraţi-vă asupra lucrării pentru Împărăţie pe care o aveţi de făcut, fiind conştienţi că El se îngrijeşte de voi cu multă dragoste. Dumnezeu ne va împlini toate nevoile. Aceasta este ceea ce ne-a promis.

Când îi vorbim lui Dumnezeu despre nevoile noastre, trebuie să fim atenţi să nu specificăm prea detaliat răspunsul pe care-l aşteptăm. Răspunsurile la rugăciunile noastre trebuie lăsate la latitudinea lui Dumnezeu, şi numai a Sa. El ştie ce este cel mai bine pentru noi.

V-aţi simţit vreodată cumplit de stresaţi sau mânioşi sau trişti sau singuri – astfel încât L-aţi implorat pe Dumnezeu să vă facă să nu mai aveţi simţământul acela înfiorător? Însă El ne-a dat capacitatea de a simţi dintr-un motiv anume.

Ce-ar fi dacă, să zicem, ne-ar face plăcere să ne lipim palmele de o sobă încinsă? Bineînţeles, însă, că după ce simţim durerea arsurii n-o să mai facem asta prea des… Imaginaţi-vă că L-am ruga pe Dumnezeu să ne ia simţul pipăitului, ca să putem ţine mâna pe sobă oricât dorim. Dacă ar face cum Îl rugăm, ar mai fi El un părinte bun şi iubitor? Cu siguranţă că nici un părinte bun şi iubitor nu şi-ar lăsa copilul să-şi facă rău fără a-l preveni despre ceea ce urmează să se întâmple.

Simţămintele sunt nişte înştiinţări sau avertismente că lucrurile merg bine sau rău în viaţa noastră. Dacă avem sentimente neplăcute în legătură cu ceva, e un semnal că trebuie să facem o schimbare în acea privinţă. Mânia, teama, îngrijorarea – toate sunt sentimente pe care ni le dă Dumnezeu ca semnale de avertizare. Mai degrabă decât să-L rugăm să le îndepărteze din inima noastră, ar trebui să-L rugăm să ne arate ce este în neregulă şi cum să îndreptăm lucrurile.

Uneori ni se pare că avem o credinţă oarbă, parcă nejustificată, în Dumnezeu, însă trebuie să continuăm să credem că El ştie mai bine decât noi. El este la cârmă. Trebuie să ignorăm ceea ce credem că ştim noi că e cel mai bine şi să continuăm să-L urmăm pe Domnul nostru, încrezători că Dumnezeul nostru uimitor ştie ce este de fapt cel mai bine pentru noi.

De obicei cunoaştem suficient (de mult sau… de puţin!) ca să dăm de necaz, în loc de a putea controla situaţia ca nişte experţi. Oare nu tuturor ni se întâmplă, din când în când, să credem că ştim mai bine decât Dumnezeu? Voi credeţi că deciziile în privinţa viitorului vostru vă aparţin? Credeţi că Dumnezeu nu înţelege cum stau lucrurile cu prietenii voştri şi de ce trebuie să vă purtaţi într-un anume fel ca să-i împăcaţi? 1 Corinteni 8:2 în versiunea The Message: „Nu ştim niciodată îndeajuns, până nu recunoaştem că numai Dumnezeu ştie totul“. Versiunea Cornilescu: „Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.“ Numai Dumnezeu vede tabloul de ansamblu. El ştie ce nevoi avem şi cum trebuie împlinite. Iar când primim ceea ce avem nevoie se poate să nu semene defel cu ceea ce ne-am imaginat.

Plângerile lui Ieremia 3:32, 33: „Când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.“ Dumnezeu nu vrea să vă sufoce cu reguli şi legi. El vrea să vă aducă în armonie cu planul Său, ceea ce înseamnă cea mai bună viaţă pe care aţi putea-o trăi, în credinţa că El ştie cum să vă călăuzească paşii.

Ellen White a exprimat elocvent modul în care ne cunoaşte Dumnezeu inima şi ne poartă de grijă atunci când avem încredere că El ştie cel mai bine: „Binecuvântarea pe care o primim va fi cea de care avem cea mai mare nevoie. Dacă am putea vedea planul lui Dumnezeu, am înţelege clar înţelepciunea Sa şi faptul că El ştie ce este spre binele nostru suprem. Rugăciunile noastre vor primi răspuns dacă sunt înălţate cu credinţă, dar nu ni se va da nimic care să ne facă rău. Dacă am cerut, cu toată sinceritatea, ceva ce Dumnezeu vede că n-ar fi bine pentru noi, El poate reţine lucrul cerut, însă ne va da în locul lui binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie. Dacă răspunsul la rugăciunile noastre nu vine chiar atunci când îl aşteptăm, nu trebuie să ne pierdem încrederea în Dumnezeu, întrucât acest lucru va aduce întunericul. Încrederea noastră în Dumnezeu trebuie să fie puternică.“ (Second Advent Review and Sabbath Herald, 12 iunie 1855)

Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult încât ne-a scris o impresionantă scrisoare de dragoste, nu alta decât însăşi Biblia. El vrea să ne înveţe căile pe care trebuie să mergem, pentru că ne iubeşte mult prea mult ca să ne lase să ne poticnim din cauza propriilor noastre planuri şi a pseudo-inteligenţei noastre. În lume există anumite ameninţări şi pericole, iar Dumnezeu vrea să ne păzească de a o lua pe drumul păcatului. Unul din cele mai periculoase „vehicule“ care ne poate îndepărta de Dumnezeu, lăsându-L undeva în urmă, constă în a ne lăsa purtaţi de păcatul orgoliului. Niciodată nu vom putea afla planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră dacă suntem convinşi că-l ştim deja. Isus a spus în Luca 12:22-27: „«De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.» Slabele noastre eforturi de a ne controla propria viaţă nu vor duce niciodată la nimic. E mai bine să ne încredem în Dumnezeu, pur şi simplu.

Aici intervine credinţa. Când nu renunţi la ceea ce crezi şi ştii că este adevărat, în loc să reacţionezi la ceea ce se întâmplă în jurul tău, când uneşti credinţa cu răbdarea, atunci ai reţeta pentru succes. Iacov 1:4: „Răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.“ Ne dezvoltăm perseverenţa atunci când acţionăm prin credinţă, practicând răbdarea pentru că ştim că Dumnezeu ne va răspunde.

Aceasta necesită o consacrare fără nici un compromis, întrucât, în clipa în care slăbim cât de puţin veghea rugăciunii, Satana se poate furişa, distrugându-ne progresul. 1 Petru 5:8-10 scoate în evidenţă modul în care putem să fim tenace şi ne promite biruinţa: „Fiţi treji şi vegheaţi! Fiindcă potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Isus Hristos la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.“

Observaţi că aceste versete ne arată că nu suntem singuri în luptele noastre. Câteodată, faptul de a fi creştini ne poate face să ne simţim înstrăinaţi, mai ales dacă propria noastră familie nu ne împărtăşeşte credinţa. Uneori, cel mai bun mod de a face faţă acestor simţăminte este să devenim şi mai entuziaşti în ascultarea noastră şi să hotărâm să le arătăm celorlalţi dragostea lui Dumnezeu, chiar mai mult decât am făcut-o până acum. Luca 6:31 constituie temelia Regulii de Aur: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-vă şi voi la fel.“ Dar nu vă grăbiţi să săriţi peste următoarele versete. Isus spune în continuare: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.“ Isus ne provoacă să iubim „până ce dragostea doare“. E o provocare să-i iubeşti pe cei care ne fac greutăţi şi încearcă să ne facă să ne simţim respinşi. Dacă vă simţiţi singuri din pricina credinţei voastre, nu vă îngrijoraţi. Voi ascultaţi Cuvântul, iar Dumnezeu vă va onora ascultarea cu prezenţa Sa şi simţământul de singurătate va trece.

Orgoliul în relaţiile noastre cu ceilalţi ne poate şi el împiedica să experimentăm binele pe care ni-l doreşte Dumnezeu. Matei 6:1, 2 ne atenţionează: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta.“ Când ne exercităm voinţa şi o folosim pentru Dumnezeu, în loc să facem ceea ce facem doar ca să impresionăm, vom avea întotdeauna o răsplată în ceruri. Lucrul cel mai grozav este că, de obicei, experimentăm şi un beneficiu aici, pe pământ. Propuneţi-vă să faceţi în taină câteva acte de binefacere. Cu mai mulţi ani în urmă, unele persoane din societatea noastră au hotărât că se săturaseră de toate lucrurile crude şi rele pe care şi le fac oamenii unul altuia în fiecare zi. A început atunci o mişcare populară, în care oamenii se încurajau unii pe alţii să facă „fapte bune la întâmplare şi fapte frumoase fără vreun scop“. Ideea s-a răspândit ca un incendiu în preerie, prin programele TV, ziare şi reviste. Tot felul de nimicuri fără număr au invadat piaţa, pentru a le reaminti oamenilor să înfăptuiască acte de bunătate.

Una din cele mai cunoscute povestiri este despre o femeie care, în drum spre serviciu, a plătit parcarea pentru maşina ei, precum şi pentru următoarele şase. O altă povestire istoriseşte cum s-a oprit un adolescent pentru a-l ajuta pe un alt elev să ridice o grămadă de cărţi, postere şi alte materiale, ce-i căzuseră pe jos. Cei doi au devenit prieteni foarte buni. După ani de zile, băiatul care fusese ajutat l-a întrebat pe prietenul său: „Te-ai întrebat vreodată de ce duceam în braţe toate lucrurile alea pe care le-am scăpat?“. Prietenul lui i-a răspuns că nu se gândise niciodată la asta. „Ei bine“, a sunat replica tânărului, „îmi golisem dulapul din clasă, pentru că n-aveam de gând să mă mai întorc. Voiam să mă sinucid cu o supradoză din somniferele mamei, dar ai apărut tu şi ne-am împrietenit. Când mi-ai ridicat cărţile de jos, mi-ai salvat viaţa.“

Dumnezeu a intenţionat ca noi, creştinii, să iniţiem fapte bune la întâmplare şi fapte frumoase fără vreun scop. Şi, în orice caz, El nu a intenţionat să facem publicitate faptelor noastre bune la programele de ştiri ale posturilor naţionale de radio şi TV – şi nici măcar ale celor locale. De fapt, chiar numai a te lăuda că ai făcut ceva bun pe neaşteptate şterge cumva frumuseţea faptei respective.

Aveţi credinţă că Dumnezeu ştie ce aţi făcut şi maturizaţi-vă, recunoscând că aprobarea Lui este o răsplată suficientă în sine. Versiunea The Message spune: „Examinaţi-vă motivaţia, cercetaţi-vă inima“, iar versiunea Cornilescu „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi.“ (1 Corinteni 11:28) Rugaţi-vă şi cereţi-I lui Dumnezeu înţelepciunea de a cunoaşte planul Lui pentru viaţa voastră, precum şi rolul pe care trebuie să-l îndepliniţi în planul Lui pentru viaţa celorlalţi. Binele suprem pe care ni-l doreşte Dumnezeu include întotdeauna să le arătăm şi altora dragostea Lui. 1 Petru 4:8 spune în versiunea The Message: „Mai ales, să vă iubiţi unii pe alţii ca şi cum chiar viaţa voastră ar depinde de aceasta. Dragostea practic acoperă orice lipsă“. Versiunea Cornilescu: „Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.“ Dacă întrerupem legătura cu Domnul, Isaia 47:10 ne previne despre dezastrul ce ne poate lovi: „Te încredeai în răutatea ta şi ziceai «Nimeni nu mă vede!». Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu şi numai eu.»“

Când avem cu adevărat încredere în sinceritatea bunăvoinţei lui Dumnezeu faţă de noi, putem fi deschişi să primim călăuzire prin cunoştinţa pe care o dobândim din Biblie şi din îndemnurile Duhului Sfânt. Isus ne spune în Ioan 15:26 că atunci „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.“ Mângâietorul, sau Duhul Sfânt, ne comunică zi de zi planul lui Dumnezeu pentru binele nostru suprem şi ne dă înţelepciune în alegerile pe care le facem. Isus continuă să explice în Ioan 16:13, 14: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu are să vorbească de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.“ Este important nu doar să ne bucurăm să ascultăm ce ne spune Domnul, ci să şi punem în practică viziunea câştigată din Cuvânt şi din mărturisirea Duhului. Iacov 1:22-25 ne previne: „Fiţi împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care-şi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.“

Puneţi-vă drept ţintă să puteţi înălţa o rugăciune ca cea a lui David din 1 Cronici 29:17: „Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi de bunăvoie darurile lui.“

CITIŢI

Matei 6:7, 8

STUDIAŢI

Citiţi Psalmul 37:3-9. Numiţi şi discutaţi comportamentele şi atitudinile identificate în acest pasaj, care ne ajută să ne concentrăm atenţia asupra conducerii lui Dumnezeu. Cum se aplică ele în mod specific în cazul vostru?

GÂNDIŢI-VĂ

Identificaţi nişte aspecte din viaţa voastră în care poate aveţi tendinţa de a conduce voi, în loc să-L lăsaţi pe Dumnezeu să-Şi împlinească voia în inima, mintea şi sentimentele voastre.

DISCUTAŢI

Ce lucruri negative aţi observat în viaţa oamenilor din jurul vostru, care au ca rezultat faptul că ei nu urmează planul lui Dumnezeu pentru viaţa lor? Ce diferenţă este între a judeca motivele şi faptele altora şi a observa roadele evidente în viaţa lor?

ACŢIONAŢI

Discutaţi câteva din motivele pentru care ezitaţi, poate, să-I predaţi lui Dumnezeu anumite domenii ale vieţii voastre.

Care ar fi câteva modalităţi în care să abordaţi aceste domenii, predându-I conducerea lui Dumnezeu?

Ploiesti Intercer Toronto AZS-Romania UNIUNEA ROMANA

« Back = Inapoi