| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Capitolul 3
Pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Domnul
Am văzut că noi nu trebuie să amânăm venirea Domnului. Îngerul a spus: „Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă pentru ceea ce va veni asupra pământului. Faptele să fie în acrod cu credinţa voastră. Am văzut că mintea trebuie să aibă ca preocupare pe Dumnezeu şi că influenţa noastră trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu şi a adevărului Său. Noi nu Îl putem onora pe Domnul atunci când suntem nepăsători şi indiferenţi. Nu putem să-I aducem slavă când suntem deznădăjduiţi. Cu toată seriozitatea, să căutăm să ne asigurăm mântuirea şi să-i salvăm pe mulţi alţii. Orice lucru important trebuie legat de aceasta şi orice este lăturalnic trebuie să treacă în plan secundar.
Am văzut frumuseţea cerurilor. I-am auzit pe îngeri cântând cântecele lor înălţătoare, aducând laudă, onoare şi slavă lui Isus. Am putut atunci să-mi dau seama puţin de ceea ce înseamnă minunata iubire a Fiului lui Dumnezeu. El a lăsat toată slava şi onoarea pe care le avea în ceruri şi a fost atât de preocupat de mântuirea noastră, încât a dus cu răbdare şi blândeţe toate nelegiuirile şi ofensele pe care omul le-a putut îngrămădi asupra Lui. El a fost rănit şi lovit, întins pe crucea Calvarului şi a suferit moartea cea mai teribilă pentru a ne scăpa de moarte, pentru ca noi să putem fi spălaţi prin sângele Său şi înălbiţi spre a locui cu El în locuinţele pe care le-a pregătit pentru noi, pentru a ne bucura de lumina şi slava cerului, pentru a auzi cântecul îngerilor şi a cânta împreună cu ei.
Am văzut că tot cerul este interesat de mântuirea noastră; iar noi să fim indiferenţi? Să fim noi nepăsători, ca şi când ar fi un lucru de mică însemnătate dacă suntem sau nu mântuiţi? Să desconsiderăm noi sacrificiul care a fost făcut pentru noi? Unii s-au jucat cu harul oferit, iar acum mânia lui Dumnezeu este asupra lor. Duhul lui Dumnezeu nu poate fi întristat la nesfârşit. El se va depărta, dacă este în continuare întristat. După tot ceea ce s-a făcut ca Dumnezeu să-i poată salva pe oameni, dacă ei arată prin vieţile lor că se joacă cu harul lui Dumnezeu, moartea va fi partea lor şi aceasta va fi scump plătită. Va fi o moarte îngrozitoare, căci va trebui să simtă agonia pe care a simţit-o Domnul Hristos pe cruce, ca să plătească pentru ei preţul de răscumpărare, pe care ei au refuzat-o, şi atunci, îşi vor da seama că au pierdut viaţa veşnică şi moştenirea nemuririi. Marele sacrificiu care a fost făcut pentru suflete arată cât de valoroase sunt ele. Când un suflet preţios este pierdut o dată, el este pierdut pentru totdeauna.
Am văzut un unger care avea în mână o cumpănă cu care cântărea gândurile şi preocupările poporului lui Dumnezeu şi în special ale celor tineri. Într-o parte erau gândurile şi interesele îndreptate spre cer; în cealaltă parte, gândurile şi interesele îndreptate spre pământ. Pe această balanţă erau puse cititul de cărţi obişnuite, preocupările în privinţa îmbrăcămintei, a etalării, a vanităţii, mândriei etc. O, ce moment solemn! Îngerul lui Dumnezeu, ţinând cumpăna, cântărea gândurile celor ce susţineau că sunt copiii Săi – a acelora care pretindeau că sunt morţi faţă de lume şi vii pentru Dumnezeu. Partea balanţei, plină cu gânduri legate de pământ, vanitate, mândrie, s-a lăsat repede în jos, neputând rezista sub greutatea ce se tot adăuga. Cea cu gânduri şi preocupări pentru cer a mers tot aşa de repede în sus cum a mers cealaltă în jos, şi, o , cât de uşoară a fost aceasta! Pot să vă relatez acest lucru aşa cum l-am văzut; însă n-aş putea reda niciodată impresia solemnă şi vie, care s-a întipărit în mintea mea atunci când îngerul cu cumpăna a citit gândurile şi preocupările poporului lui Dumnezeu. Îngerul a spus: „Pot intra unii ca aceştia în cer? Nu, nu, niciodată! Spune-le că nădejdea pe care o au acum le este zadarnică şi că, dacă nu se pocăiesc degrabă şi nu obţin mântuirea, trebuie să piară.”
Doar o formă de evlavie nu va mântui pe nimeni. Toţi trebuie să aibă o experienţă vie, profundă. Doar aceasta îi va scăpa în timpul de strâmtorare. Atunci, lucrarea lor va fi pusă la probă; şi dacă ea este aur, argint sau pietre preţioase, ei vor fi ascunşi sub scutul lui Dumnezeu. Însă dacă lucrarea lor este lemn, fân şi paie, nimic nu-i va putea apăra de mânia aprinsă a lui Iehova.
Am văzut că mulţi se măsoară cu ei înşişi şi îşi compară vieţile cu vieţile altora. Nu ar trebui să fie aşa. Nimeni, în afară de Domnul Hristos,nu ne este dat ca exemplu. El este adevăratul nostru Model şi fiecare ar trebui să se lupte, ca să exceleze în a-L imita. Noi suntem ori împreună lucrători cu Hristos, ori cu Satana. Ori adunăm cu Hristos, ori risipim. Ori suntem creştini hotărâţi, sinceri, cu toată inima, ori nu suntem deloc. Domnul Hristos spune: „O, dacă ai fi rece sau în clocot. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. (Apoc. 3,15-16).
Am văzut că până acum, mulţi de-abia ştiu câte ceva din ceea ce înseamnă tăgăduirea de sine sau sacrificiul sau ce înseamnă să suferi de dragul adevărului. Însă nimeni nu va intra în cer fără să facă sacrificii. Trebuie nutrit un spirit de tăgăduire de sine şi sacrificiu. Unii nu s-au sacrificat nici pe ei înşişi, nici trupurile lor pe altarul lui Dumnezeu. Ei îşi îngăduie un temperament pripit, capricios, îşi satisfac poftele şi slujesc propriilor lor interese, fără să ţină seama de lucrarea lui Dumnezeu. Toţi cei care sunt gata să facă orice sacrificiu pentru viaţa veşnică o vor avea şi se va merita să sufere pentru a o dobândi, se va merita să-şi răstignească eul şi să renunţe la orice idol pentru a ajunge la ea. O greutate mult mai mare şi veşnică de slavă întrece orice lucru şi eclipsează orice plăcere pământească.1
(1) T 123-126.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA