Sfaturi pentru biserica - Cap.02 Timpul sfarsitului

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

Capitolul 2

Timpul sfârşitului

Noi trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, arată că venirea lui Isus este aproape, este chiar la uşi. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Spiritul lui Dumnezeu este treptat, dar sigur, retras de pe pământ. Plăgile şi judecăţile cad deja asupra celor care dispreţuiesc harul lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat şi de pe mare, starea de tulburare din societate, veştile de război sunt de rău augur, nu prevestesc nimic bun. Ele vestesc apropierea unor evenimente dintre cele mai măreţe.

Agenţii răului îşi unesc forţele şi le consolidează. Ei se pregătesc pentru ultima mare criză. Curând, în lumea noastră, se vor petrece mari schimbări, iar mişcările finale vor fi rapide.

Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele care apar zi de zi sunt pline de indicii despre un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafuri pline de încumetare au ajuns ceva obişnuit. Grevele sunt obişnuite. Hoţii şi omoruri sunt comise pretutindeni. Oameni posedaţi de demoni iau viaţa bărbaţilor, femeilor şi copilaşilor. Oamenii au ajuns înnebuniţi de vicii, şi tot felul de rele predomină. Vrăjmaşul a reuşit să pervertească dreptatea şi să umple inimile oamenilor cu dorinţa după câştig egoist. „Dreptatea stă deoparte; adevărul se poticneşte în piaţa de obşte, iar dreptatea nu poate să se apropie” (Is. 59,14, KJV). În oraşele mari, se află mulţimi de oameni care trăiesc în sărăcie şi mizerie, aproape lipsiţi de hrană, adăpost şi îmbrăcăminte; în timp ce, în aceleaşi oraşe, sunt unii care au mai mult decât le-ar putea dori inima, care trăiesc în lux, care îşi cheltuiesc banii pe case bogat mobilate, pe împodobirea persoanei lor sau, şi mai rău decât atât, pentru satisfacerea poftelor senzuale, pe băuturi ameţitoare, pe tutun şi alte lucruri care distrug puterile creierului, dezechilibrează mintea şi înjosesc sufletul. Strigătele omenirii înfometate ajung înaintea lui Dumnezeu, în timp ce, prin tot felul de opresiuni şi stoarceri, oamenii îngrămădesc averi colosale.

În timpul nopţii, am fost chemată să privesc clădirile care se înălţau, etaj după etaj, către cer. Clădirile acestea aveau garanţia siguranţei faţă de incendiu şi erau înălţate ca să-i proslăvească pe proprietarii lor şi pe constructori. Aceste clădiri era înălţate tot mai sus şi tot mai sus, şi erau folosite pentru ele cele mai costisitoare materiale. Cei cărora le aparţineau aceste clădiri nu şi-au pus întrebarea: „Cum putem aduce noi cel mai bine slavă lui Dumnezeu?” Domnul nu era în gândurile lor.

În timp ce aceste falnice clădiri erau ridicate, proprietarii lor se bucurau cu mândrie ambiţioasă că aveau bani pentru a-i folosi spre satisfacerea eului şi la provocarea invidiei vecinilor lor. Mulţi din banii pe care i-au investit în acest fel fuseseră obţinuţi prin stoarcere, prin asuprirea săracilor. Ei au uitat că în ceruri se ţine un raport al fiecărei tranzacţii de afaceri; fiecare nedreptate, fiecare fraudă este consemnată acolo.

Scena care a trecut apoi prin faţa mea a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau la falnicele clădiri despre care erau siguri că vor rezista la foc şi spuneau: „Sunt în deplină siguranţă”. Însă aceste clădiri au fost mistuite de foc, de parcă ar fi fost din smoală. Maşinile împotriva incendiului nu au putut face nimic pentru a opri distrugerea. Pompierii nu erau în stare să pună în mişcare maşinile.

Mi-a fost arătat că atunci când vine vremea Domnului, dacă în inimile fiinţelor omeneşti, pline de mândrie şi ambiţie, nu s-au produs schimbări, oamenii vor descoperi că mâna care fusese puternică pentru a salva va fi puternică pentru a distruge. Nici o putere pământească nu poate opri mâna lui Dumnezeu. Nu există material care să fie folosit pentru construirea de clădiri care să le ferească de distrugere atunci când vine timpul rânduit de Dumnezeu pentru a trimite asupra oamenilor răsplata pentru dispreţuirea Legii Sale şi pentru ambiţia lor egoistă.

Nu sunt mulţi nici măcar printre educatori şi oameni de stat care să înţeleagă cauzele care au dus la starea de lucruri prezentă în societate. Cei care ţin frânele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema stricăciunii morale, a sărăciei, mizeriei şi a nelegiuirii în creştere. Ei se luptă în van să ofere o bază mai solidă tranzacţiilor de afaceri. Dacă oamenii ar acorda mai multă atenţie învăţăturii din Cuvântul lui Dumnezeu, ei ar găsi o soluţie pentru problemele care îi tulbură.

Scripturile descriu starea lumii chiar dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos. Despre oamenii care îşi adună mari bogăţii prin jaf şi asuprire, este scris: „V-aţi strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!” (Is. 5,3-6).

Dar cine citeşte avertizările date prin semnele timpului, care se împlinesc atât de repede? Ce impresie este făcută asupra celor lumeşti? Ce schimbarea se vede în atitudinea lor? Nu mai mult decât s-a văzut în atitudinea locuitorilor lumii din vremea lui Noe. Absorbiţi de treburi lumeşti şi plăceri, antediluvienii „n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi”. (Mat. 24,39). Ei au avut avertismente trimise din cer, însă au refuzat să asculte. Şi astăzi lumea, fără să ţină deloc seama de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grăbeşte spre ruină veşnică.

Lumea este aţâţată de duhul războiului. Profeţia din capitolul 11 al cărţii lui Daniel, aproape că s-a împlinit în întregime. Curând, scenele de necaz despre care vorbeşte profeţia vor avea loc.

„Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii…. Deoarece ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! De aceea mănâncă blestemul ţara şi suferă locuitorii ei… A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei.” (Is. 24,1-8).

„’Vai! Ce zi!’ Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.” (Ioel 1,15).

„Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri şi lumina lor a pierit! Mă uit la munţi şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! Mă uit şi iată că nu este nici un om şi toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse.” (Ier. 4,23-26).

„Vai, căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ier. 30,7).

Nu toţi din lumea aceasta au trecut de partea vrăjmaşului împotriva lui Dumnezeu. Nu toţi au devenit necredincioşi. Sunt câţiva credincioşi care sunt loiali lui Dumnezeu; căci Ioan scrie: „Aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”. (Apoc. 14,12). Curând, bătălia va fi dată cu furie între cei ce Îi slujesc lui Dumnezeu şi cei ce nu Îi slujesc. Curând tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, pentru că acele lucruri care nu pot fi zguduite să poată rămâne în picioare.

Satana este un cercetător sârguincios al Bibliei. El ştie că timpul său este scurt şi caută să contracareze în fiecare punct lucrarea lui Dumnezeu pe acest pământ. Este imposibil a da măcar o idee cu privire la experienţa poporului lui Dumnezeu, care va trăi pe pământ când slava cerească şi o repetare a persecuţiilor din trecut vor fi amestecate. Ei vor umbla în lumina care porneşte de la tronul lui Dumnezeu. Prin intermediul îngerilor, va fi o comuniune continuă între cer şi pământ. Iar Satana, înconjurat de îngeri răi şi pretinzând că este Dumnezeu, va face minuni de tot felul pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi. Poporul lui Dumnezeu nu-şi va găsi siguranţa în facerea de minuni, căci Satana va contraface minunile care vor fi făcute. Poporul lui Dumnezeu, încercat şi pus la probă, îşi va găsi puterea în semnul despre care se vorbeşte în Exod 31,12-18. Ei trebuie să ia poziţie de partea cuvântului viu: „Stă scris”. Aceasta este unica temelia pe care pot sta în siguranţă. Aceia care au rupt legământul lor cu Dumnezeu vor fi în acea zi fără Dumnezeu şi fără nădejde.

Cei ce se închină lui Dumnezeu se vor distinge în mod special prin păzirea poruncii a patra, deoarece acesta este semnul puterii creatoare a lui Dumnezeu şi mărturia faţă de cerinţa Lui privind respectul şi slava pe care trebuie să i le dea omul. Cei nelegiuiţi se vor recunoaşte prin efortul lor de a dărâma memorialul lui Dumnezeu şi a înălţa instituţia Romei. În cadrul acelui conflict, întreaga creştinătate va fi împărţită în două mari clase: cei care păzesc poruncile Lui şi credinţa lui Isus şi cei care se închină fiarei şi chipului ei şi primesc semnul ei. Deşi biserica şi statul îşi vor uni puterea pentru a-i constrânge pe toţi, „mari şi mici, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi” pentru a primi semnul fiarei, totuşi poporul lui Dumnezeu nu îl va primi (Apoc. 13,16). Profetul de pe Patmos priveşte pe „biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei”, cum stăteau pe „o mare de sticlă amestecată cu foc, cu alăutele lui Dumnezeu în mână” şi cântau cântarea lui Moise şi a Mielului (Apoc. 15,2).

Încercări şi teste înfricoşătoare îl aşteaptă pe poporul lui Dumnezeu. Spiritul războiului aţâţă naţiunile de la un capăt al pământului la celălalt. Însă, în mijlocul timpului de necaz care vine – un timp de necaz cum n-a mai fost de când sunt neamurile – poporul ales al lui Dumnezeu va sta neclintit. Satana şi oştile lui nu îi pot distruge, căci îngeri care excelează în putere îi vor apăra. 1

(1) 9 T 11-17.

« Back = Inapoi

Intercer AZS-Romania UNIUNEA ROMANA