HARUL IMBELSUGAT A LUI DUMNEZEU

Sabat dupa-masa 06/12/03

HARUL PE ÎNTELESUL CELOR MICI SI… CELOR MAI MARI

Nu vã înselati, preaiubitii mei frati: orice ni se dã bun si orice dar desãvârsit este de sus, pogorându-se de la Tatãl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbrã de mutare. (Iacov 1,16.17)

Cora Dumitru, Livia Manea

Ca un dar…

Pãsesc cu grijã… as putea sã alunec pe nucile puse de bunica în pod sau, cine stie, as putea deranja cuibul unei vrãbiute. Mã ajutã doar o fãrâmã de luminã, dintr-aceea, de toamnã târzie. Aici, într-un colt, este lada copilãriei în care mi-am pãstrat darurile. Caut darul meu preferat printre multimea de jucãrii, de cãrti, de pantofi vechi si de rochite. Nu mai stiu exact dacã are forma unui cãlut alb, cumpãrat de tata într-o zi de iarnã, sau dacã e acel sarafan bleumarin, cusut special de mama pentru serbarea din al treisprezecelea Sabat.

Putin mai încolo, pãstrez o cutie mai micã, în care mi-am ascuns darurile adolescentei. Nu mai sunt jucãrii, doar câteva felicitãri, un ghiocel, o scoicã, pietricelele din tabãra de companioni de la Padina, o esarfã...  Darurile mele preferate de atunci când am început sã plâng, aflând cã cei mari m-au înselat, cã nu totul se cumpãrã, dar totul costã ceva. Îmi mai aduc aminte cã le primeam sfioasã si cã nu-ndrãzneam sã le deschid. Mi-era teamã cã nu meritam ce mi se oferea sau cã mi se va cere ceva în schimb.

Cât a costat cel mai scump dar pe care l-ati oferit? Cãlutul alb sã fi fost vreo 15 lei, dar tata nu mai stie, iar ghiocelul galben cules de sub zãpadã, nici o florãreasã n-ar da nimic pe el... totusi totul are un pret.

În pod nu mai sunt alte cutii pentru cã, nu demult, am descoperit care este cel mai mare dar pe care noi toti l-am primit. Acest dar se materializeazã în cel mai potrivit mod pentru fiecare dintre oameni. Astãzi, fiecare dintre noi a primit cel putin un dar: Tatãl ni l-a ofe-rit; sã-l despachetãm împreunã pentru a-l întelege mai bine.

Invitati-i acum pe copii lângã voi, chiar dacã au tendinta sã fugã cu darul lor, cãci singuri nu-l vor întelege; asezati-vã lângã adoles-centii din biserica voastrã si nu-i grãbiti, începeti sã desfaceti îm-preunã. Vorbiti cu tinerii despre acest dar si veti vedea cã acestia au multe sã vã povesteascã.

Pentru noi...

Desi harul este „darul fãrã platã a lui Dumnezeu”, pe care nu-l poti cumpãra, totusi acesta are un pret inestimabil: „Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat  pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã” (Ioan 3,16). Harul este rãspunsul dat de Dumnezeu pãcatului. Harul a fost cauza, iar crucea efectul, harul a fost motorul, iar Golgota a fost actiunea de salvare. Harul lui Dumnezeu este caracterul Sãu divin, prin care îsi aratã rãscumpãrarea, mila si bucuria cu care îi asteaptã pe toti cei care primesc acest dar. Cuvântul „har” înseamnã, din partea celui care îl oferã, o dispozitie prietenoasã, bunãtate, dragoste si bunãvointã. Harul reprezintã iubirea neconditionatã a lui Dumnezeu. El ne iubeste în pofida a ceea ce putem fi în adâncul sufletului, în ciuda slãbiciunilor pe care le vede la noi.

Pe întelesul copiilor...

Deoarece copiii sunt la stadiul gândirii concrete, ei pot percepe mãretia si dragostea lui Dumnezeu doar prin intermediul unor exemple specifice si vizuale. Trebuie sã tinem cont de dezvoltarea limbajului: la vârsta scolarului mic, vocabularul cuprinde aproxi-mativ 2.500 de cuvinte, fiind în continuã dezvoltare. Copiii nu înteleg sensul unor cuvinte si expresii, nu sesizeazã sensul figurat al cuvin-telor, nu cunosc încã termeni tehnici si stiintifici. Introducerea unui nou concept sau a unei noi expresii trebuie fãcutã cu ajutorul unor imagini. Dar ce imagini putem asocia harului?

Copiii vor întelege ce este harul, dacã, de exemplu, le vom arãta cã într-o cutie se ascunde prima hainã fãcutã din pielea unui mielusel, pentru a-i ascunde rusinea lui Adam, sau un alt mielusel gata de jertfã, cã în acel dar Dumnezeu a pus un nor mic si un pârâias pentru Ilie, cã în acea cutie a avut loc atât un peste mare, care l-a salvat pe Iona, cât si un curcubete. Si dacã veti continua sã despachetati, copiii vor vedea si o cruce, si atunci vor întelege cã toate acestea sunt har.

Prin felul în care îi vom trata pe cei mici atunci când au vãrsat laptele, când au pus mânutele murdare pe fusta cea nouã a mamei, când au uitat sã ne sãrute de noapte bunã sau când nu ne-au cerut voie sã facã un anumit lucru, noi vom influenta, fãrã cuvinte, modul în care ei vor întelege ce este harul lui Dumnezeu. Dacã le vom oferi dragoste neconditionatã, atunci toti acesti copii vor întelege o fãrâmã din caracterul lui Isus, din harul Sãu.

Dupã ce îl vor cunoaste pe Cel care le oferã acest dar, îsi vor întinde mânutele în rugãciune, plini de încredere. Ei nu au simtãmântul cã mai întâi trebuie sã fie pusi la probã, sã dovedeascã convertirea si dupã aceea sã primeascã toate binecuvântãrile ce însotesc harul Sãu. De aceea ei stiu sã cearã binecuvântãrile Sale acum. Copiii Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Dacã au înteles ce este harul, nu vor mai sta pe gânduri, nu se vor tocmi cu El si nu vor încerca sã-l cumpere. Tocmai de aceea Isus ne îndeamnã: „Dacã nu vã veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra în Împãrãtia cerurilor” (Matei 18,3).

Pentru o discutie de suflet cu adolescentii...

Un cuvânt care defineste bine adolescenta zilelor noastre este „atitudine”. La aceastã vârstã, ei se definesc pe ei însisi; nu mai asteaptã sã primeascã jucãrii sau cãrti de colorat, ci rãspunsuri concrete la „de ce-uri”, toate acele lucruri aparent mici care dau esentã vietii si care le vor contura caracterul.

Ce ar astepta un adolescent sã gãseascã atunci când despache-teazã darul primit?

Existã chiar si în biserici, nu numai în tramvai, obiceiul de a face referire la: Când eram noi de vârsta lor, ehe… acum nu mai e nici un respect, nu mai e nici o opreliste… Da! Existã lucruri mici sau mari care ne scot din sãrite si nu ne vine sã credem cã existã unii copii atât de lipsiti de educatie. Ce facem? Cum rãspundem la provocãrile acestor adolescenti bulversati de transformãrile fizice si psihice pe care le trãiesc? În limbajul harului, rãspunsul se numeste tolerantã.

Chiar dacã dau impresia cã nu le pasã si nu observã când sunt tolerati, în fiinta lor ia nastere dorinta de a fi mai buni. Asa cum observã toate greselile adultilor si fac referire la ele când sunt mustrati, la fel de bine îi motiveazã ocaziile în care sunt lãsati sã-si vadã singuri greselile. Toti stim acest lucru, pentru cã am trecut pe aici. Si dacã suntem sinceri cu noi însine, vom descoperi provocãri mari sau mici, cãrora, acum, cu gândirea maturã, întelegem cã nu le-am fãcut fatã. Ei au nevoie sã fie priviti în ochi si sã gãseascã în priviri ceea ce cautã: tolerantã.

Poate chiar acum, când noi ne concentrãm sã întelegem adolescenta, un adolescent din bisericã este disperat cã nu se poate lãsa de fumat. A început din curiozitate si pentru cã era supãrat pe pãrinti. A continuat pentru cã era palpitant sã facã ceva interzis. A ajuns sã aibã temeri cu privire la sãnãtate si pentru cã stie cã unii îl privesc cu ochi bãnuitori. Acesta crede cã a trecut de limita în care ar putea sã se scuze cã a încercat doar. El trãieste zilnic o luptã si, de fiecare datã când este înfrânt, simte cã nu este si nu va fi bun de nimic în viatã. Acestea sunt gândurile lui. Cautã o solutie si solutia este chiar lângã el: în limbajul harului, se numeste întelegere si ier-tare. Are nevoie sã vadã oameni care mãrturisesc în bisericã biruinta lor asupra viciilor, a pãcatelor pe care le-au îngãduit în viata lor de crestini. Trebuie sã gãsim timp pentru mãrturii personale, care sã-i ajute pe cei de lângã noi. Este timpul pentru împãrtãsirea harului.

Stim cã aspectul exterior este unul dintre aspectele care îi împovãreazã pe multi adolescenti. Îi îngrijoreazã si capacitatea lor intelectualã, stãpânirea de sine, comportamentul în public etc. Toate acestea sunt, în ochii celorlalti, puncte de acceptare sau de refuz. Atentie! Vorbim despre ce se întâmplã în bisericã, nu în afara ei. Sunt adolescenti care nu urcã la balcon de teama de a nu fi priviti din spate cu dispret; sunt adolescenti care nu au curajul sã cânte pentru a nu auzi susoteli pe rândul din fatã. 

Cine esti tu? Dacã esti cel bine îmbrãcat, educat, respectuos, ai nevoie sã înveti un cuvânt. În limbajul harului, se numeste acceptare. Da, acceptã-i pe cei mai prejos decât tine, fã-i sã se simtã bine în compania ta; fã-i sã înteleagã cã primesti acelasi dar ca ei de la Fratele mai mare. Dacã esti cel sãrac, complexat si fricos, nu privi cu invidie si urã la cel de lângã tine. Acesta nu este de vinã pentru ce ti se întâmplã tie. Acceptã-l si trãieste bucuria de a-l privi ca pe un frate. 

Sã citim împreunã Matei 18,23-30: „Robul acela, când a iesit afarã, a întâlnit pe unul din tovarãsii lui de slujbã, care-i era dator o sutã de lei. A pus mâna pe el si-l strângea de gât, zicând: ’Plãteste-mi ce-mi esti dator’. Tovarãsul lui s-a aruncat la pãmânt, îl ruga si zicea: ’Mai îngãduieste-mã, si-ti voi plãti’. Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat în temnitã, pânã va plãti datoria.”

Dacã n-ar fi fost scris în Biblie, ar fi fost greu de crezut cã s-a întâmplat asa. Cum sã nu vezi darul care ti-a fost oferit si sã încerci si tu sã dai mai departe? De câte ori nu ne-a iertat Dumnezeu? De câte ori nu am fost convinsi cã suntem pãcãtosi, vrednici de moarte? Si totusi Dumnezeu ne-a dat har. De câte ori nu-i vedem pe cei de lângã noi pãcãtuind? Si de câte ori nu gândim cã am tolerat destul, am înteles destul, am acceptat destul…  A rãmas un singur lucru de fãcut. În  limbajul harului, se numeste iertare.  

Adolescentii vor sã fie biruitori, iar scopul final al harului este ca ei sã ajungã biruitori prin iertarea oferitã în dar. Isus spune: „Harul Meu îti este de ajuns” (2 Corinteni 12,9). Apostolul Pavel confirmã: „Pot totul în Hristos care mã întãreste” (Filipeni 4,13).

Ce ne spun tinerii?

Care este primul gând care vã apare în minte când spunem tinerete? Aveti dreptate, e perioada unui mare avânt, a stabilirii de tinte, a asumãrii responsabilitãtii, dar si a viselor despre o familie, despre sigurantã, despre noutate, a dorintei dupã relatii profunde. Tocmai de aceea Dumnezeu vine în întâmpinarea acestor nevoi, El trimite un har special celor aflati la aceastã vârstã, har pe care îl va oferi oricui doreste o inimã tânãrã în El.

Deschizând cadoul lor, tinerii au descoperit cã harul vine în întâmpinarea nevoilor fiecãrei zile. Unii au descoperit cã prin har si-au putut întemeia o familie. „Bãrbatii si femeile pot atinge idealul pe care Dumnezeu îl are în vedere pentru ei, dacã îl vor lua pe Domnul Hristos ca ajutor al lor. [...] Harul si providenta Sa pot uni inimile cu legãturi care îsi au originea în ceruri.”1

Tinerii au înteles cã harul este cel care îi sprijinã în purtarea poverilor (Psalmi 55,22): „Aduceti înaintea lui Dumnezeu dorintele, bucuriile, grijile, întristãrile si temerile voastre. Nu-L puteti împovãra; nu-L puteti obosi. Cel  care numãrã perii capului vostru nu rãmâne indiferent fatã de trebuintele copiilor Sãi. (...) Aduceti înaintea Lui tot ceea ce mintea nu poate întelege. Nimic nu este prea greu pentru El, cãci El sprijinã lumi întregi si Se îngrijeste, suveran, de treburile întregului univers.”2

Încã un dar?

Ce ati mai gãsit astãzi în cutia voastrã? Isus ne-a fãcut un dar pentru binele nostru suprem. Prin harul Sãu vrea sã fim atrasi la Dumnezeu, doreste sã ne schimbe inima si sã ne aducã pace si odihnã. Tatãl a mai pregãtit însã si alte daruri care sunt o parte din marele dar. O datã primit, acesta transformã viata noastrã, „din har în har”, în timp ce noi învãtãm sã Îl privim cu încredere pe Tatãl si Îl asteptãm sã ne ducã acasã.

Întrebãri pentru dezbatere:

1. Ce ai primit în aceastã zi prin harul lui Dumnezeu? Când vei ajunge acasã, scrie o rugãciune de multumire pentru harul pe care l-ai primit.

2. Chiar de la prima discutie cu privire la respectivul proiect, adolescentii din grupa de companioni au fost entuziasmati. Au încercat sã o înteleagã si sã o accepte asa cum este ea – o fatã cu handicap, care are nevoie de ajutor. Adolescentii i l-au dat. În cadrul proiectului numit „Adoptie”, au adus-o sãptãmânal cu grupa si la bisericã. Au ajuns sã o iubeascã. Acum fata compune poezii si este fericitã cã are prieteni. Ei au experimentat împãrtãsirea harului. De ce sunt atât de putini oameni dispusi sã acorde har? Ce alte  idei de experimentare a împãrtãsirii harului aveti?

3. În bisericã existã si unii tineri care par sã fie rupti de aceasta. Unii vin rar la serviciile divine din Sabat, altii fumeazã pe ascuns; unii pierd ore întregi cu jocurile video, televizorul sau chat-ul, altii consumã ocazional alcool; unii sunt revoltati fatã de modul în care îi trateazã pãrintii, iar altii nu sunt de acord cu abstinenta sexualã premaritalã. Cum credeti cã au ajuns aici? Care sunt pasii pe care îi puteti face pentru a le veni în ajutor? Ce ati face dacã ar fi copiii vostri?  

1 Ellen G. White, Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 114.

2 Ellen G. White, Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 115.

 Cora Dumitru este director-asistent al Departamentului Tineret al Uniunii Române.

    Livia Manea este director-asistent al Departamentului Tineret al Conferintei Muntenia si coordonatoarea programului pentru companioni în Uniunea Românã