- Decembrie 2003 -

HARUL IMBELSUGAT A LUI DUMNEZEU

Marti 09/12/03

 Pardon Mwansa

În micul sat în care locuia, Wilfred era cunoscut atât de copii, cât si de adulti ca un bãtãus, care blestemã si înjurã si nimeni nu îndrãznea sã-i iasã în cale. Nu trecea nici o zi fãrã sã blesteme sau sã înjure pe cineva. Datoritã temperamentului lui aprins, îsi lovea copiii, dacã se comportau gresit, si se bãtea cu strãinii din berãrie, dacã spuneau sau dacã fãceau ceva ce nu-i plãcea.

Într-o zi, în biserica din sat a avut loc o adunare la care a participat si Wilfred, desi se afla sub influenta alcoolului. El a înjurat chiar si în locul de adunare. La încheierea predicii, pastorul a stat de vorbã cu el si, a doua zi, i-a fãcut o vizitã acasã. În zilele care au urmat, Wilfred a participat la serviciile divine ale bisericii si a devenit credincios.

Oamenii nu puteau crede schimbarea care a avut loc în viata lui. El a încetat sã blesteme si sã înjure. Într-o zi, sotia lui i-a spus: „Dacã aceastã bisericã a reusit într-adevãr sã realizeze ceva în viata ta atunci a reusit sã te facã sã renunti la blesteme si înjurãturi”. Wilfred i-a rãspuns: „Draga mea, nu biserica a realizat aceasta, ci harul transformator al lui Dumnezeu este cel care a schimbat viata mea. Isus a îndepãrtat vechea mea fire si mi-a dat o fire nouã.”

„Cãci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost arãtat, si ne învatã s-o rupem cu pãgânãtatea si cu poftele lumesti, si sã trãim în veacul de acum cu cumpãtare, dreptate si evlavie, asteptând fericita noastrã nãdejde si arãtarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însusi pentru noi, ca sã ne rãscumpere din orice fãrãdelege, si sã-Si curãteascã un norod care sã fie al Lui, plin de râvnã pentru fapte bune” (Tit 2,11-14).

Mântuirea si sfintirea sunt asociate

Lucrarea harului nu este doar aceea de a ne ierta de pãcate, ci si de a ne sfinti. A sfinti înseamnã a purifica, a consacra, a face sfânt. Sfintirea este lucrarea prin care Dumnezeu îl curãteste pe cel credincios pentru a trãi o viatã curatã si sfântã. Acelasi har care aduce mântuirea este cel care sfinteste natura noastrã, fãcând din noi un popor special, dornic sã împlineascã voia lui Dumnezeu, în timp ce asteptãm venirea Domnului nostru Isus Hristos. Aceasta spunea apostolul Pavel în Tit 2,11-14.

Când un pãcãtos rãspunde la iubirea lui Isus si Îl acceptã ca Mântuitor personal, la rândul Sãu, Domnul Isus îl acceptã pe pãcãtos exact asa cum este – întinat de pãcat (Romani 5,8). El îl iartã, îl îmbracã în haina neprihãnirii Sale si îl prezintã înaintea Tatãlui ca fiind un copil al lui Dumnezeu (Efeseni 1,7). Noi stãm în prezenta lui Dumnezeu, iar El ne acceptã prin sângele si neprihãnirea Domnului Isus si ne oferã viata vesnicã (Ioan 3,16). Noi primim Duhul Sfânt ca pe o prezentã continuã, menitã sã ne ajute sã trãim ca niste copii ai luminii si sã ne pregãteascã pentru ceruri si pentru vesnicie (Galateni 4,6).

Harul si nasterea din nou

Sfânta Scripturã descrie viata unui credincios ca fiind o nastere din nou. Acesta este adevãrul pe care i l-a spus Domnul Isus lui Nicodim, când a declarat: „Adevãrat, adevãrat îti spun cã, dacã un om nu se naste din nou, nu poate vedea Împãrãtia lui Dumnezeu” (Ioan 3,3).

Nasterea implicã un nou început. În acest pasaj, cuvântul grecesc tradus prin „nãscut din nou” înseamnã a fi nãscut de sus, a veni din cer. Aceasta implicã faptul cã nasterea crestinã este un nou început. Prin urmare, el nu se bazeazã pe vechea fire. Ellen White spune: „Viata de crestin nu este o modificare sau o îmbunãtãtire a celei vechi, ci o transformare a firii. Se produce moartea fatã de eu si fatã de pãcat si ia nastere o viatã cu totul nouã.”1

Aceastã nastere din nou vine de la Dumnezeu. Nimeni altcineva nu poate da nastere lucrurilor ceresti. „Schimbarea aceasta nu se poate produce decât prin lucrarea puternicã a Duhului Sfânt.”2 Noi nu trebuie sã ne gândim cum sã reparãm vechea zidire, ci sã începem din nou de la temelie. Aceastã lucrare necesitã o naturã cu totul nouã, o naturã care aduce cu sine principiile si simtãmintele divine.

Nasterea din nou despre care se vorbeste în acest pasaj este o experientã realã. O nastere din nou în Duhul este realã. Biblia spune aceasta în 2 Corinteni 5,17: „Cãci, dacã este cineva în Hristos, este o fãpturã (sau o zidire) nouã. Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi.”

Nasterea din nou este un miracol si nu poate fi explicatã întotdeauna. Domnul Isus i-a spus lui Nicodim cã nimeni nu poate explica modul în care bate vântul. Dar poate vedea efectele lui. Tot asa este si cu aceastã nastere din nou. Noi nu putem explica pe deplin cum are loc, dar îi putem vedea rezultatele.

Sfintirea – cresterea în har

În anul 1982, în timp ce predicam la o adunare de corturi, diaconii mi-au înmânat o notã scrisã de unul dintre participanti. Tocmai predicasem despre parabola semãnãtorului. Comentând aceastã povestire, am apelat la întreaga asistentã sã nu fie doar asemenea semintei care a cãzut printre spini si a fost înãbusitã de „îngrijorãrile veacului acestuia si înselãciunea bogãtiilor” (Matei 13,22). O femeie care ascultase a fost impresionatã de Duhul Sfânt si mi-a scris nota care îmi fusese adusã de diaconi.

Am citit-o: „Pastore, eu Îl iubesc pe Domnul, dar nu reusesc sã ascult de El în permanentã. De multe ori, Îi promit lui Dumnezeu cã voi trãi pentru El, mai ales  dupã ce aud solii înãltãtoare, dar dupã câteva zile îmi dau seama cã fac lucruri pe care stiu cã nu trebuie sã le fac. Pastore, este experienta mea normalã? Când ar trebui sã mã astept sã încetez a pãcãtui? Cum pot sã ascult de Dumnezeu în permanentã? Cum pot creste spiritual, într-o relatie cu Dumnezeu în care sã mã supun Lui pe deplin? Te rog, aju-
tã-mã!”

Cuvintele apostolul Pavel ne pot ajuta sã gãsim rãspunsuri la întrebãrile acestei femei. Pavel a scris: „Nu cã am si câstigat premiul sau cã am si ajuns desãvârsit, dar alerg înainte, cãutând sã-l apuc, întrucât si eu am fost apucat de Hristos Isus. Fratilor, eu nu cred cã l-am apucat încã, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, si aruncându-mã spre ce este înainte...” (Filipeni 3,12.13).

Anumite puncte din acest pasaj sunt clare:

1. Apostolul Pavel nu pretindea cã este desãvârsit sau cã încetase sã pãcãtuiascã. Dar el declara cã directia pe care o dorea în viata sa era sã creascã din punct de vedere spiritual, mergând înainte si în sus.

2. Când pãcãtuim, suntem sfãtuiti sã „ne mãrturisim pãcatele”, iar Dumnezeu este „credincios si drept, ca sã ne ierte pãcatele si sã ne curãteascã de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9). Isus Hristos este speranta noastrã, în tratarea naturii noastre pãcãtoase. El ne va da biruintã. Aceasta a fost concluzia apostolului Pavel (vezi Romani 7,14-23). Prezenta Domnului Isus, prin locuirea lãuntricã a Duhului Sfânt, este singura noastrã sperantã de a birui pãcatul.

Harul si biruinta asupra pãcatului

Întrebarea care are nevoie de cea mai mare atentie este aceasta: Cum sã cresc într-o relatie cu Dumnezeu, în care sã trãiesc o viatã de loialitate deplinã fatã de voia Sa?

Domnul Isus a rãspuns la aceastã întrebare. „Rãmâneti în Mine, si Eu voi rãmâne în voi. Dupã cum mlãdita nu poate aduce roadã de la sine, dacã nu rãmâne în vitã, tot asa nici voi nu puteti sã aduceti roadã, dacã nu rãmâneti în Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mlãditele. Cine rãmâne în Mine, si în cine rãmân Eu, aduce multã roadã; cãci despãrtiti de Mine, nu puteti face nimic”( Ioan 15,4.5).

Relatia care existã între o vitã si o mlãditã este cheia aducerii de roade. Iar roadele la care se face referire aici reflectã loialitatea fatã de Dumnezeu, un caracter asemenea celui divin. Aceasta este roada Duhului. Apostolul Pavel a identificat roada Duhului ca fiind „... dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 5,22.23).

Biblia ne învatã cã harul vine de la Dumnezeu, în mod deplin si fãrã platã. În aceastã experientã a mântuirii, Dumnezeu ne dã Duhul Sfânt care, lucrând în noi, ne curãteste si ne face capabili sã aducem roade.

Lucrarea acestui har transformator continuã în noi atâta timp cât trãim. Prin har, noi continuãm sã devenim tot mai asemenea Domnului Isus.

Eroii credintei, ale cãror vieti sunt raportate în Sfânta Scripturã, nu au pretins niciodatã cã au ajuns fãrã pãcat. Dar ei au declarat si au predicat cã, în Hristos, existã biruintã asupra pãcatului. Apostolul Pavel spune: „Nu cã am si câstigat premiul sau cã am si ajuns desãvârsit, dar alerg înainte, cãutând sã-l apuc, întrucât si eu am fost apucat de Hristos Isus” (Filipeni 3,12).

Noi putem fi biruitori asupra pãcatului, dar aceasta se poate realiza numai în Hristos Isus, Domnul nostru. Si datoritã acestui fapt, rugãciunea zilnicã a fiecãrui copil al lui Dumnezeu va fi: „Doamne, dã-mi astãzi harul de care am nevoie pentru a trãi o viatã biruitoare si pentru a pãstra o legãturã neclintitã cu Tine”.

Întrebãri pentru dezbatere:

1. Care consideri cã este rolul harului în procesul sfintirii? Este acest rol diferit de acela în virtutea cãruia harul ne-a mântuit la început?

2. Care este mãrturia cea mai puternicã pe care o putem aduce cu privire la puterea mântuitoare a Domnului Hristos? Cum ilustreazã autorul aceasta în prelegere?

3. Ce sperantã avem atunci când cãdem?

Pardon Mwansa este presedintele Diviziunii Africa de Est si Centralã a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.

    2 Ibid.

Ploiesti     Intercer  Toronto  AZS-Romania  UNIUNEA ROMANA

« Back =  Inapoi