- Decembrie 2003 -

HARUL IMBELSUGAT A LUI DUMNEZEU

Luni 08/12/03

Harul Si ascultarea

J. David Newman

Boris Kornfeld a fost un medic evreu, care a cãzut victimã persecutiilor lui Stalin. Nu cunoastem „vina” lui, dar stim cã a fost acuzat de activitãti politice subversive si condamnat sã fie închis în lagãrul de concentrare Ekibastus1. 

Kornfeld era un comunist zelos, un om de culturã si ateu. Pentru cã era medic, a fost tratat putin mai bine decât ceilalti prizonieri – autoritãtile lagãrului  aveau nevoie de un medic care sã îngrijeascã prizonierii ce mureau frecvent datoritã conditiilor primitive de acolo. 

În timp ce se afla în lagãrul de concentrare, Kornfeld a început
sã-si reexamineze conceptiile comuniste. Unul dintre pacientii lui era crestin si i-a vorbit despre harul transformator al lui Isus Hristos. El s-a tot frãmântat, gândindu-se la consacrarea sa fatã de Dumnezeu.

Într-o zi, pe când se strãduia sã salveze viata unuia dintre gardieni, care fusese înjunghiat, a fost ispitit sã sutureze artera sectionatã în asa fel încât sã se redeschidã la scurt timp dupã operatie. Gardianul avea sã moarã si nimeni nu era suficient de capabil sã descopere cauza. Când s-a oprit din efectuarea suturii, deodatã, s-a simtit îngrozit de violenta si ura din inima sa fatã de acel gardian si fatã de toti cei ca el. Îsi dispretuia persecutorii. Putea sã-i ucidã cu bucurie. Atunci, si-a dat seama cã este prins tocmai în capcana rãului pe care îl detesta.

A început sã sutureze din nou artera, asa cum trebuia. Dupã ce a încheiat, si-a dat seama cã repeta în gând cuvintele pe care le auzise de la tovarãsul sãu de închisoare: „Si ne iartã nouã greselile noastre, dupã cum si noi iertãm gresitilor nostri”. Acestea erau niste cuvinte ciudate pentru un evreu. Dar el a continuat sã se roage, rostind Rugãciunea Domneascã si amintindu-si alte pasaje cu privire la iubirea si iertarea lui Dumnezeu.

Într-o zi, a descoperit un infirmier furând din hrana destinatã în exclusivitate pacientilor. Infirmierii erau colaborationisti, prizonieri care trãdaserã alti prizonieri. Autoritãtile se foloseau de ei pentru a mentine disciplina, iar apoi, când erau maltratati de camarazii lor, le întorceau spatele. Kornfeld a raportat aceastã infractiune comandantului închisorii.

Comandantul l-a pedepsit pe infirmier, închizându-l trei zile în carcerã. Kornfeld stia cã viata lui nu va fi în sigurantã când infir-mierul va fi eliberat. Dar, în cele din urmã, si-a dat seama cã nu-i este teamã. În inima lui s-a asternut o pace deosebitã. El dorea sã împãrtãseascã noua credintã.

Într-o dupã-amiazã, a examinat un pacient care fusese operat de cancer la intestine. Ochii acestui om erau plini de amãrãciune, fata lui era marcatã de nenorocire. Kornfeld a simtit o simpatie neînteleasã fatã de acel suferind.

El i-a împãrtãsit ce i se întâmplase si cum schimbase Dumnezeu viata lui. Pacientul care intra si iesea din starea de inconstientã nu a retinut nimic. Dar a auzit suficient pentru a sti cã acest om, acest doctor, era diferit de ceilalti.

În dimineata urmãtoare, tânãrul pacient a fost trezit de un zgomot, auzind pasi care alergau si o mare agitatie. Chiar în noaptea aceea, Boris Kornfeld a fost bãtut atât de rãu, încât a murit. Dar mãrturia lui a rãmas. Pacientul a meditat la ce i-a spus medicul si a devenit crestin. El a supravietuit lagãrului de concentrare si a continuat sã vorbeascã lumii despre aceasta. Numele lui este Alexander Solzhenitsyn. El este renumit pentru descrierea amã-nuntitã a  conditiilor din timpul lui Stalin, în cartea sa The Gulag Archipelago.

Desi nu a trãit mult, doctorul Kornfeld a mers pe urmele aposto-lului Pavel, care, de asemenea, a fost schimbat prin har dintr-un persecutor al crestinilor într-un crestin.

„Noi toti privim cu fata descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului, si suntem schimbati în acelasi chip al Lui, din slavã în slavã, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3,18).

Gânditi-vã pentru o clipã la cea mai mare nevoie a voastrã – emotionalã si relationalã. Strigãtul omenirii, strigãtul fiecãrui om este sã fie acceptat asa cum este. Vrem sã fim iubiti, sã fim pretuiti, sã fim acceptati exact asa cum suntem.

Când au luat din pomul oprit, Adam si Eva stiau cã fãcuserã ceva rãu si le era teamã cã Dumnezeu nu îi va mai accepta asa cum deveniserã. Asa cã, atunci când Dumnezeu a venit sã-i caute, ei
s-au ascuns. De atunci, noi ne ascundem mereu. Ne este teamã cã Dumnezeu nu ne va iubi.

Considerãm cã este greu sã ne mãrturisim pãcatele, problemele si dificultãtile, pentru cã ne este teamã cã altii din bisericã ne vor privi de sus. Ne este teamã de respingere, exact asa cum le-a fost lui Adam si Evei. Cu toate acestea, pentru a creste în Isus avem nevoie unii de altii.

Prin urmare, cum putem gãsi solutia, puterea de a scãpa de teamã? Cum putem fi schimbati pentru a deveni asemenea Domnului Isus si a învinge pãcatul din viata noastrã? Aceasta vine din întelegerea harului care a schimbat viata lui Boris Kornfeld.

Ce este harul?

Harul începe cu acceptarea: „Asadar, primiti-vã (acceptati-vã) unii pe altii, cum v-a primit si pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu (Romani 15,7). Ce a trebuit sã facem noi pentru ca Domnul Hristos sã ne accepte? Nimic! Apostolul Pavel ne spune cã „Dumnezeu Îsi aratã dragostea fatã de noi prin faptul cã, pe când eram noi încã pãcãtosi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5,8). Domnul Hristos nu asteaptã pânã când suntem buni pentru ca numai dupã aceea sã ne accepte. Biblia ne spune clar cã nimeni nu este si nu va fi niciodatã suficient de bun (vezi Romani 3,10-12.23).

Dacã nimeni nu este suficient de bun si nu putem face nimic pentru a-L determina pe Dumnezeu sã ne iubeascã, atunci, cum suntem mântuiti? „Crede în Domnul Isus si vei fi mântuit” (Fapte 16,30.31).

A crede în Isus înseamnã a ajunge într-o pozitie în care sã recunosti cã esti neajutorat si cã nu poti face nimic pentru a ajunge în cer. Îti dai seama cã esti vinovat si cã meriti sã mori. Îti pare rãu de viata ta pãcãtoasã. Prin urmare, îti pui toatã încrederea în Isus. Accepti viata desãvârsitã pe care a trãit-o Domnul Isus, ca si când ar fi a ta, si încetezi sã depinzi de tine însuti, devenind dependent de Isus.

Când îti dã harul Sãu, iertarea Sa, Dumnezeu nu asteaptã de la tine sã trãiesti în acelasi fel în care ai trãit înainte. Consacrarea ta fatã de El Îi permite sã trimitã Duhul Sfânt în viata ta. El te transformã, iar tu doresti sã faci binele. Doresti sã urmezi poruncile lui Hristos, pentru cã Îl iubesti (Ioan 14,15). Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a spus cã Dumnezeu l-a însãrcinat „sã aducã la ascultarea credintei toate Neamurile” (Romani 1,5).

Boris Kornfeld stia cã, atunci când va deveni crestin, el se va schimba si cã modul lui de a se comporta va fi diferit. Când Îl accepti pe Domnul Hristos, viata ta se va schimba. Dumnezeu te acceptã întotdeauna asa cum esti, dar nu te lasã niciodatã asa cum esti. Când accepti darul plin de iubire al mântuirii, el pune toate resursele cerului la dispozitia ta, ca sã poti creste pentru a deveni tot mai mult asemenea Domnului Isus.

Ce face un om care devine tot mai mult asemenea Domnului Isus? Doar faptul cã a acceptat Sabatul zilei a saptea, cã si-a schimbat maniera de a se îmbrãca, cã Îi înapoiazã lui Dumnezeu zecimea nu face din el un crestin. Poate face toate aceste lucruri fãrã a-si supune viata conducerii lui Isus. Ceea ce doreste Domnul Isus este ceva mult mai simplu. 

Înapoi la valorile elementare

La ultima cinã, chiar înainte de a muri, Domnul Isus a explicat cum vor sti oamenii cine sunt urmasii Sãi. El a spus cã toti îi vor cunoaste datoritã faptului cã se vor iubi unii pe altii (Ioan 13,35).

Ellen White subscrie la declaratia Domnului Isus, subliniind felul în care trebuie sã trãiascã poporul lui Dumnezeu în zilele din urmã: „Aceia care asteaptã venirea Mirelui, trebuie sã spunã lumii: ’Iatã Dumnezeul vostru’. Ultimele raze ale luminii pline de milã, ultima solie a harului, care trebuie sã-i fie vestitã lumii, sunt o descoperire a caracterului Sãu iubitor.”2

„Un crestin iubitor si plãcut este argumentul cel mai puternic în favoarea adevãrului.”3

Bicicleta

Îmi place sã ilustrez legãtura dintre har si schimbarea vietii cu o bicicletã. Stim cã bicicleta are douã roti. Dacã separãm rotile, nu mai avem nici o bicicletã, dar este important sã sesizãm deosebirea dintre roti. Una piloteazã bicicleta, iar cealaltã o propulseazã. Ambele sunt la fel de importante si de necesare.

Mântuirea este alcãtuitã din douã pãrti – harul si schimbarea vietii. Ambele sunt necesare pentru ceruri, iar dacã le separãm, nu mai avem nici o mântuire. Dar, la fel ca în cazul bicicletei, e vital sã sesizãm functiile lor unice.

Harul este cel care ne mântuieste. Harul vine întru totul de la Dumnezeu. El se aflã în afara noastrã si ne este dat fãrã platã, dacã ne punem încrederea în Domnul Isus.

Schimbarea vietii începe sã aibã loc în momentul în care primim harul. Ea are loc înãuntrul nostru. Întotdeauna privim spre har pentru a primi asigurarea mântuirii noastre, dar suntem permanent constienti cã trebuie sã crestem în ascultarea de Dumnezeu. Când cooperãm cu Dumnezeu, El ne schimbã dupã chipul Sãu.

Întrebãri pentru dezbatere:

        1. Ce ne spune viata lui Kornfeld despre rãsplata si consecintele trãirii unei vieti în care Dumnezeu îsi manifestã din plin harul Sãu?

 2. Cum se coreleazã harul cu schimbarea vietii?

 3. Cum a schimbat harul lui Hristos viata ta?

J. David Newman este pastor al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea – „Noua sperantã” – din Burtonsville, Maryland.

2 Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, ed. 1995, p. 283. 

3 Ellen G. White, Manuscript Releases, vol. 21, p. 25.

Ploiesti     Intercer  Toronto  AZS-Romania  UNIUNEA ROMANA

« Back =  Inapoi