« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

PATRIARHI SI PROFETI

ELLEN G. WHITE

Capitolul 46

Binecuvântãrile si blestemele

        Dupã executarea sentintei împotriva lui Acan, Iosua a primit porunca de a-i pregãti pentru luptã pe toti rãzboinicii si de a porni încã o datã împotriva cetãtii Ai. Puterea lui Dumnezeu a fost cu poporul Sãu si curând au ajuns în stãpânirea cetãtii.

Operatiile militare au fost întrerupte pentru ca întregul Israel sã se consacre unui serviciu divin solemn. Poporul era nerãbdãtor sã se stabileascã în Canaan; încã nu aveau case, nici pãmânt pentru familiile lor, iar pentru a le obtine trebuia sã îi izgoneascã pe canaaniti; dar lucrul acesta însemnat trebuia încã amânat, atentia lor fiind atrasã spre o datorie mult mai înaltã.  Înainte de a lua în stãpânire mostenirea, trebuia sã-si înnoiascã legãmântul de credinciosie fatã de Dumnezeu. În ultimele instructiuni date de Moise, se repetase de douã ori porunca de a aduna semintiile la Sihem, pe muntii Ebal si Garizim, pentru a recunoaste cu solemnitate Legea lui Dumnezeu. Ca urmare a acestei porunci au pãrãsit tabãra de la Ghilgal nu numai bãrbatii, ci si „femeile, copiii si strãinii care mergeau în mijlocul lor" (Iosua 8,30-35) si au trecut prin tara vrãjmasilor lor, prin valea Sihem, aproape de centrul tãrii. Cu toate cã erau înconjurati de inamici încã neizgoniti, se aflau totusi în sigurantã sub adãpostul lui Dumnezeu, atât timp cât Îi erau credinciosi. Ca si pe timpul lui Iacov, „groaza lui Dumnezeu s-a rãspândit peste cetãtile care îi înconjurau" (Gen.35,5) si evreii au rãmas nevãtãmati.  Locul prevãzut pentru acest serviciu divin solemn era sfintit prin legãturile cu viata pãrintilor lor. Aici Îi înãltase Avraam lui Iehova cel dintâi altar în tara Canaan. Aici îsi întinseserã Avraam si Iacov corturile. Aici cumpãrase Iacov ogorul în care semintiile urmau sã îngroape trupul mort al lui Iosif. Tot aici era fântâna pe care Iacov o sãpase si stejarul sub care îngropase idolii familiei lui.  Locul ales era unul dintre cele mai frumoase din întreaga Palestinã si era vrednic de a fi locul unde sã se desfãsoare aceastã însemnatã si impunãtoare scenã. Între muntii sterpi se întindea ademenitoare valea plãcutã cu câmpiile ei verzi împodobite cu flori sãlbatice si, din loc în loc, cu livezi de mãslini, udate de apele izvoarelor vii. Ebal si Garizim, pe cele douã laturi ale vãii, se apropiau unul de altul, iar partea de jos a lor pãrea sã creeze un amvon natural, asa încât fiecare cuvânt rostit pe unul din ei era auzit lãmurit pe celãlalt, în timp ce colinele muntilor ce se trag înapoi oferã loc pentru o adunare numeroasã.  Potrivit cu instructiunile date de Moise, s-a zidit pe muntele Ebal un mare monument din pietre. Pe aceste pietre, acoperite mai întâi cu un strat de tencuialã, s-a scris legea - nu numai Cele Zece Porunci vestite pe muntele Sinai si sãpate pe cele douã table de piatrã, ci si legile date lui Moise si scrise de el într-o carte. Lângã acest monument a fost ridicat un altar din pietre necioplite, pe care s-au adus Domnului jertfe. Faptul cã altarul a fost asezat pe muntele Ebal, munte pe care trebuia sã fie rostit blestemul, era plin de însemnãtate si arãta cã Israel, pentru cã se abãtuse de la Legea lui Dumnezeu, îsi atrãsese mânia Lui îndreptãtitã si ar fi fost lovit de acest blestem fãrã întârziere dacã nu ar fi fost ispãsirea Domnului Hristos, reprezentatã prin altarul jertfelor.  Sase semintii - toate descendente din Lea si Rahela - au fost asezate de muntele Garizim; iar cele descendente din roabe, împreunã cu Ruben si Zabulon, s-au rânduit pe muntele Ebal, preotii împreunã cu chivotul Legii rãmânând în valea de la mijloc. Printr-un semnal de trâmbitã s-a vestit tãcerea si apoi Iosua, în linistea aceea profundã si în prezenta acelei mari adunãri, stând lângã chivotul sfânt, a citit binecuvântãrile care aveau sã vinã de pe urma ascultãrii de Legea lui Dumnezeu. Toate semintiile de pe Garizim au rãspuns cu amin. Apoi a citit blestemele si semintiile de pe Ebal au rostit si ele aprobarea lor, mii si mii de glasuri unindu-se ca glasul unui singur om, într-un rãspuns solemn. A urmat apoi citirea Legii lui Dumnezeu si a rânduielilor si drepturilor date lor prin Moise.  Israel primise Legea de pe Sinai direct din gura lui Dumnezeu, iar preceptele ei sfinte, scrise cu însusi degetul Lui, mai erau încã pãstrate în chivotul Legii. Acum, au mai fost scrise o datã si toti puteau sã le citeascã. Toti aveau privilegiul sã vadã personal conditiile legãmântului, pe temeiul cãruia puteau sã rãmânã în stãpânirea tãrii Canaanului. Toti trebuia sã arate cã-si însuseau conditiile legãmântului si sã-si dea asentimentul fatã de bine-cuvântãrile si blestemele care rezultau de pe urma tinerii sau lepãdãrii acestora. Legea nu numai cã a fost scrisã pe pietrele monumentului ridicat, dar a fost cititã personal de Iosua, în auzul întregului Israel. Numai cu putine sãptãmâni înainte, Moise dãduse poporului, sub formã de cuvântãri, întreaga carte a Deuteronomului, dar Iosua le-a citit acum Legea din nou.  Citirea Legii a fost ascultatã nu numai de bãrbatii din Israel, dar si de „femei si copii", deoarece avea mare însemnãtate ca si ei sã-si cunoascã datoria. Cu privire la legile Lui, Dumnezeu îi poruncise lui Israel urmãtoarele: „Puneti-vã dar în inimã si în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Sã le legati ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre si sã fie ca niste fruntarii între ochii vostri. Sã înveti pe copiii vostri în ele si sã le vorbiti despre ele… Si atunci zilele voastre si zilele copiilor vostri, în tara pe care Domnul a jurat pãrintilor vostri cã le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pãmântului" (Deut.11,18-21).  În fiecare al saptelea an, întreaga Lege trebuia sã fie cititã în adunarea întregului Israel, dupã cum poruncise Moise: „La fiecare sapte ani, pe vremea anului iertãrii, la sãrbãtoarea corturilor, când tot Israelul va veni sã se înfãtiseze înaintea Domnului, Dumnezeului tãu, în locul pe care-l va alege El, sã citesti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. Sã strângi poporul, femeile, copiii si strãinul care va fi în cetãtile tale, ca sã audã si sã învete sã se teamã de Domnul, Dumnezeul vostru, sã pãzeascã si sã împlineascã toate cuvintele legii acesteia. Pentru ca si copiii lor, care n-o vor cunoaste, s-o audã si sã învete sã se teamã de Domnul, Dumnezeul vostru în tot timpul cât veti trãi în tara pe care o veti lua în stãpânire, dupã ce veti trece Iordanul" (Deut.31,10-13).

Satana lucreazã fãrã rãgaz si cautã sã schimbe cele rostite de Dumnezeu, sã orbeascã mintea si sã întunece întelegerea si, în felul acesta, sã-i ducã pe oameni la pãcat. Din cauza aceasta cautã Domnul sã le spunã asa de amãnuntit si sã lãmureascã lucrurile atât de bine, încât sã nu fie nevoie ca cineva sã porneascã pe cãi gresite. Dumnezeu cautã fãrã încetare sã-i atragã pe oameni cu totul sub protectia Sa, pentru ca Satana sã nu poatã exercita asupra lor puterea lui înselãtoare si îngrozitoare. Domnul S-a coborât pentru a vorbi cu însusi glasul Sãu, pentru a scrie cu însusi degetul Sãu oracolele vii. Cuvintele acestea sfinte, toate pline de viatã si adevãr mãret, le-au fost date oamenilor ca o cãlãuzã desãvârsitã. Întrucât Satana este hotãrât sã îndepãrteze atentia oamenilor de la ele si sã abatã pe alte cãi iubirea fatã de fãgãduintele Domnului si cerintele Lui, e nevoie de o sârguintã si mai mare pentru a le înrãdãcina în minte si a le întipãri în inimã.  O mai mare atentie sã fie manifestatã de aceia care instruiesc poporul în cele religioase, ca sã-i învete pe oameni faptele si învãtãturile istoriei biblice, cum si avertismentele si poruncile Domnului. Acestea sã fie prezentate într-o vorbire simplã si adaptatã chiar la puterea de pricepere a copiilor. Sã fie o parte din obligatiile pastorilor si ale pãrintilor, de a cãuta ca tineretul sã fie învãtat în cele ale Sfintelor Scripturi.  Pãrintii pot si trebuie sã-i cointereseze pe copiii lor în diferitele cunostinte ce se aflã pe paginile Sfintelor Scripturi. Dar dacã vor sã-i câstige pe fiii si fiicele lor pentru Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie sã aibã ei însisi interes pentru el. Ei trebuie sã fie buni cunoscãtori ai învãtãturilor lui si sã le vorbeascã despre ele asa cum a poruncit Dumnezeu lui Israel: „când vei fi acasã, când vei merge în cãlãtorie, când te vei culca si când te vei scula" (Deut.11,19). Aceia care doresc ca fiii si fiicele lor sã-L iubeascã pe Dumnezeu si sã-L cinsteascã trebuie sã vorbeascã despre bunãtatea Lui, despre slava si puterea Lui, asa cum sunt descoperite în Cuvântul Lui si în lucrãrile creatiunii.  Fiecare capitol, fiecare verset din Biblie este o comunicare fãcutã de Dumnezeu oamenilor. Trebuie sã ne legãm prescriptiile ei ca semn la mâini si ca fruntarii între ochi. Dacã prescriptiile acestea ar fi studiate si îndeplinite, poporul lui Dumnezeu, ca si israelitii pe vremuri, ar fi cãlãuzit ziua de stâlpul de nor, iar noaptea de stâlpul de foc.

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA