PATRIARHI SI PROFETI - Cap.10 - Turnul Babel

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

Capitolul 10

Turnul Babel

        Pentru a repopula pãmântul pustiit pe care, cu putin timp înainte, potopul îl curãtise de stricãciunea lui moralã, Dumnezeu nu a pãstrat decât o singurã familie, aceea a lui Noe, cãruia El îi declarase: "Te-am vãzut fãrã prihanã înaintea Mea în neamul acesta de oameni" (Gen.7,1). Si totus, în cei trei fii ai lui Noe s-a dezvoltat foarte repede aceeas mare deosebire vãzutã în lumea dinainte de potop. În Sem, Ham s Iafet, care trebuia sã fie întemeietorii neamului omenesc, se contura caracterul urmaslor lor.
        Noe, privind prin inspiratie divinã, a prezis istoria celor trei mari rase ce aveau sã rãsarã din acesti pãrinti ai omenirii. Descriind pe urmasi lui Ham mai degrabã prin fiul decât prin tatãl, el declarã: "Blestemat sã fie Canaan! Sã fie robul robilor fratilor lui" (Gen.9,25). Pãcatul nefiresc sãvârst de Ham aratã cã respectul filial fusese de multã vreme alungat din sufletul sãu s dãdea pe fatã toatã nelegiuirea s josnicia din caracterul lui. Aceste caracteristici rele s-au transmis mai departe în Canaan s în urmasi lui, a cãror neîntreruptã vinovãtie a atras asupra lor judecãtile lui Dumnezeu.
        Pe de altã parte, respectul manifestat de cãtre Sem s Iafet fatã de tatãl lor s, în felul acesta, fatã de poruncile divine, a fãgãduit un viitor mai strãlucit pentru urmasi lor. Cu privire la acesti fii s-a spus: "Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, s Canaan sã fie robul lui! Dumnezeu sã lãrgeascã locurile stãpânite de Iafet, Iafet sã locuiascã în corturile lui Sem, s Canaan sã fie robul lor" (Gen.9,26-27). Urmasi lui Sem aveau sã fie poporul ales al legãmântului lui Dumnezeu, al Mântuitorului fãgãduit. Iehova avea sã fie Dumnezeul lui Sem. Din el avea sã coboare Avraam s poporul lui Israel, prin care avea sã vinã Hristos: "Ferice de poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul" (Ps.144,15). Si Iafet "sã locuiascã în corturile lui Sem". Urmasi lui Iafet aveau sã aibã în mod deosebit parte de binecuvântãrile Evangheliei.
        Urmasi lui Canaan au decãzut pânã la cele mai degradante forme de pãgânism. Des blestemul profetic i-a condamnat la sclavie, aplicarea pedepsei a fost timp de veacuri amânatã. Dumnezeu a suportat nelegiuirea s stricãciunea lor, pânã când ei au trecut limitele rãbdãrii divine. Atunci au fost lepãdati s au devenit robi ai urmaslor lui Sem s Iafet.
        Profetia lui Noe nu a fost o amenintare arbitrarã a mâniei s nici o declaratie de favoritism. Ea n-a determinat caracterul s destinul fiilor lui. Dar a arãtat care avea sã fie rezultatul felului de viatã pe care ei în repetate rânduri s l-au ales, cum s caracterul pe care s l-au dezvoltat. Ea era expresia a ceea ce era în planul lui Dumnezeu pentru ei s urmasi lor din cauza propriului lor caracter s propriei lor purtãri. De regulã, copiii mostenesc pornirile s înclinatiile pãrintilor s imitã pilda lor; astfel cã pãcatele pãrintilor sunt practicate de cãtre copii, din generatie în generatie. În acest fel josnicia s lipsa de respect a lui Ham s-au reprodus în urmasi sãi, aducând asupra lor blestemul timp de multe generatii. "Un singur pãcãtos nimiceste mult bine" (Ecl.9,18).
        Pe de altã parte, cât de bogat a fost rãsplãtit respectul lui Sem pentru tatãl sãu s ce sr strãlucit de oameni sfinti s-a ridicat din urmasi sãi! "Domnul cunoaste zilele oamenilor cinstiti" s urmasi lui sunt binecuvântati" (Ps.37,18.26). "Sã stii cã Domnul, Dumnezeul tãu este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios s Îs tine legãmântul s îndurarea pânã la al miilea neam de oameni fatã de cei ce-L iubesc s pãzesc poruncile Lui" (Deut.7,9).
        Pentru un timp, urmasi lui Noe au continuat sã locuiascã prin muntii unde s-a oprit corabia. Pe mãsurã însã ce numãrul lor a crescut, apostazia a dus degrabã la despãrtire. Aceia care au dorit sã uite pe Creatorul lor s sã lepede restrângerea adusã de Legea Sa simteau o continuã plictisealã s supãrare datoritã învãtãturii s exemplului semenilor lor temãtori de Dumnezeu s, dupã un timp, au hotãrât sã se separe de cei care se închinau lui Dumnezeu. Ca urmare au pornit spre câmpia Sinear, pe malurile fluviului Eufrat. Ei au fost atras de frumusetea locului s fertilitatea solului s pe aceastã câmpie s-au hotãrât sã-s facã sãlasul.
        Aici au hotãrât sã zideascã o cetate s în ea sã înalte un turn uluitor de înalt, asa încât sã devinã o minune a lumii. Aceastã lucrare era menitã sã împiedice împrãstierea oamenilor în colonii. Dumnezeu i-a îndrumat pe oameni sã se întindã pe întreaga suprafatã a pãmântului pentru a-l popula s a-l supune; dar acesti constructori ai Babelului erau hotãrâti sã-i tinã pe toti ai lor uniti într-o societate s sã întemeieze o monarhie, care în cele din urmã sã stãpâneascã întregul pãmânt. Astfel, cetatea lor avea sã devinã metropola unui imperiu universal; gloria ei avea sã stârneascã admiratia s omagiul lumii s sã-i facã vestiti pe întemeietorii ei. Turnul acesta magnific, ajungând pânã la cer, trebuia în adevãr sã stea ca un monument al puterii s întelepciunii constructorilor lui, perpetuând faima lor pânã la cele din urmã generatii.
        Locuitorii din câmpia Sinear nu credeau în legãmântul lui Dumnezeu, cã El nu va mai aduce alt potop pe pãmânt. Multi dintre ei tãgãduiau existenta lui Dumnezeu s puneau potopul pe seama unor cauze naturale. Altii credeau într-o Fiintã supremã s credeau, de asemenea, cã ea a fost aceea care a nimicit lumea dinainte de potop; s inima lor, ca s aceea a lui Cain, s-a rãsculat împotriva Lui. Unul dintre scopurile pe care le urmãreau prin construirea turnului era s acela de a avea un loc de scãpare în eventualitatea unui alt potop. Constructia urma sã aibã o înãltime mult mai mare decât s-au ridicat apele potopului, iar ei credeau cã, în felul acesta, vor fi în afara oricãrui pericol. Iar prin faptul cã aveau sã fie în stare sã se înalte pânã la nori, ei sperau cã vor putea descoperi cauzele potopului. Întreaga lucrarea avea ca scop sã înalte s mai sus mândria celor ce l-au proiectat, sã depãrteze de la Dumnezeu mintile generatiilor viitoare s sã le ducã la idolatrie.
        Când a fost partial terminat, o parte din turn a fost ocupat s folosit ca locuintã pentru ziditori; alte încãperi, splendid mobilate s împodobite, au fost închinate idolilor lor. Oamenii se bucurau de succesul lor s slãveau pe dumnezeii de argint s aur, ridicându-se împotriva Cârmuitorului cerului s al pãmântului. Deodatã însã, lucrarea, care înainta atât de bine, a fost opritã. Au fost trimis îngeri ca sã strice planurile constructorilor. Turnul ajunsese la o foarte mare înãltime s era imposibil acum pentru cei ce lucrau sus, în vârf, sã comunice în mod direct cu aceia care se aflau jos, la baza turnului; de aceea, au fost asezati oameni din loc în loc, fiecare dintre acestia sã primeascã s sã transmitã celui de mai jos ordinele cu privire la materiale sau alte directive în legãturã cu lucrarea. În timp ce vestile erau astfel duse de la unul la altul, limbajul li s-a încurcat, astfel cã se cereau materiale de care nu era nevoie s se dãdeau îndrumãri care erau adesea în contradictie cu cele ce fuseserã date. A urmat confuzie s spaimã. Întreaga lucrare s-a oprit. Nu mai putea fi vorba - mai departe - de nici un fel de armonie s conlucrare. Constructorii erau cu totul neînstare sã-s explice aceste ciudate neîntelegeri dintre ei s, în mânia s deznãdejdea lor, se acuzau unii pe altii. Alianta lor a luat sfârst în luptã s vãrsare de sânge. Fulgere din ceruri, ca o dovadã a neplãcerii lui Dumnezeu, au sfãrâmat partea de sus a turnului, aruncând-o la pãmânt. Astfel, oamenii au fost fãcuti sã simtã cã existã un Dumnezeu care domneste în ceruri. Pânã la data aceea toti oamenii au vorbit aceeas limbã; acum însã, aceia care puteau sã-s înteleagã între ei vorbirea s-au unit în douã grupe; unii au pornit într-o parte, altii în alta. "Si Domnul i-a împrãstiat de acolo pe toatã fata pãmântului" (Gen.11,8). Împrãstierea aceasta a fost mijlocul de populare a pãmântului s în acest fel s-a realizat planul lui Dumnezeu, chiar s prin mijloacele folosite de oameni spre a-l împiedica.
        Dar ce pierdere au suferit aceia care se ridicaserã împotriva lui Dumnezeu! A fost scopul lui Dumnezeu acela ca, atunci când oamenii ar fi pornit sã întemeieze natiuni în diferite pãrti ale pãmântului, sã ducã cu ei cunoasterea voii Lui, astfel ca lumina adevãrului sã strãluceascã cu putere înaintea generatiilor care aveau sã vinã. Noe, predicatorul credincios al neprihãnirii, a trãit cincizeci de ani dupã potop. Sem a mai trãit cinci sute de ani, s urmasi lor au avut astfel ocazia sã facã cunostintã cu cerintele lui Dumnezeu s cu istoria felului în care El S-a purtat cu pãrintii lor. Dar ei n-au fost binevoitori sã dea ascultare acestor adevãruri care nu le plãceau; ei nu doreau sã stie ceva despre Dumnezeu; s prin amestecarea limbajului ei au fost, în mare mãsurã, izolati de legãturile cu aceia care puteau sã le dea luminã.
        Ziditorii Babelului se lãsaserã în voia spiritului de nemultumire împotriva lui Dumnezeu. În loc sã-s aducã aminte cu recunostintã de mila Sa fatã de Adam s de legãmântul îndurãrii Sale fatã de Noe, ei se plângeau de asprimea Lui în alungarea primei perechi din Eden s distrugerea lumii prin potop. Dar, în timp ce murmurau împotriva lui Dumnezeu, ca fiind arbitrar s sever, acceptau conducerea celui mai crud dintre tirani. Satana cãuta sã aducã dispret asupra jertfelor care preînchipuiau moartea lui Hristos; s, cum mintile oamenilor erau întunecate de idolatrie, el îi mâna sã contrafacã aceste jertfe s sã-i sacrifice pe propriii lor fii pe altarele zeilor lor. Deoarece oamenii se depãrtau de Dumnezeu, atributele divine - dreptatea, curãtia s iubirea - au fost înlocuite cu apãsarea, violenta s brutalitatea. Locuitorii Babelului erau hotãrâti sã stabileascã o conducere care sã fie independentã de Dumnezeu. Erau totus printre ei unii care se temeau de Dumnezeu, dar care fuseserã amãgiti de declaratiile celor necredincios s atras în planurile lor. Din pricina acestor credincios, Dumnezeu a amânat judecãtile Sale s le-a dat oamenilor timp în care acestia sã dea pe fatã adevãratul lor caracter. În timp ce avea loc acest lucru, fiii lui Dumnezeu se strãduiau sã-i întoarcã de la planurile lor; dar oamenii erau strâns legati în actiunea aceasta dârzã împotriva Cerului. Dacã ar fi mers mai departe nestingheriti, ei ar fi ticãlost lumea chiar din copilãria ei. Alianta lor a fost întemeiatã pe rãzvrãtire, o împãrãtie întemeiatã pe înãltare de sine s în care Dumnezeu nu avea sã aibã nici stãpânire, nici onoare. Dacã aceastã aliantã ar fi fost îngãduitã, o putere teribilã avea sã se ridice pentru a izgoni de pe pãmânt neprihãnirea - s cu ea pacea, fericirea s siguranta. În locul legilor divine, care sunt "sfinte, drepte s bune" (Rom.7,12), oamenii se strãduiau sã punã legi care sã corespundã cu scopurile inimilor lor egoiste s crude.
        Cei care se temeau de Dumnezeu strigau cãtre El ca sã intervinã. Si "Domnul S-a coborât sã vadã cetatea s turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor" (Gen.11,5). În îndurarea Lui fatã de omenire, El a nimicit planul ziditorilor turnului s a prãbust monumentul cutezantei lor. În mila Sa le-a încurcat limbile, punând astfel o stavilã pornirii lor spre rãscoalã. Dumnezeu suportã îndelung stricãciunea oamenilor, dându-le din plin prilej pentru pocãintã; dar El retine toate uneltirile lor de a se împotrivi autoritãtii Legii Sale drepte s sfinte. Din timp în timp, mâna nevãzutã ce tine sceptrul guvernãrii este întinsã pentru a pune frâu nelegiuirii. Sunt date dovezi de netãgãduit cã Creatorul Universului, Cel nemãrginit în întelepciune, iubire s adevãr, este Cârmuitorul Suprem al cerului s al pãmântului s cã nimeni nu poate sã sfideze puterea Sa fãrã sã fie pedepsit pentru aceasta.
        Uneltirile ziditorilor Babelului au sfârst în rusne s înfrângere. Monumentul mândriei lor a devenit un semn de aducere aminte a nebuniei lor. Cu toate acestea, oamenii continuã sã meargã pe acelas drum, încrezându-se în ei înss s respingând Legea lui Dumnezeu. Este acelas principiu pe care Satana a cãutat sã-l înfãptuiascã în ceruri; acelas principiu care l-a stãpânit pe Cain atunci când s-a adus jertfa.
        Existã ziditori de turnuri s în zilele noastre. Cei necredincios îs construiesc teoriile lor pe deductiile asa-zisei stiinte s resping revelatia Cuvântului lui Dumnezeu. Ei îs permit sã condamne autoritatea moralã a lui Dumnezeu, sã dispretuiascã Legea Sa s sã se mândreascã cu capacitatea ratiunii umane. Si, "pentru cã nu se aduce repede la îndeplinire hotãrârea datã împotriva faptelor lor rele, de aceea este plinã inima fiilor oamenilor de dorinta sã facã rãu" (Ecl.8,11).
        În asa-zisa lume crestinã, multi se depãrteazã de învãtãturile clare ale Bibliei s construiesc un crez format din speculatii omenesti s mituri plãcute, arãtând spre turnul lor ca fiind un mijloc de a urca la cer. Oamenii se agatã cu admiratie de vorbirile elocvente, care-i învatã cã cel care pãcãtuieste nu va muri, cã mântuirea poate fi obtinutã fãrã sã fie nevoie de ascultare fatã de Legea lui Dumnezeu. Dacã cei ce mãrturisesc a fi urmas ai lui Hristos ar accepta standardul pe care-l prezintã Dumnezeu, acest lucru i-ar duce la unitate; dar atâta vreme cât întelepciunea omeneascã este înãltatã mai presus de Cuvântul Sãu cel sfânt, va fi numai ceartã s dezbinare. Confuzia existentã în crezurile s sectele ce sunt în conflict unele cu altele este foarte bine reprezentatã prin expresia "Babilon", pe care profetia (Apoc.14,8; 18,2) o aplicã la bisericile iubitoare de lume din zilele sfârstului.
        Multi cautã sã facã un cer al lor prin acumularea de avutie s putere. Ei "râd s vorbesc cu rãutate de asuprire: vorbesc de sus" (Ps.73,8), cãlcând în picioare drepturile omului s dispretuind autoritatea divinã. Cei mândri pot, pentru un timp, sã fie în mare putere s pot sã aibã succes în tot ceea ce întreprind; dar pânã la urmã nu vor avea decât dezamãgire s nenorocire.
        Timpul cercetãrii lui Dumnezeu este aproape. Cel Prea Înalt va coborî sã vadã ce au zidit fiii oamenilor. Puterea Lui suveranã se va manifesta, iar lucrãrile îngâmfãrii omenesti se vor da pe fatã. "Domnul priveste din înãltimea cerurilor s vede pe toti fiii oamenilor. Din locasul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pãmântului" (Ps.33,13.14).

« Back = Inapoi

Intercer AZS-Romania UNIUNEA ROMANA