Glaucomul poate duce la orbire

Glaucomul este o boala oculara des intalnita ce consta in cresterea presiunii intraoculare, urmata de afectarea nervului optic, a campului vizual si, in final, scaderea ireversibila a vederii. Este una din cauzele cele mai frecvente de orbire la persoanele de peste 40 de ani. Diagnosticul precoce si tratamentul prompt si corect este important. Medicul oftalmolog dr. Mircea Cristian Moraru, seful Clinicii de microchirurgie oculara "Oculus", ne prezinta simptomele si procedeul de tratament al glaucomului.

Exista mai multe tipuri de glaucom, diferentiate ca mecanism de producere, simptome si indicatii. Glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma a bolii. Este o boala cronica, cu debut necunoscut, asimptomatica si cu o evolutie lenta. In unele cazuri pot aparea simptome precum: lacrimare, jena, senzatia ca pacientul "isi simte ochii". Scaderea vederii este sesizata de pacient in faze foarte avansate ale bolii, cand nervul optic este deja foarte afectat. Glaucomul cu unghi ingust sau inchis are un debut insotit de dureri acute, foarte puternice la nivelul ochiului si in jurul acestuia. De asemenea, poate fi insotit de dureri in "jumatatea capului", inrosirea ochiului si scaderea vederii. Pot fi prezente si "cercuri colorate in jurul surselor luminoase", greata si varsaturi, aceste simptome anuntand asa-numitul "atac de glaucom". Reprezinta urgenta de diagnostic si tratament, pierderea totala si ireversibila a vederii putand avea loc in cateva ore. Glaucomul congenital apare chiar de la nastere, simptomul cel mai evident fiind marirea anormala a ochilor copiilor. Glaucomul secundar apare pe fondul altor boli oculare (inflamatii, tumori, hemoragii oculare, traumatisme, operatii precedente la ochi) sau afectiuni generale (diabet zaharat sau consumul indelungat al unor medicamente). Aceasta forma poate sa nu aiba nici un simptom specific sau are simptomele bolii oculare de baza.

Diagnosticarea glaucomului

Diagnosticarea glaucomului nu este intotdeauna usoara, insa exista cateva elemente obiective ce trebuie urmarite de oftalmolog. Tensiunea oculara marita este un indiciu ce conduce la depistarea glaucomului. La examenul fundului de ochi se poate observa afectarea nervului optic. Pacientul suferind de glaucom observa afectarea campului vizual. Alte elemente de diagnostic pot fi simptomatologia, antecedentele heredo-colaterale (prezenta bolii la rude, in special la parinti si frati), gonioscopia (ne arata forma unghiului sau prezenta de material anormal la nivelul lui).

Tratament si interventie chirurgicala

Glaucomul necesita un tratament adaptat de la caz la caz. Se poate combina tratamentul cu picaturi, cu tratamente laser si interventii chirurgicale. Glaucomul cronic se trateaza cu picaturi si este un tratament continuu, zilnic. Operatia este indicata doar atunci cand evolutia bolii nu poate fi oprita cu picaturi. Procedeul chirurgical se numeste "trabeculectomie" si consta in realizarea unei fistule prin care sa circule umoarea apoasa, fara sa se acumuleze in ochi si sa determine cresterea tensiunii oculare. Glaucomul acut este o urgenta oftalmologica, necesitand, de cele mai multe ori, pe langa tratament medicamentos, tratament cu laser si operatie. Pacientii care au facut atac de glaucom la un ochi au un risc foarte mare de a face si la celalalt ochi. Preintampinarea pericolului este importanta, astfel, la scurt timp dupa tratarea ochiului bolnav se va face tratament si la celalalt. Dupa operatia de glaucom pacientii trebuie sa continue controalele periodice oftalmologice pentru a tine boala sub control.

Dictionar:
Umoare apoasa: lichid transparent care umple camera anterioara a ochiului, delimitata anterior de cornee si posterior de cristalin.
Fistula: canal care dreneaza secretiile ochiului in afara lui.

« Back = Inapoi

Ploiesti Intercer Toronto AZS-Romania UNIUNEA ROMANA