| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Tainele Bibliei
„Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncurile lui Dumnezeu?”
Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului său, prezintă taine care nu pot fi niciodată înţelese pe deplin de către fiinţele mărginite. Nu-l putem descoperi pe Dumnezeu căutându-L. Pentru minţile cele mai puternice şi mai educate, ca şi pentru cele mai slabe şi mai ignorante, această Fiinţă sfântă trebuie să rămână învăluită în mister. Însă cu toate că „norii şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.” Psalmii 97,2. Putem înţelege modul în care procedează cu noi într-atât, încât să ne dăm seama de nemărginita Sa milă, unită cu puterea Sa infinită. Putem înţelege scopurile Sale după cât suntem în stare; dincolo de aceasta însă, putem avea încredere în mâna atotputernică şi în inima care este plină de dragoste.
Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului său, prezintă taine care nu vor putea fi niciodată înţelese pe deplin de către fiinţele limitate. Dar Dumnezeu a dat în Scripturi destule dovezi despre autoritatea lor divină. Propria Sa existenţă, caracterul Său, credincioşia Cuvântului Său sunt întemeiate printr-o mărturie care face apel la raţiunea noastră; şi această mărturie se găseşte din abundenţă. Este adevărat, El nu a îndepărtat posibilitatea de a ne îndoi; credinţa trebuie să se sprijine pe mărturii, nu pe demonstraţii; cei care doresc să se îndoiască au această ocazie; dar cei ce vor să cunoască adevărul vor găsi o bază solidă pentru credinţă.
Nu avem nici un motiv să ne îndoim de Cuvântul lui Dumnezeu din pricina faptului că nu putem înţelege tainele providenţei Sale. În lumea naturală suntem în permanenţă înconjuraţi de minuni care se află dincolo de priceperea noastră. Ar trebui atunci să ne arătăm surprinderea când descoperim şi în lumea spirituală taine pe care nu le putem evalua? Dificultatea stă numai şi numai în slăbiciunea şi îngustimea minţii omeneşti.
Misterele Bibliei, atât de departe de a constitui un argument împotriva ei, sunt printre cele mai puternice dovezi ale inspiraţiei sale divine. Dacă nu ar conţine nici un raport despre Dumnezeu, în afară de cele pe care le-am putea înţelege, dacă măreţia şi splendoarea ei ar putea fi pătrunse de mintea limitată, atunci Biblia nu ar fi, ca acum, purtătoarea dovezilor cât se poate de clare ale inspiraţiei sale. Măreţia temelor ei ar trebui să inspire credinţă în ea ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.
Biblia desfăşoară adevărul cu o simplitate şi o putere de adaptare la nevoile şi dorinţele fierbinţi ale inimii omeneşti, care au uluit şi fermecat minţile cele mai cultivate, cât şi pe cele necultivate, umile, dezvăluindu-le în mod clar calea vieţii. „Cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.” Isaia 35,8. Nici un copil nu trebuie să greşească drumul. Nici măcar un căutător care tremură de grijă nu trebuie să nu poată umbla în lumină curată şi sfântă. Cu toate acestea, adevărurile expuse cu cea mai mare simplitate se ocupă de temele cele mai elevate, cu o mare rază de acţiune, infinit superioare puterii omeneşti de înţelegere – mistere care acoperă slava Sa, mistere care copleşesc mintea în cercetarea ei –, în timp ce îi inspiră respect şi credinţă cercetătorului sincer al adevărului. Cu cât vom studia mai mult Biblia, cu atât se va adânci mai mult convingerea noastră că acesta este Cuvântul Dumnezeului Celui Viu, iar raţiunea omenească se va pleca înaintea măreţiei descoperirii divine.
Dumnezeu intenţionează ca înaintea cercetătorului sincer adevărurile Cuvântului Său să se desfăşoare neîncetat. Câtă vreme „lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru”, „lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri.” Deuteronom 29,29. Ideea că anumite porţiuni din Biblie nu pot fi înţelese a făcut ca unele din cele mai importante adevăruri să fie neglijate. Trebuie să fie scos în evidenţă şi adesea repetat faptul că tainele Bibliei nu sunt taine, pentru că Dumnezeu a căutat să ascundă adevărul, ci pentru că ignoranţa sau propriile noastre slăbiciuni ne fac incapabili de a înţelege sau de a ne însuşi adevărul. Limitarea nu se află în scopul urmărit de El, ci în capacitatea noastră. Chiar din acele pasaje din Scriptură, care sunt adesea trecute cu vederea ca fiind imposibil de priceput, Dumnezeu doreşte ca noi să înţelegem oricât de mult este capabilă mintea noastră. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, … pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3,16.17
Oricărei minţi omeneşti îi este cu neputinţă să epuizeze chiar şi un singur adevăr sau făgăduinţă a Bibliei. Un om surprinde slava dintr-un punct de vedere, altul din altă perspectivă; cu toate acestea, nu putem observa decât sclipiri fugare. Strălucirea deplină se află dincolo de raza noastră vizuală.
Când contemplăm lucrurile măreţe ale Cuvântului lui Dumnezeu, privim într-o fântână care se lărgeşte şi se adânceşte sub privirile noastre. Lărgimea şi adâncimea lui depăşesc cunoaşterea noastră. În timp ce privim, orizontul ni se măreşte; înaintea noastră se desfăşoară o mare nesfârşită, fără nici un ţărm.
Un asemenea studiu are puterea de a da viaţă. Mintea şi inima primesc puteri noi, o nouă viaţă.
Această experienţă este cea mai înaltă dovadă a faptului că originea Bibliei este divină. Primim Cuvântul lui Dumnezeu ca hrană pentru suflet prin aceeaşi dovadă graţie căreia primim pâine ca hrană pentru trup. Pâinea acoperă nevoile naturii noastre fizice; ştim din experienţă că aceasta contribuie la producerea sângelui, a oaselor şi a creierului. Aplicaţi acelaşi test pentru Biblie; când principiile ei au devenit efectiv elemente ale caracterului nostru, care a fost rezultatul? Ce schimbări au survenit în viaţă? „Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” 2 Corinteni 5,17. În puterea ei, bărbaţi şi femei au rupt lanţurile obiceiului păcătos. Au renunţat la egoism. Cei ce vorbeau murdar au devenit respectuoşi, beţivii şi-au păstrat minţile treze, cei destrăbălaţi au devenit curaţi. Suflete care au purtat asemănarea cu Satana au fost preschimbate după chipul lui Dumnezeu. Această schimbare în sine este o minune a minunilor. Schimbarea pe care o produce Cuvântul este una dintre cele mai mari taine ale lumii. Nu o putem pricepe; nu suntem în stare decât să credem, aşa cum declară Scripturile, că „Hristos în voi, nădejdea slavei.” Coloseni 1,27
Cunoaşterea acestei taine oferă cheia pentru toate celelalte. Ea deschide sufletului comorile universului, posibilităţile unei dezvoltări nemărginite.
Şi această dezvoltare este câştigată prin dezvăluirea neîncetată înaintea noastră a caracterului lui Dumnezeu – slava şi taina cuvântului scris. Dacă ne-ar fi cu putinţă să atingem o înţelegere completă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său, nu ar mai fi pentru noi nici o descoperire viitoare a adevărului, nici o cunoaştere ulterioară, perspectiva nici unei dezvoltări. Dumnezeu ar înceta să fie Fiinţa Supremă, iar omul ar înceta să mai facă paşi înainte. Slavă Domnului, nu este aşa. Întrucât Dumnezeu este infinit şi în El se găsesc toate comorile înţelepciunii, vom putea cerceta mereu şi mereu, veşnic, şi cu toate acestea fără a epuiza bogăţiile înţelepciunii Sale, bunătatea şi puterea Sa.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA