EDUCATIE - Studierea si predarea Bibliei

UNIUNEA ROMANA

Studierea şi predarea Bibliei

„Pleacă-ţi inima la pricepere;” „umblă după ea ca după o comoa-ră.”

Isus a studiat Scripturile în copilărie, în tinereţe şi în perioada Sa de maturitate. Copilaş fiind, Se afla zilnic la picioarele mamei Sale şi era învăţat din sulurile cu scrierile profeţilor. În tinereţe, dimineaţa devreme şi apusul de soare îl găseau adesea singur pe coasta muntelui sau printre copacii pădurii, petrecând un ceas liniştit în rugăciune şi în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. În timpul lucrării Lui, cunoaşterea intimă a Scripturilor mărturiseşte despre sârguinţa Sa în studierea lor. Şi, de vreme ce a dobândit cunoştinţă, aşa cum o putem dobândi şi noi, puterea Sa minunată, atât mintală, cât şi spirituală, este o mărturie pentru valoarea Bibliei ca mijloc de educaţie.

Tatăl nostru ceresc, oferind Cuvântul Său, nu i-a trecut cu vederea pe cei micuţi. Unde, în tot ce au scris oamenii, mai poate fi găsit ceva care să aibă o asemenea înrâurire asupra inimii, ceva care să fie atât de bine structurat pentru a trezi interesul celor mici, aşa cum sunt povestirile biblice?

În aceste povestiri simple pot fi descoperite cu claritate marile principii ale Legii lui Dumnezeu. Astfel, prin ilustraţii cum nu există mai potrivite pentru puterea de înţelegere a copilului, părinţii şi copiii pot începe foarte de timpuriu să împlinească îndemnul lui Dumnezeu privind preceptele Sale: „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” Deuteronom 6,7

Folosirea aplicaţiilor intuitive, a tablelor de scris, a hărţilor şi imaginilor va constitui un ajutor în explicarea acestor lecţii şi fixarea lor în memorie. Părinţii şi învăţătorii ar trebui să caute neîncetat metode mai bune. Predarea Bibliei ar trebui să se bucure de atenţia noastră cea mai înaltă, de folosirea unor metode optime şi de cele mai hotărâte eforturi din partea noastră.

Creşterea şi întărirea iubirii pentru studiul biblic depind mult de folosirea orei de închinare. Ceasurile de închinare de dimineaţă şi de seară ar trebui să fie cele mai plăcute şi mai folositoare din toată ziua. Să fie un lucru înţeles acela că aceste ore nu trebuie să fie tulburate de nici un fel de gânduri agitate şi lipsă de bunătate; că părinţii şi copiii se strâng laolaltă pentru a se întâlni cu Isus şi pentru a cere în cămin prezenţa îngerilor sfinţi. Momentele de închinare să fie scurte şi pline de viaţă, potrivite acelei ocazii, şi variate din timp în timp. Toţi să se unească în lectura Bibliei, să înveţe şi să repete adesea Legea lui Dumnezeu. Interesul copiilor va fi sporit, dacă li se va permite, din când în când, să aleagă ei pasajul care va fi lecturat. Menţionaţi orice lucru care va sluji la ilustrarea înţelesului ei. Când perioada de închinare nu este astfel prelungită, cei mici să ia parte la rugăciune şi să participe la cântare, chiar dacă aceasta nu înseamnă decât o singură strofă.

Pentru ca un asemenea serviciu divin să devină ceea ce ar trebui să fie, ar trebui să se acorde atenţie pregătirii. Iar părinţii ar trebui să-şi facă zilnic timp pentru a studia Biblia cu copiii lor. Fără nici o îndoială că pentru a face acest lucru vor fi necesare efort, planificare şi ceva sacrificii; străduinţa însă va fi răsplătită din belşug.

Ca pregătire pentru predarea preceptelor Sale, Dumnezeu porunceşte ca acestea să fie ascunse în inimile părinţilor. „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta”. El spune: „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi.” Deuteronom 6,6.7. Trebuie ca noi înşine să arătăm interes faţă de Biblie, dacă vrem ca şi copiii noştri să fie interesaţi de ea. Noi înşine trebuie s-o iubim, dacă vrem ca în ei să existe iubire pentru studierea ei. Educaţia dată lor nu va avea decât acea greutate a influenţei date de propriul nostru exemplu şi spirit.

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să fie un învăţător al Cuvântului Său, l-a ales să fie tatăl unei naţiuni mari, pentru că a văzut că Avraam avea să-şi educe copiii şi familia după principiile Legii lui Dumnezeu. Şi ceea ce a dat putere învăţăturii lui Avraam a fost influenţa propriei lui vieţi. Familia sa numeroasă consta în mai bine de o mie de suflete, mulţi dintre ei fiind capete de familie şi, nu puţini, noi convertiţi din rândul celor păgâni. O asemenea casă pretindea la cârma ei o mână fermă. Metodele slabe, şovăitoare, nu erau de ajuns. Dumnezeu a spus despre Avraam: „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el.” Genesa 18,19. Cu toate acestea, autoritatea lui era exercitată cu o asemenea înţelepciune şi gingăşie, încât câştiga inimile. Mărturia Străjerului divin este: „Ştiu că are să poruncească… să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine.” Genesa 18,19. Iar influenţa lui Avraam s-a întins dincolo de casa sa. Oriunde îşi înălţa cortul, ridica alături de acesta şi un altar pentru jertfă şi închinare. Când cortul era strâns, altarul rămânea; şi mulţi canaaniţi rătăcitori, care Îl cunoscuseră pe Dumnezeu din viaţa lui Avraam, slujitorul Său, zăboveau la acel altar pentru a aduce jertfă înaintea lui Iehova.

Învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu nu va fi mai puţin eficientă astăzi dacă va fi reflectată cu credincioşie de viaţa educatorului.

Nu este suficient să ştii ce au gândit şi ce au învăţat alţii despre Biblie. La judecată, toţi vor da personal socoteală lui Dumnezeu şi fiecare ar trebui să înveţe singur acum ce este adevărul. Pentru un studiu eficient însă, trebuie provocat interesul copilului. Aceasta este o chestiune care nu trebuie pierdută din vedere, mai cu seamă de către acela care are de-a face cu copii şi tineri care diferă foarte mult în ce priveşte dispoziţia, educaţia şi felul în care s-au obişnuit să gândească. Când îi învăţăm pe copii despre Biblie, putem câştiga mult observând înclinaţia minţii lor, lucrurile de care sunt interesaţi şi stârnindu-le curiozitatea de a vedea ce are Biblia de spus despre ele. Cel care ne-a creat, cu aptitudinile noastre diferite, a oferit în Cuvântul Său câte ceva pentru fiecare. Când învăţăceii văd că lecţiile Bibliei se aplică propriilor lor vieţi, învăţaţi-i să privească la aceasta ca fiind un consilier.

Mai învăţaţi-i să aprecieze frumuseţea ei de nespus. Multe cărţi care nu au o valoare reală, cărţi incitante şi nesănătoase, sunt recomandate sau se permite măcar folosirea lor din pricina presupusei valori literare. De ce ne-am îndruma copiii să bea din aceste ape poluate când ei pot avea acces liber la izvoarele curate ale Cuvântului lui Dumnezeu? Biblia are o plinătate, o tărie şi o profunzime a sensului inepuizabile. Încurajaţi-i pe copii şi pe tineri să-i caute comorile – atât ale gândirii, cât şi ale expresiei.

Pe măsură ce aceste lucruri preţioase le atrag mintea, inimile lor vor fi atinse de o putere liniştitoare, care îi îmblânzeşte. Ei vor fi atraşi de Acela care li S-a descoperit în acest fel. Şi sunt puţini cei care nu vor dori să cunoască mai multe despre lucrările şi căile Sale.

Cel care studiază Biblia trebuie să fie învăţat să o abordeze în spiritul unuia care vrea să înveţe. Avem datoria de a-i cerceta paginile, nu căutând dovezi care să ne susţină părerile, ci în scopul de a afla ce spune Dumnezeu. O adevărată cunoaştere a Bibliei nu poate fi dobândită decât cu ajutorul aceluiaşi Duh prin care a fost dat Cuvântul. Iar pentru a câştiga această cunoaştere trebuie să trăim conform ei. Avem datoria de a ne supune tuturor lucrurilor pe care le porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu. Putem pretinde tot ceea ce ne făgăduieşte. Viaţa pe care o prescrie este viaţa pe care trebuie s-o trăim prin puterea sa. Biblia poate fi studiată în mod eficient numai când este abordată în acest fel.

Studiul Bibliei reclamă eforturile noastre cele mai sârguincioase şi o gândire neobosită. După cum minerul sapă în căutarea comorii aurifere din pământ, cu tot atâta hotărâre şi perseverenţă trebuie să căutăm comoara din Cuvântul lui Dumnezeu.

În studiul zilnic, metoda verset cu verset este adesea de cel mai mare ajutor. Studentul să ia un verset şi să-şi concentreze mintea în încercarea de a afla gândul pe care l-a pus Dumnezeu acolo pentru el şi apoi să mediteze asupra lui până când şi-l însuşeşte. Un pasaj studiat astfel, până când semnificaţia lui este limpede, are o valoare mai mare decât perindarea prin mai multe capitole fără a avea în vedere vreun scop bine definit şi fără a dobândi cunoştinţe clare.

Una din cauzele principale ale lipsei de eficienţă a intelectului şi ale slăbiciunii morale este lipsa de concentrare în urmărirea scopurilor nobile. Ne mândrim cu distribuirea pe scară largă a literaturii; însă multiplicarea cărţilor, chiar şi a acelora care nu sunt dăunătoare în ele însele, poate fi un rău categoric. Din cauza valurilor enorme de material care iese neîncetat de la tipar, tinerii şi cei în vârstă îşi formează obiceiul de a citi în grabă şi în mod superficial, iar mintea îşi pierde puterea de a gândi viguroas şi coerent. Mai mult, o mare parte a periodicelor şi a cărţilor care, asemenea broaştelor Egiptului, au acoperit toată ţara, nu sunt doar banale, fără rost şi obositoare, dar şi necurate şi degradante. Efectul pe care-l au nu este numai acela de a îmbăta şi ruina mintea, ci şi de a strica şi distruge sufletul. Mintea, care este leneşă şi neorientată cade pradă uşoară răului. Ciupercile prind rădăcini pe organismele bolnave, lipsite de viaţă. Mintea leneşă este atelierul lui Satana. Mintea să fie îndrumată către idealuri înalte şi sfinte, viaţa să aibă un ţel nobil, un scop mistuitor şi răul nu va găsi astfel un teren propice.

În aceste condiţii, tinerii să fie învăţaţi să studieze îndeaproape Cuvântul lui Dumnezeu. Primit în suflet, acesta se va dovedi o baricadă puternică împotriva ispitei. „Strâng Cuvântul Tău”, declară psalmistul, „în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” „După cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori.” Psalmii 119,11; 17,4

Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie raportat la alt verset. Studentul ar trebui să înveţe să privească Cuvântul ca un întreg şi să vadă legătura dintre părţile lui. Ar trebui să dobândească o cunoaştere privind marea lui temă centrală, a scopului originar al lui Dumnezeu pentru lume, a naşterii marii lupte şi a lucrării de răscumpărare. Ar trebui să priceapă natura celor două principii care se luptă pentru supremaţie şi să înveţe să le descopere lucrarea din rapoartele istoriei şi profeţiei până la marele final. Ar trebui să vadă cum această luptă trece prin toate fazele experienţei omeneşti; cum el însuşi dă pe faţă, în fiecare împrejurare a vieţii, una din cele două raţiuni antagoniste şi cum, fie că vrea sau nu, el hotărăşte chiar acum de care parte a controversei va fi găsit.

Fiecare parte a Bibliei este folositoare şi dată de către Dumnezeu prin inspiraţie. Vechiul Testament nu ar trebui să se bucure de o atenţie mai mică decât cea de care se bucură Noul Testament. Studiind Vechiul Testament, ar trebui să descoperim izvoare pline de viaţă acolo unde cititorul neatent nu vede decât pustiu.

Trebuie studiată în mod special cartea Apocalipsei, alături de cartea lui Daniel. Fiecare învăţător care se teme de Dumnezeu să se gândească atent cât de bine trebuie să înţeleagă şi să prezinte Evanghelia pe care Mântuitorul nostru a venit în persoană pentru a putea fi făcută cunoscută slujitorului Său Ioan – „Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.” Apocalipsa 1,1. Nimeni nu ar trebui să fie descurajat de studierea Apocalipsei din pricina simbolurilor ei aparent mistice. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” Iacov 1,5

„Ferice de cine citeşte, de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Apocalipsa 1,3

Când este trezită o dragoste adevărată pentru Biblie şi studentul începe să-şi dea seama cât de larg este câmpul ei şi cât de preţioasă este comoara acesteia, el va dori să se folosească de fiecare ocazie pentru a se familiariza cu Cuvântul lui Dumnezeu. Studiul Bibliei nu va fi restrâns la vreun timp sau spaţiu anume. Iar studiul ei neîncetat este unul din cele mai bune mijloace de cultivare a iubirii pentru Scripturi. Studentul să aibă tot timpul Biblia cu el. Când ţi se iveşte o ocazie, citeşte un text şi meditează asupra lui. Când mergi pe străzi, când aştepţi la gară, când eşti în aşteptare la o întâlnire, foloseşte-te de ocazie pentru a dobândi vreun gând preţios din tezaurul adevărului.

Marile puteri motivatoare ale sufletului sunt credinţa, speranţa şi dragostea; şi la acestea face apel studiul biblic, atunci când este desfăşurat aşa cum se cuvine. Frumuseţea exterioară a Bibliei, frumuseţea imaginilor şi a expresiei, toate acestea nu sunt decât cadrul pentru adevărata ei comoară – frumuseţea sfinţeniei. În raportul ei despre oamenii care au umblat cu Dumnezeu putem surprinde străluciri ale slavei Sale. În Cel „Minunat” Îl privim pe Acela faţă de care toată frumuseţea cerului şi a pământului nu este decât o slabă reflectare. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ,” a spus El, „voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” Ioan 12,32. Pe măsură ce studentul Bibliei Îl priveşte pe Răscumpărător, în suflet se trezeşte puterea tainică a credinţei, adoraţiei şi iubirii. Privirea este fixată asupra chipului lui Hristos, iar cel ce priveşte se aseamănă din ce în ce mai mult cu Cel pe care Îl adoră. Cuvintele apostolului Pavel devin limbajul sufletului: „Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. … Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui.” Filipeni 3,8-10

Izvoarele de bucurie şi pace cerească, odată eliberate în suflet de către cuvintele Inspiraţiei, vor deveni un fluviu puternic de influenţă, pentru a-i binecuvânta pe toţi cei ce vin în apropierea lui. Tinerii de astăzi, tinerii care cresc cu Biblia în mână, devin vasele şi canalele energiei ei dătătoare de viaţă, şi ce torente de binecuvântare se vor revărsa către lume! – influenţe ale căror puteri de vindecare şi mângâiere abia dacă le putem concepe – izvoare de apă vie, râuri care „ţâşnesc în viaţă veşnică.”

« Back = Inapoi

Intercer AZS-Romania UNIUNEA ROMANA