EDUCATIE - Recreerea - Ellen G. White

UNIUNEA ROMANA

Recreerea

„Toate îşi au vremea lor.”

Există o diferenţă între recreere şi distracţie. Recreerea, când este într-adevăr aşa cum o arată numele, are tendinţa de a întări şi zidi. Prin întreruperea grijilor şi ocupaţiilor noastre obişnuite, ea permite refacerea minţii şi a trupului şi ne face astfel în stare să ne întoarcem cu puteri noi la munca serioasă a vieţii. Distracţia, pe de altă parte, este căutată de dragul plăcerii şi este adesea dusă la extrem; aceasta absoarbe energia necesară muncii folositoare şi se dovedeşte în acest fel o piedică în calea adevăratului succes al vieţii.

Corpul este în întregime conceput pentru activitate. Şi, dacă înzestrările fizice nu sunt păstrate sănătoase prin acţiune, cele intelectuale nu pot fi folosite multă vreme la capacitatea lor maximă. Inactivitatea fizică, aproape inevitabilă în sălile de clasă, alături de alte condiţii nesănătoase, face din acest spaţiu un loc de tortură pentru copii, mai cu seamă pentru cei cu o constituţie fizică mai slabă. Adesea, ventilaţia nu este îndeajuns de bună. Scaunele rău concepute încurajează poziţii nefireşti, stânjenind astfel activitatea plămânilor şi a inimii. Aici, copilaşii sunt nevoiţi să petreacă de la trei până la cinci ore pe zi, respirând un aer încărcat cu impurităţi şi infectat probabil de germenii unor boli. Nu este de mirare că în sala de clasă se pune adesea temelia pentru o boală de-o viaţă. Creierul, cel mai delicat organ, de unde provine energia întregului sistem nervos, suferă vătămarea cea mai gravă. Forţat la o activitate prematură sau excesivă, şi aceasta în condiţii nocive, este slăbit şi adesea rezultatele negative sunt permanente.

Copiii nu ar trebui să fie mult timp închişi între patru pereţi şi nici nu ar trebui să li se ceară să se dedice îndeaproape studiului înainte de a se aşeza o bază solidă pentru dezvoltarea fizică. Pentru primii opt sau zece ani din viaţa unui copil, câmpul sau grădina este cea mai bună sală de clasă, mama, cea mai bună învăţătoare, natura, cel mai bun manual. Chiar şi când are vârsta care să-i permită să meargă la şcoală, sănătatea lui ar trebui privită ca fiind mai importantă decât cunoştinţele dobândite din cărţi. Ar trebui să aibă în jurul său condiţiile celei mai favorabile dezvoltări, atât fizice, cât şi intelectuale.

Nu numai copilul se află în pericol din lipsă de aer sau exerciţiu fizic. Atât în învăţământul universitar, cât şi în cel gimnazial aceste lucruri esenţiale pentru sănătate sunt încă prea adesea neglijate. Mulţi studenţi stau zi după zi într-o cameră cu ferestrele şi uşile închise, aplecaţi asupra cărţilor, cu pieptul atât de contractat, încât nu pot respira profund, în timp ce sângele abia dacă mai circulă, picioarele le sunt reci şi capul înfierbântat. Întrucât trupul nu este suficient de bine hrănit, muşchii sunt slăbiţi, şi întregul organism este neputincios şi bolnav. Deseori, aceşti studenţi devin bolnavi pe toată durata vieţii. Dacă şi-ar fi făcut studiile în condiţii corespunzătoare, cu exerciţii fizice regulate în aer liber, sub razele soarelui, ar fi terminat şcoala cu puteri fizice şi intelectuale sporite.

Studentul care, presat de timpul limitat şi lipsa mijloacelor materiale, se luptă să dobândească o educaţie ar trebui să-şi dea seama că timpul folosit pentru exerciţiu fizic nu este pierdut. Cel care nu se dezlipeşte de cărţile sale va descoperi după o vreme că mintea şi-a pierdut prospeţimea. Cei care dau atenţia cuvenită dezvoltării fizice vor progresa mult mai mult în ce priveşte cultura literară decât în cazul în care şi-ar folosi tot timpul pentru studiu.

Urmând în mod exclusiv o linie de gândire, adesea mintea se dezechilibrează. Însă fiecare calitate poate fi exersată fără riscuri, dacă puterile intelectuale şi fizice sunt solicitate în aceeaşi măsură, iar subiectele cu care se ocupă mintea sunt variate.

Inactivitatea fizică slăbeşte nu numai puterile intelectului, ci şi pe cele morale. Nervii creierului, care se află în legătură cu tot organismul, sunt mijlocul prin care cerul ia legătura cu omul şi afectează viaţa interioară. Tot ceea ce împiedică circulaţia curentului electric în sistemul nervos, diminuând astfel puterile vitale şi scăzând puterea de percepţie a intelectului, face ca natura morală să fie mai greu de activat.

Şi iarăşi, studiul în exces, prin creşterea fluxului de sânge în creier, creează o excitabilitate bolnăvicioasă, care are tendinţa de a slăbi puterea stăpânirii de sine şi deseori dă cale liberă impulsului sau capriciului. Astfel, este deschisă uşa înaintea necurăţiei. De folosirea sau nefolosirea puterilor fizice depinde în mare măsură valul de stricăciune care ia cu asalt lumea. Îngâmfarea, traiul îmbelşugat şi liniştea nepăsătoare sunt vrăjmaşi de moarte ai progresului uman în această generaţie, ca şi atunci când au provocat nimicirea Sodomei.

Învăţătorii ar trebui să înţeleagă aceste lucruri şi să-şi instruiască elevii în aceste direcţii. Spuneţi studenţilor că vieţuirea corectă depinde de justeţea gândirii şi că activitatea fizică este esenţială pentru un cuget curat.

Care este recreerea potrivită pentru elevii lor, iată o chestiune pe care învăţătorii o găsesc deseori foarte dificilă. Exerciţiile de gimnastică îşi găsesc un loc util în multe şcoli; însă fără o atentă supraveghere, sunt adesea folosite excesiv. În sala de sport, mulţi tineri, făcând pe vitejii, şi-au provocat vătămări permanente.

Exerciţiile din sala de sport, oricât de bine ar fi conduse, nu pot lua locul recreerii în aer liber, iar şcolile noastre ar trebui să ofere ocazii mai bune pentru acest scop. Elevii trebuie să facă mişcare fizică intensă. Puţine rele sunt mai de temut ca lenevia şi lipsa unui scop clar. Cu toate acestea, tendinţa celor mai multe sporturi atletice stârneşte o nelinişte serioasă în rândurile celor care au pe inimă bunăstarea tineretului. Învăţătorii sunt tulburaţi când cântăresc influenţa acestor sporturi atât asupra progresului studentului în şcoală, cât şi asupra succesului său în viaţa viitoare. Jocurile care îi ocupă atât de mult timp îi distrag mintea de la studiu. Ele nu ajută la pregătirea tinerilor pentru o muncă practică, serioasă în viaţă. Influenţa lor nu tinde să confere rafinament, generozitate sau o adevărată bărbăţie.

Unele dintre cele mai populare distracţii, cum ar fi fotbalul şi boxul, au devenit şcoli ale brutalităţii. Ele dezvoltă aceleaşi trăsături pe care le dezvoltau jocurile din Roma antică. Dorinţa fierbinte de a domina, mândria pentru forţa brută, nesocotirea cu nepăsare a vieţii exercită asupra tinerilor o înfricoşătoare putere care subminează moralitatea.

Împotriva altor jocuri atletice, chiar dacă nu atât de abrutizante, se pot ridica obiecţii doar cu puţin mai vehemente, din pricina extremelor în care sunt duse. Acestea stimulează iubirea de plăceri şi emoţii tari, stricând astfel gustul pentru muncă utilă şi creând dispoziţia de a evita respon-sabilităţile şi îndatoririle practice. Au tendinţa de a distruge plăcerea faţă de realităţile bine cumpănite ale vieţii şi bucuriile ei liniştite. Uşa este deschisă în felul acesta către desfrânare şi nelegiuire, cu rezultatele lor îngrozitoare.

Aşa cum sunt conduse în mod obişnuit, petrecerile de plăceri sunt o piedică în calea creşterii reale, atât a minţii, cât şi a caracterului. Se ajunge astfel la întovărăşiri cu persoane uşuratice, la obiceiuri extravagante, de căutare a plăcerilor şi adesea a desfrâului, lucruri care modelează întreaga viaţă pentru rău. În locul acestor amuzamente, părinţii şi învăţătorii pot face mult oferind programe de destindere sănătoasă, dătătoare de viaţă.

Inspiraţia ne-a arătat calea şi în această direcţie, după cum o face cu toate celelalte lucruri care au legătură cu bunăstarea noastră. În veacurile dinainte, oamenii care trăiau sub călăuzirea lui Dumnezeu duceau o viaţă simplă. Ei trăiau în sânul naturii. Copiii participau la munca părinţilor şi studiau frumuseţile şi tainele tezaurului natural. Şi, în liniştea câmpului şi a pădurii, ei se ocupau cu acele adevăruri magnifice, care fuseseră încredinţate ca o comoară sfântă din generaţie în generaţie. O astfel de pregătire a dat oameni puternici.

În această eră, viaţa a devenit artificială, iar oamenii au degenerat. Chiar dacă nu ne putem întoarce pe deplin la obiceiurile simple ale acelor vremuri de demult, putem învăţa totuşi de la ele lecţii care să facă din momentele noastre recreative ceea ce implică şi numele – momente de zidire a trupului, a minţii şi a sufletului.

Vecinătatea căminului şi cea a şcolii au mult de-a face cu problema recreerii. Ar trebui să se ţină seama de aceste lucruri când alegem o locuinţă sau locul de amplasare a unei şcoli. Cei pentru care bunăstarea mintală şi fizică are o greutate mai mare decât banii, pretenţiile şi obiceiurile societăţii ar trebui să caute să asigure pentru copiii lor avantajul lecţiilor şi recreerii în mediul natural. Ar fi de un mare ajutor în lucrarea educativă dacă toate şcolile ar fi situate în aşa fel, încât elevii să poată avea teren cultivabil şi acces la câmpuri şi păduri.

În ceea ce priveşte recreerea elevului, cele mai bune rezultate vor fi dobândite prin implicarea personală a învăţătorului. Adevăratul învăţător poate oferi elevilor săi puţine daruri la fel de valoroase ca acela al propriei sale tovărăşii. Este adevărat despre bărbaţi şi femei, şi cu atât mai mult despre tineri şi copii, că nu-i putem înţelege decât dacă venim în contact prin sentimente de simpatie; iar pentru a-i face cuiva bine în modul cel mai eficient trebuie să-l înţelegem. Pentru a întări legătura de simpatie dintre învăţător şi student există puţine mijloace care au atâta greutate ca întovărăşirea plăcută în afara sălii de clasă. În unele şcoli, învăţătorul îşi însoţeşte întotdeauna elevii în ceasurile lor de recreere. Participă alături de ei la acţiunile lor, li se alătură în excursii şi pare că este unul dintre ei. Ce bine ar fi pentru şcolile noastre dacă această practică ar fi urmată de cât mai mulţi. Sacrificiul cerut de la învăţător va fi mare, dar el va culege o răsplată bogată.

Nici un tip de recreere care le este numai lor de folos nu se va dovedi o atât de mare binecuvântare pentru copii şi tineri precum acela care îi face folositori altora. Entuziaşti din fire şi uşor de impresionat, tinerii răspund pozitiv, cu uşurinţă, la sugestii. În planificarea pentru cultivarea plantelor, învăţătorul să caute să trezească un interes pentru înfrumuseţarea spaţiului din jurul şcolii şi al sălii de clasă. Rezultatul va fi un câştig dublu. Elevii nu vor fi dispuşi să murdărească sau să strice ceea ce au căutat să înfrumuseţeze. Va fi încurajată totodată formarea unui gust rafinat, dragostea de ordine şi obiceiul de a întreţine lucrurile; iar spiritul de părtăşie şi cooperare astfel dezvoltat se va dovedi pentru elevi o binecuvântare pentru tot restul vieţii.

În acelaşi fel poate fi trezit un nou interes pentru lucrul în grădină sau excursia în câmp sau pădure, când elevii sunt încurajaţi să-şi amintească de aceia care stau între patru pereţi şi nu au acces la aceste locuri plăcute şi să le împărtăşească şi lor din frumuseţea acestor lucruri minunate din natură.

Învăţătorul atent va găsi multe ocazii de a-i dirija pe elevi înspre acţiuni de ajutorare. În special copilaşii îşi privesc învăţătorul cu o încredere şi un respect aproape neţărmurite. Cu greu ar putea să nu aducă roade vreo sugestie de-a sa privind vreun mod de a fi de ajutor în cămin, credincioşia în sarcinile zilnice, slujirea celor bolnavi sau săraci. Şi iarăşi, va exista un câştig dublu. Sugestia plină de bunătate va acţiona şi asupra iniţiatorului ei. Respectul şi cooperarea părinţilor va uşura povara învăţătorului şi va face lumină pe cărarea sa.

Atenţia acordată recreerii şi dezvoltării fizice va întrerupe, fără nici o îndoială, programul activităţii şcolare curente; însă întreruperea nu va constitui deloc o piedică reală. Prin înviorarea minţii şi a trupului, nutrirea unui spirit altruist şi apropierea dintre elev şi învăţător prin legăturile interesului comun, timpul şi efortul astfel investit vor aduce o răsplată însutită. Se va crea astfel o binecuvântată posibilitate de evacuare a acelei energii nestăvilite, care este adeseori o sursă de primejdie pentru cei tineri. Ca mod de apărare împotriva răului, preocuparea minţii cu ceea ce este bine valorează mai mult decât toate barierele impuse de lege şi disciplină.

« Back = Inapoi

Intercer AZS-Romania UNIUNEA ROMANA