| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Legătura îmbrăcămintei cu educaţia
„Îmbrăcate în chip cuviincios”. „Fata împăratului este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti.”
Nici o educaţie nu poate fi completă, dacă nu învaţă principiile adevărate în privinţa îmbrăcămintei. Fără o asemenea învăţătură, lucrarea educativă este adesea întârziată şi pervertită. Iubirea hainelor şi devotamentul faţă de modă se numără printre cei mai teribili rivali ai învăţătorului şi printre cele mai eficiente piedici.
Moda este o stăpână care conduce cu o mână de fier. În foarte multe cămine, tăria, timpul şi atenţia părinţilor şi copiilor sunt absorbite de satisfacerea pretenţiilor ei. Cei bogaţi se ambiţionează să se întreacă unul pe altul în conformarea cu stilurile ei mereu schimbătoare; clasele de mijloc şi cele sărace se străduiesc să se apropie de standardul stabilit de cei despre care se presupune că le sunt superiori. Acolo unde mijloacele materiale sau puterile sunt limitate şi ambiţia de a fi la modă este mare, povara devine aproape insuportabilă.
În cazul multora, nu contează cât de bine le stă ceva sau cât de frumos ar fi acel ceva; dacă moda s-a schimbat, totul trebuie refăcut sau aruncat. Membrii familiei sunt condamnaţi la o trudă neîncetată. Nu există timp pentru educarea copiilor, pentru rugăciune sau studiu biblic, nu există timp pentru a-i ajuta pe cei mici să se familiarizeze cu Dumnezeu prin lucrările Sale.
Nu există bani sau timp pentru lucrări de binefacere. Şi adesea, masa familiei este sărăcăcioasă. Hrana este aleasă prost şi pregătită în grabă, iar necesităţile organismului nu sunt satisfăcute decât în parte. Rezultatul constă în obiceiuri alimentare greşite, care provoacă boala sau duc la necumpătare.
Dragostea de etalare produce extravaganţă şi distruge în mulţi tineri aspiraţia către o viaţă nobilă. În loc să caute să-şi facă o educaţie, ei îşi găsesc de timpuriu o ocupaţie pentru a câştiga banii care le vor permite să-şi satisfacă patima pentru îmbrăcăminte. Iar prin această patimă multe tinere sunt ademenite spre ruină.
În multe cămine, resursele familiei sunt suprasolicitate. Tatăl, incapabil de a face faţă cererilor mamei şi ale copiilor, este adesea ispitit la fapte necinstite, iar rezultatul, iarăşi, este dezonoarea şi ruina.
Nici măcar Sabatul şi serviciile de închinare nu sunt scutite de dominaţia modei. Aceste momente sunt mai degrabă o nouă ocazie de etalare mai mare a puterii ei. Biserica este transformată într-un loc al paradei, iar îmbrăcămintea la modă este studiată mai mult decât predica. Cei săraci, incapabili de a satisface cerinţele uzanţelor, se feresc să mai calce pe la biserică. Ziua de odihnă este petrecută în lenevie sau adesea, de către tineri, într-o companie demoralizatoare.
La şcoală, prin îmbrăcămintea nepotrivită şi incomodă, fetele nu sunt capabile nici de studiu, nici de recreere. Mintea lor este preocupată, iar învăţătorul are greaua sarcină de a le trezi interesul.
Adesea, pentru a rupe vraja modei, învăţătorul nu poate găsi un mijloc mai eficient decât contactul cu natura. Elevii să guste din deliciile care pot fi găsite lângă râu, lac sau mare; să urce pe dealuri, să privească splendoarea unui apus de soare, să exploreze bogăţiile pădurii sau câmpiei; să cunoască plăcerea de a cultiva plante şi flori; iar importanţa unei panglici în plus sau a unui volănaş va deveni nesemnificativă.
Aduceţi-i pe tineri în punctul în care să vadă că în îmbrăcăminte, ca şi în alimentaţie, traiul simplu este indispensabil pentru asigurarea unei gândiri înalte. Îndrumaţi-i să vadă cât de multe sunt de învăţat şi de făcut; cât de preţioase sunt zilele celor tineri în pregătirea pentru lucrarea vieţii lor. Ajutaţi-i să vadă ce comori sunt în Cuvântul lui Dumnezeu, în cartea naturii şi în rapoartele privitoare la vieţile nobile.
Mintea lor să fie dirijată să vadă suferinţa pe care ar putea-o alina. Ajutaţi-i să vadă că prin fiecare dolar risipit pentru etalare ostentativă cheltuitorul este privat de mijloacele necesare hrănirii celor înfometaţi, îmbrăcării celor goi şi mângâierii celor întristaţi.
Ei nu-şi pot permite să rateze ocaziile glorioase ale vieţii, să-şi pipernicească mintea, să-şi ruineze sănătatea şi să-şi distrugă fericirea de dragul ascultării de dispoziţiile ce nu-şi găsesc nici un temei în raţiune, confort sau frumuseţe.
În acelaşi timp, tinerii ar trebui să fie învăţaţi să recunoască lecţia naturii: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui”. Eclesiastul 3,11. În îmbrăcăminte, ca şi în orice altceva, avem privilegiul de a-L onora pe Creatorul nostru. El doreşte nu numai ca hainele noastre să fie curate şi sănătoase, ci şi de bun gust şi potrivite.
Caracterul unei persoane se judecă după stilul în care se îmbracă. Un gust rafinat, o minte cultivată se va descoperi prin alegerea unei vestimentaţii simple şi adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reţinere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii.
Fetele să fie învăţate că arta de a se îmbrăca bine include şi calitatea de a-şi face propriile haine. Aceasta este o ambiţie pe care ar trebui s-o cultive fiecare tânără. Va fi un mijloc prin care va putea fi de folos şi o sursă de independenţă pe care nu-şi poate permite să n-o aibă.
Este un lucru drept să iubeşti frumuseţea şi să o doreşti; însă Dumnezeu vrea ca noi să iubim şi să căutăm mai întâi cea mai înaltă frumuseţe – aceea care este nepieritoare. Cele mai reprezentative creaţii ale îndemânării omeneşti nu au o frumuseţe care să suporte comparaţia cu acea frumuseţe de caracter care este „de mare preţ înaintea Sa”.
Tinerii şi copilaşii să fie învăţaţi să aleagă pentru ei înşişi acea haină regală făurită în războiul de ţesut al cerului, acel „in subţire, strălucitor şi curat” (Apocalipsa 19,8) pe care îl vor purta toţi cei sfinţi de pe pământ. Această haină, caracterul nepătat al lui Hristos, este oferită fără plată oricărei făpturi omeneşti. Dar toţi aceia care vor s-o primească, o vor primi şi purta aici.
Copiii să fie învăţaţi că, pe măsură ce îşi deschid mintea spre gânduri curate şi pline de iubire şi înfăptuiesc lucruri de ajutorare şi dragoste, ei pun asupra lor veşmântul frumos al caracterului Său. Această haină îi va face frumoşi şi iubiţi aici şi va constitui în viitor dovada pe baza căreia vor fi primiţi în palatul Împăratului. Făgăduinţa Sa este:
„Ei vor umbla împreună cu Mine îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.” Apocalipsa 3,4
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA