| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
NATURA CA ÎNVĂŢĂTOR
„Ia aminte la minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită.”
Dumnezeu în natură
„Măreţia Lui acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul.”
Amprenta Divinităţii se vede asupra tuturor lucrurilor create. Natura mărturiseşte despre Dumnezeu. Mintea deschisă, adusă în contact cu miracolul şi taina universului, nu poate face altceva decât să recunoască lucrarea puterii infinite. Nu prin propria sa putere îşi dă pământul bunătăţile şi îşi continuă an după an mişcarea în jurul soarelui. O mână nevăzută conduce planetele în circuitul lor ceresc. O viaţă misterioasă însufleţeşte întreaga natură –, o viaţă care susţine nenumăratele lumi din spaţiul necuprins; care întăreşte insecta minusculă, ce pluteşte în adierea de vară; care dă putere aripilor rândunicii în zborul ei şi îi satură pe puii de corb care plâng; care desface bobocul şi preschimbă floarea în fruct.
Aceeaşi putere care susţine natura lucrează, de asemenea, şi în om. Aceleaşi legi măreţe, care călăuzesc deopotrivă astrul şi atomul, controlează şi viaţa omului. Legile care guvernează acţiunea inimii, care reglează fluxul curentului vieţii în corp sunt legile Inteligenţei supreme, care are autoritatea de a dispune de sufletul omului. De la El provine viaţa a tot ce există. Adevărata ei sferă de acţiune nu poate fi descoperită decât în armonie cu El. Pentru tot ceea ce a fost creat, condiţia este aceeaşi – o viaţă susţinută prin primirea vieţii lui Dumnezeu, o viaţă dusă în armonie cu voinţa Creatorului. Călcarea Legii Sale, în domeniul fizic, mintal sau moral, presupune plasarea acelei persoane în afara armoniei cu universul, introducerea disonanţei, anarhiei, ruinei.
Pentru cel care învaţă să-i interpreteze în acest fel învăţăturile, natura se luminează; lumea este un manual, viaţa este o şcoală. Uniunea omului cu natura şi cu Dumnezeu, domnia universală a Legii, rezultatele călcării acesteia nu pot să nu impresioneze mintea şi să nu modeleze caracterul.
Acestea sunt lecţiile pe care trebuie să le înveţe copiii noştri. Copilului mic, incapabil încă de a învăţa de pe pagina tipărită sau de a fi introdus în ordinea stabilită din sala de clasă, natura îi prezintă o sursă inepuizabilă de instruire şi încântare. Inima care nu s-a împietrit încă prin contactul cu ceea ce este rău poate recunoaşte rapid Prezenţa care domneşte asupra tuturor lucrurilor create. Urechea care nu a surzit încă din pricina zgomotului lumii este atentă la Vocea care Se exprimă prin şoaptele naturii. Iar pentru cei care sunt mai bogaţi în ani, care au în mod constant nevoie de atenţionările ei tăcute, privind cele spirituale şi veşnice, învăţătura primită din natură nu va fi o sursă mai puţin importantă, de plăcere şi educaţie. Aşa cum cei ce locuiau în Eden învăţau de pe paginile naturii, aşa cum Moise descoperea scrisul de mână al lui Dumnezeu din câmpiile şi munţii Arabiei, iar copilul Isus pe coastele dealurilor Nazaretului, tot aşa pot învăţa despre El şi copiii de astăzi. Cele nevăzute sunt ilustrate prin cele văzute. Pe orice lucru de pe pământ, de la cel mai semeţ copac al pădurii până la lichenul care se prinde de stâncă, de la oceanul nemărginit până la cea mai măruntă scoică de pe plajă, ei pot privi chipul şi semnătura lui Dumnezeu.
Pe cât vă stă în putinţă, faceţi aşa încât copilul să fie adus din cei mai fragezi ani ai săi acolo unde acest manual minunat să fie deschis înaintea lui. Să privească scenele slăvite, zugrăvite de Marele Artist pe pânza mereu schimbătoare a cerului, să se familiarizeze cu minunile pământului şi mării, să contemple tainele care se dezvăluie ale schimbării anotimpurilor şi, în toate lucrările Sale, să înveţe despre Creator.
Temelia unei educaţii adevărate nu poate fi aşezată în nici un alt fel atât de ferm şi de sigur. Cu toate acestea, chiar şi copilul, venind în contact cu natura, va găsi motive pentru a fi nedumerit. Nu va putea să nu descopere lucrarea unor forţe antagoniste. În acest punct are natura nevoie de un interpret. Privind asupra răului manifestat până şi în lumea naturală, toţi au de învăţat aceeaşi lecţie tristă – „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta”. Matei 13,28
Învăţătura naturii nu poate fi citită corect decât în lumina care străluceşte de la Calvar. Prin povestirea Betleemului şi a crucii să se arate cum binele urmează să biruie răul şi cum fiecare binecuvântare pe care o primim este un dar al răscumpărării.
În tufele de mărăcini şi spini, în scaieţi şi neghină este reprezentat răul care întinează şi murdăreşte. În cântecul păsării şi în mugurele care se desface, în ploaie şi razele de soare, în adierea de vară şi în roua cea delicată, în zeci de mii de lucruri din natură, de la stejarul din pădure până la violeta care înfloreşte la rădăcina lui, se vede dragostea care reface. Şi natura încă ne vorbeşte despre bunătatea lui Dumnezeu.
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire.” Ieremia 29,11. Aceasta este solia care, în lumina de la cruce, poate fi citită pe toată faţa naturii. Cerurile mărturisesc despre slava Sa, iar pământul este plin de bogăţiile Lui.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA