| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Cumpătarea şi ştiinţa dietei
„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări.”
Fiecare student trebuie să înţeleagă legătura dintre vieţuirea simplă şi gândirea înaltă. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să hotărâm dacă vieţile noastre se vor afla sub stăpânirea minţii sau a trupului. Tânărul trebuie să ia hotărârea care îi va modela viaţa; şi nu trebuie să ne dăm înapoi de la nici un efort, pentru ca el să înţeleagă forţele cu care are de-a face şi influenţele care-i vor schimba caracterul şi destinul.
Necumpătarea este un vrăjmaş împotriva căruia toţi trebuie avertizaţi. Creşterea rapidă a acestui îngrozitor rău ar trebui să-l facă pe orice om care-şi iubeşte semenii să pornească un război împotriva lui. Practica de a da învăţătură în şcoli prin subiecte legate de abstinenţă reprezintă o acţiune corect orientată. Instruirea legată de această temă ar trebui să existe în fiecare şcoală şi în fiecare cămin. Tinerii şi copiii ar trebui să înţeleagă efectul alcoolului, tutunului şi altor otrăvuri similare în distrugerea corpului, întunecarea minţii şi înclinarea către plăceri a sufletului. Ar trebui să se arate clar că nici o persoană care foloseşte aceste lucruri nu-şi poate păstra pentru mult timp întreaga putere a facultăţilor fizice, mintale sau morale.
Pentru a ajunge însă la rădăcina necumpătării, trebuie să mergem dincolo de folosirea alcoolului sau tutunului. Lenevia, lipsa unui ţel sau întovărăşirile rele pot fi cauza acestei predispoziţii. Adesea, ea se găseşte la masa din cămin, în familiile care se consideră abstinente. Tot ceea ce deranjează digestia, care creează o excitaţie anormală a minţii sau care slăbeşte în vreun fel organismul, stricând echilibrul dintre puterile mintale şi cele fizice, slăbeşte controlul minţii asupra trupului şi predispune în acest fel la necumpătare. Ratarea multor tineri promiţători poate fi găsită într-un apetit anormal, creat de o alimentaţie nesănătoasă.
Ceaiul şi cafeaua, condimentele, produsele de cofetărie şi patiserie sunt toate cauze principale ale indigestiei. Mâncărurile din carne sunt de asemenea vătămătoare. Evidentul lor efect stimulator ar trebui să fie un argument suficient împotriva folosirii acestora; iar starea aproape universală de boală a animalelor face ca aceasta să fie de două ori inacceptabilă. Ea tinde să irite nervii şi să stârnească pasiunile, înclinând astfel balanţa puterii în favoarea tendinţelor inferioare.
Cei care se obişnuiesc cu o alimentaţie bogată, stimulatoare, descoperă după un timp că stomacul nu mai este mulţumit cu o hrană simplă. El cere ceea ce este din ce în ce mai puternic condimentat, aţâţător şi stimulator. Pe măsură ce nervii sunt tulburaţi şi organismul slăbeşte, voinţa pare neputincioasă în faţa unei pofte nefireşti. Mucoasa delicată a stomacului ajunge iritată şi inflamată până când nici cea mai aţâţătoare hrană nu mai reuşeşte să-l satisfacă. Se naşte o sete pe care nimic nu o poate stinge în afară de băutura tare.
Trebuie să ne ferim de începuturile acestui rău. Când îi educăm pe tineri, ar trebui să arătăm foarte clar efectul pe care-l au aparentele mici devieri de la ceea ce este bine. Studentul să fie învăţat valoarea unei diete simple, sănătoase în prevenirea poftei de stimulente nefireşti. Obiceiul stăpânirii de sine să fie stabilit de timpuriu. Tinerilor să li se imprime gândul că trebuie să fie stăpâni, nu robi. Dumnezeu i-a făcut domni peste împărăţia din interiorul lor, şi ei trebuie să-şi exercite autoritatea împărătească pe care le-a conferit-o cerul. Când asemenea instrucţiuni sunt date cu credincioşie, rezultatele se vor face simţite dincolo de cei cărora le sunt adresate. Influenţa lor se va extinde şi va salva mii de bărbaţi şi femei care se află chiar pe marginea ruinei.
Alimentaţia şi dezvoltarea intelectuală
Legăturii dintre alimentaţie şi dezvoltarea intelectuală ar trebui să i se acorde mult mai multă atenţie decât până acum. Opacitatea şi starea de confuzie intelectuală sunt adesea rezultatul greşelilor făcute în alimentaţie.
Se argumentează în mod frecvent că apetitul este o călăuză sigură în alegerea alimentelor. Dacă legile sănătăţii ar fi fost întotdeauna respectate, lucrul acesta ar fi adevărat. Însă prin obiceiuri greşite perpetuate de la o generaţie la alta, apetitul s-a stricat atât de mult, încât cere în mod constant să i se satisfacă vreo dorinţă vătămătoare. Acum, nu mai putem avea încredere în el ca şi călăuză.
În studiul igienei, studenţii ar trebui să fie învăţaţi despre valoarea nutritivă a diferitelor tipuri de alimente. Ar trebui să se arate cu claritate care este efectul unei alimentaţii concentrate şi stimulatoare şi, de asemenea, al alimentelor deficiente în elemente nutritive. Ceaiul şi cafeaua, pâinea din făină rafinată, murăturile, legumele de calitate inferioară, bomboanele, condimentele şi produsele de patiserie nu pot oferi nutrienţii corespunzători. Mulţi studenţi au eşuat în urma folosirii unor asemenea alimente. Mulţi copii incapabili de efort intens al minţii sau al trupului sunt victimele unei alimentaţii sărace. Dacă sunt luate într-o combinaţie corectă, cerealele, fructele, nucile şi legumele conţin toate elementele nutritive; iar când sunt pregătite cum se cuvine, ele constituie genul de alimentaţie care contribuie atât la tăria intelectuală, cât şi la cea fizică.
Este nevoie să luăm în considerare nu numai proprietăţile mâncării, ci şi dacă este potrivită pentru cel ce o foloseşte. Deseori, un tip de aliment care poate fi consumat fără restricţii de către persoane angajate în muncă fizică trebuie evitat de aceia a căror ocupaţie este în general intelectuală. Ar trebui să se acorde atenţie şi combinării corecte a alimentelor. Cei care au o muncă intelectuală şi alţii care au ocupaţii sedentare nu ar trebui să consume multe feluri la aceeaşi masă.
Trebuie să ne ferim şi de alimentaţia în exces, chiar dacă este vorba de cea mai sănătoasă hrană. Organismul nu poate folosi mai mult decât este necesar pentru a clădi diferitele organe ale trupului, iar excesul îl îngreunează. Se presupune că mulţi studenţi au clacat din cauza studiului în exces, când cauza reală a fost alimentaţia în exces. Când se acordă atenţia cuvenită legilor sănătăţii, primejdia suprasolicitării intelectuale este minoră; însă în multe cazuri de aşa-zis colaps mental, umplerea exagerată a stomacului este ceea ce oboseşte de fapt trupul şi slăbeşte mintea.
În majoritatea cazurilor, două mese pe zi sunt de preferat în locul a trei mese. Când este luată mai devreme, cina dăunează digestiei mesei anterioare. Când este luată mai târziu, nu este nici ea digerată înainte de ora de culcare. Astfel, stomacul nu reuşeşte să asigure o odihnă corespunzătoare. Somnul este deranjat, creierul şi nervii sunt obosiţi, apetitul pentru micul dejun este scăzut, întregul organism nu este împrospătat şi nu este pregătit pentru îndatoririle zilei.
Nu ar trebui să fie trecută cu vederea regularitatea timpului de masă şi de culcare. Întrucât lucrarea de refacere a trupului are loc în timpul ceasurilor de odihnă, este esenţial, mai cu seamă în tinereţe, ca somnul să fie regulat şi îndestulător.
Pe cât ne stă în putere, trebuie să evităm să mâncăm în fugă. Cu cât este mai scurt timpul pentru masă, cu atât ar trebui să mâncăm mai puţin. Este mai bine să sărim o masă decât să mâncăm fără a mesteca aşa cum trebuie.
Ora de masă ar trebui să fie un timp de părtăşie şi înviorare. Ar trebui să alungăm tot ceea ce este împovărător sau iritant. Nutriţi încredere, bunătate şi recunoştinţă faţă de Dătătorul a tot ceea ce este bun, iar conversaţia va fi voioasă, un flux plăcut de gânduri care vor înălţa fără să obosească.
Respectarea cumpătării şi a regularităţii în toate lucrurile are o putere minunată. Nu vor fi suficiente doar împrejurările sau calităţile native pentru a dezvolta acea dispoziţie senină, care contează atât de mult pentru netezirea cărării vieţii. În acelaşi timp, puterea stăpânirii de sine astfel dobândite se va dovedi una dintre cele mai importante înzestrări pentru a da piept cu succes cu îndatoririle aspre şi realităţile pe care orice fiinţă omenească le va întâlni.
Înţelepciunea are „nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.” Proverbele 3,17. Fiecare tânăr din ţara noastră, având în faţa lui posibilităţile făuririi unui destin mai înalt decât cel al împăraţilor încoronaţi, să cântărească lecţia transmisă prin cuvintele înţeleptului: „Ferice de tine ţară ... ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!” Eclesiastul 10,17
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA