Lucrând pentru cei necumpătati
"Izbăveste-i pe cei care sunt dusi la moarte si ai grijă ca cei care sunt gata să fie ucisi să scape".
Orice reformă reală îsi are locul în lucrarea Evangheliei si este îndreptată către înăltarea sufletului la o viată nouă, nobilă. În special reforma în cumpătare cere sprijinul lucrătorilor crestini. Ei ar trebui să atragă atentia asupra acestei lucrări si să facă din ea o activitate viabilă. Ei ar trebui să prezinte pretutindeni oamenilor principiile adevăratei cum-pătări si să cheme semnatari ai angajamentului de cumpătare. Ar trebui să se facă un efort serios pentru aceia care se află în robia obiceiurilor rele.
Pretutindeni, există de făcut o lucrare pentru aceia care au căzut din pricina necumpătării. În mijlocul bisericilor, a institutiilor religioase si a căminelor celor care mărturisesc că sunt crestini, multi tineri aleg calea către distrugere. Prin obiceiuri necumpătate, ei aduc asupra lor boala, iar prin lăcomia de a obtine bani pentru îngăduinte păcătoase, ei ajung la practici necinstite. Sănătatea si caracterul sunt ruinate. Străine de Dumnezeu, lepădate de societate, aceste biete suflete simt că sunt fără nădejde atât pentru viata aceasta, cât si pentru cea viitoare. Inimile părintilor sunt frânte. Oamenii vorbesc despre acesti gresiti ca fiind lipsiti de sperantă. Însă Dumnezeu nu-i priveste în acelasi fel. El întelege toate împrejurările care au făcut din ei ceea ce sunt si priveste asupra lor cu milă. Aceasta este o clasă de persoane care au nevoie de ajutor. Să nu le dai niciodată ocazia să spună: "Nici unui om nu-i pasă de sufletul meu".
Printre victimele necumpătării, se numără oameni de orice conditie si profesie. Oameni având o pozitie înaltă, cu talente remarcabile si mari realizări, au cedat îngăduintei poftei până când au devenit incapabili să mai reziste ispitei. Unii dintre ei, care au avut odată avere, au rămas fără un cămin, fără prieteni, în suferintă, mizerie, boală si degradare. Ei si-au pierdut stăpânirea de sine. Dacă nu li se întinde o mână de ajutor, ei se vor scufunda din ce în ce mai mult. În cazul acestora, cedarea în fata plăcerilor nu este numai un păcat moral, ci si o boală fizică.
Adesea, când îi ajutăm pe cei necumpătati, trebuie, asa cum a făcut de atâtea ori Hristos, să acordăm mai întâi atentie stării lor fizice. Ei au nevoie de hrană si băutură absolut nestimulative, de îmbrăcăminte curată, de posibilitatea de a-si păstra curătenia fizică. Ei au nevoie să fie înconjurati de o atmosferă a unei influente crestine înăltătoare si de ajutor. În fiecare oras ar trebui să existe un loc în care cei ce sunt robi ai obiceiului rău să poată primi ajutor, pentru a rupe lanturile care îi tin legati. Băutura tare este privită de unii ca fiind singura alinare în necaz; dar lucrurile nu ar sta astfel dacă, în loc să joace rolul preotului si al levitului, crestinii ar urma exemplul bunului samaritean.
Când avem de-a face cu victimele necumpătării, trebuie să ne amintim că nu lucrăm cu oameni sănătosi, ci cu unii care, pe moment, se află sub puterea unui demon. Fiti îngăduitori si răbdători. Nu vă gânditi la înfătisarea urâtă, respingătoare, ci la viata pretioasă pentru răscumpărarea căreia a murit Hristos. Când betivul ajunge să-si dea seama de degradarea la care a ajuns, fă tot ce-ti stă în putere să-i arăti că-i esti prieten. Nu rosti nici un cuvânt de admonestare. Nici un gest si nici o privire să nu exprime reprosul sau dezaprobarea. Este foarte probabil ca bietul suflet să se blesteme singur. Ajută-l să se ridice. Spune-i cuvinte care îi vor încuraja credinta. Caută să întăresti fiecare trăsătură bună a caracterului său. Învată-l cum să se înalte. Arată-i că poate trăi în asa fel, încât să câstige respectul semenilor săi. Ajută-l să vadă valoarea talentelor pe care i le-a dat Dumnezeu, dar pe care el a neglijat să le cultive.
Desi vointa i-a fost slăbită si stricată, există nădejde pentru el în Hristos. El va trezi în inimă porniri mai înalte si dorinte mai sfinte. Încurajează-l să se prindă de nădejdea pusă înaintea lui în Evanghelie. Deschide Biblia înaintea celui ispitit care se luptă si citeste-i iarăsi si iarăsi făgăduintele lui Dumnezeu. Aceste făgăduinte vor fi pentru el asemenea frunzelor din pomul vietii. Continuă-ti eforturile cu răbdare, până când se va prinde cu o mână tremurătoare si cu bucurie recunoscătoare de nădejdea răscumpărării prin Hristos.
Trebuie să te tii cu putere de cei pe care încerci să-i ajuti, căci altfel nu vei avea niciodată biruintă. Ei vor fi ispititi tot timpul să facă rău. Din nou si din nou, ei vor fi aproape învinsi de dorinta puternică de a bea ceva tare; din nou si din nou, ei pot cădea; dar să nu-ti încetezi lucrarea din pricina aceasta.
Ei s-au hotărât să facă un efort pentru a trăi pentru Hristos; dar puterea vointei lor este slăbită si trebuie să fie păziti cu multă grijă de aceia care veghează asupra sufletelor, ca unii care trebuie să dea socoteală. Ei si-au pierdut bărbătia si trebuie să si-o recâstige. Multi trebuie să se lupte cu înclinatii ereditare puternice către rău. Pofte anormale, impulsuri senzuale, iată ce mostenire au avut la nastere. Trebuie păziti cu grijă împotriva acestora. Binele si răul se luptă pentru stăpânire si înăuntru, si afară. Cei care n-au trecut prin asemenea experiente niciodată nu pot cunoaste ce putere aproape covârsitoare are pofta sau cu ce violentă se desfăsoară conflictul dintre obiceiurile îngăduintei de sine si hotărârea de a fi cumpătat în toate lucrurile. Bătălia trebuie dată din nou si din nou.
Multi care sunt atrasi de Hristos nu vor avea curajul moral de a continua războiul împotriva apetitului si patimii. Dar lucrătorul nu trebuie să se descurajeze din această pricină. Numai cei salvati din cele mai mari adâncimi apostaziază?
Aminteste-ti că nu lucrezi singur. Îngeri slujitori se unesc în serviciul acesta cu fiecare fiică sau fiu credincios al lui Dumnezeu. Si Hristos este Cel care aduce refacerea. Însusi marele Medic stă alături de lucrătorii Săi credinciosi, spunând sufletului care se pocăieste: "Copile, păcatele îti sunt iertate" (Marcu 2,5).
Multi sunt acei paria care se vor prinde de nădejdea pusă înaintea lor în Evanghelie si vor intra în Împărătia cerurilor, câtă vreme altii, care au fost binecuvântati cu mari ocazii si mare lumină - pe care nu le-au folosit - vor fi lăsati în întunericul de afară.
Victimele obiceiurilor rele trebuie să fie constientizate să depună un efort pentru ei însisi. Altii se pot strădui cu cea mai adâncă seriozitate să-i ridice, harul lui Dumnezeu poate fi oferit fără plată, Domnul Hristos poate stărui fierbinte si îngerii Săi pot sluji; dar totul va fi în van dacă nu se ridică ei însisi să ducă bătălia pentru sufletul lor.
Ultimele cuvinte ale lui David către Solomon, pe atunci un tânăr care avea să primească în curând coroana lui Israel, au fost: "Întăreste-te si fii om" (1 Împărati 2,2). Fiecărui copil al umanitătii, candidat la coroana nemuririi, i se spun aceste cuvinte ale inspiratiei: "Întăreste-te si fii om."
Cei care cedează înaintea plăcerilor trebuie să fie călăuziti pentru a vedea si simti că este nevoie de o mare reformă pe tărâm moral, dacă vor să fie oameni. Dumnezeu îi cheamă să se ridice si, în tăria lui Hristos, să-si recâstige bărbătia care le-a fost dată de Dumnezeu, dar care a fost sacrificată prin îngăduinte păcătoase.
Simtind puterea îngrozitoare a ispitei, pornirea dorintei care duce la îngăduintă, multi oameni strigă cu disperare: "Nu pot să mă împotrivesc răului". Spune-le că pot, că trebuie să i se împotrivească. Este posibil să fi fost biruit din nou si din nou, dar nu este neapărată nevoie să fie mereu asa. Ei sunt slabi în ce priveste puterea morală, sub stăpânirea obiceiurilor dobândite printr-o viată de păcat. Făgăduintele si hotărârile pe care le iau sunt ca niste funii de nisip. Amintirea promisiunilor si angajamentelor încălcate le slăbeste încrede-rea în propria lor sinceritate si îi face să simtă că Dumnezeu nu-i poate primi si nici nu se poate folosi de eforturile lor. Dar nu trebuie să se lase cuprinsi de disperare.
Cei care-si pun încrederea în Hristos nu vor fi robiti nici unui obicei sau tendintă, ereditară sau cultivată. În loc să fie prizonierii naturii inferioare, ei trebuie să fie stăpâni peste orice poftă si pasiune. Dumnezeu nu ne-a lăsat să ne luptăm împotriva răului în propria noastră tărie limitată. Oricare ar fi tendintele noastre către rău, mostenite sau cultivate, le putem birui prin puterea pe care El este gata să ne-o ofere.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
