Ziditorii căminului
Prin întelepciune se înaltă o casă si prin pricepere se întăreste. (Prov. 24,3)
Cel care i-a dat-o pe Eva ca ajutor lui Adam a făcut prima Sa minune la o nuntă. În sala unde se sărbătorea si unde prietenii si rudele se veseleau împreună, Hristos Si-a început lucrarea publică. În felul acesta, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca institutie pe care El Însusi o stabilise. El a hotărât ca bărbatii si femeile să fie uniti prin căsătorie sfântă, pentru a forma familii ai căror membri, încununati cu cinste, să fie recunoscuti ca membri ai familiei de sus.
Hristos a onorat relatia de căsătorie, făcând-o de asemenea un simbol al unirii dintre El si cei răscumpărati ai Săi. El Însusi este Mirele; mireasa este biserica, despre care, ca aleasă a Sa, El spune: "Esti frumoasă de tot, iubito, si n-ai nici un cusur" (Cântarea Cântărilor 4,7).
"Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfintească după ce a curătat-o (...) pentru ca s-o înfătiseze (...) sfântă si fără prihană" (Efeseni 5,25-27). "Tot asa trebuie să-si iubească si bărbatii nevestele" (Efeseni 5,28).
"Cei doi pot fi lipsiti de avere lumească, dar ar trebui să aibă cu mult mai marea binecuvântare a sănătătii." Dragostea omenească ar trebui să-si formeze cele mai strânse legături pe temeiul iubirii divine.
Legătura familială este cea mai strânsă, mai gingasă si mai sfântă din câte există pe pământ. A fost destinată să fie o binecuvântare pentru omenire. Si este o binecuvântare ori de câte ori legământul căsătoriei este încheiat cu întelepciune, în frică de Dumnezeu si luând în consideratie în acelasi fel răspunderile acestuia.
Cei care au în vedere căsătoria ar trebui să tină seama de caracterul si influenta pe care le va avea căminul pe care-l întemeiază. Când devin părinti, li se încredintează o răspundere sfântă. De ei depinde într-o mare măsură bunăstarea copiilor lor în această lume si fericirea lor în lumea viitoare. Ei determină într-un înalt grad caracteristicile fizice si morale pe care le primesc micutii. Iar de ceea ce este căminul depinde starea societătii; greutatea influentei fiecărei familii va trage mai mult sau mai putin la cântar.
Alegerea unui tovarăs de-o viată ar trebui făcută în asa fel, încât să se asigure bunăstarea fizică, intelectuală si spirituală atât pentru părinti, cât si pentru copiii lor - asa încât să-i facă în stare si pe părinti, si pe copii să-si binecuvânteze semenii si să-I facă cinste Creatorului lor.
Înainte de a-si asuma răspunderile presupuse de actul căsătoriei, tinerii si tinerele ar trebui să aibă o asemenea experientă în latura practică a vietii, încât să-i pregătească pentru datoriile si poverile acesteia. Căsătoriile timpurii nu trebuie încurajate. O legătură atât de importantă cum este cea a căsătoriei si atât de plină de implicatii ulterioare nu ar trebui încheiată în grabă, fără o pregătire suficientă si înainte ca puterile fizice si intelectuale să fie bine dezvoltate.
Cei doi pot fi lipsiti de avere lumească, dar ar trebui să aibă cu mult mai marea binecuvântare a sănătătii. Si, în general, nu ar trebui să existe o mare diferentă de vârstă. O neglijare a acestei reguli poate avea ca efect o serioasă înrăutătire a sănătătii celui mai tânăr dintre ei. Si adesea, copiii sunt jefuiti de tăria fizică si intelectuală. Ei nu pot primi din partea unui părinte înaintat în vârstă grija si tovărăsia pe care o reclamă vârsta lor fragedă si pot fi lipsiti de unul dintre părinti, prin moartea acestuia, chiar atunci când iubirea sau călăuzirea se fac cel mai mult simtite.
O unire prin căsătorie nu se poate realiza în sigurantă decât în Hristos. Dragostea omenească ar trebui să-si formeze cele mai strânse legături pe temeiul iubirii divine. Numai acolo unde domneste Hristos poate exista o afectiune adâncă, sinceră si lipsită de egoism.
Dragostea este un dar pretios pe care-l primim de la Isus. Afectiunea curată si sfântă nu este un sentiment, ci un principiu. Cei care sunt înrâuriti de o dragoste adevărată nu sunt nici irationali, nici orbi. Învătati de Duhul Sfânt, ei Îl iubesc netărmurit pe Dumnezeu, iar pe aproapele lor ca pe ei însisi.
Cei care au în vedere căsătoria să-si cântărească fiecare sentiment si să urmărească fiecare manifestare a caracterului celui cu care s-au gândit să-si unească destinul vietii. Fiecare pas în directia unei uniri prin căsătorie să fie caracterizat de modestie, simplitate, sinceritate si de scopul sincer de a-I face pe plac si a-L onora pe Dumnezeu. Căsătoria afectează viata ulterioară atât în lumea aceasta, cât si în lumea ce va veni. Un crestin sincer nu va face nici un plan pe care Dumnezeu nu-l poate aproba.
Bărbatilor, iubiti-vă nevestele cum a iubit si Hristos biserica si S-a dat pe Sine pentru ea. (Efeseni 5,24)
Dacă esti binecuvântat să ai parte de părinti temători de Dumnezeu, caută sfaturile lor. Pune-le înainte sperantele si planurile tale, învată lectiile pe care le-au primit din experientele lor de viată si vei fi crutat de multe dureri care sfâsie inima. Mai presus de toate, fă din Hristos sfetnicul tău. Studiază Cuvântul Său cu rugăciune.
Sub o asemenea călăuzire, o tânără va accepta ca tovarăs de viată numai pe acela care posedă trăsături de caracter pure, bărbătesti, care este sârguitor si cinstit, care Îl iubeste pe Dumnezeu si se teme de El. Un tânăr va căuta ca alături de el să stea o tânără pregătită să-si poarte partea din poverile vietii, o tânără a cărei influentă să îl înnobileze si să îi aducă rafinament si care să-l facă fericit în iubirea ei.
"O nevastă pricepută este un dar de la Domnul" (Proverbe 9,14). "Inima bărbatului ei se încrede în ea (...) Ea îi face bine, si nu rău, în toate zilele vietii sale" (Proverbe 31,11.12). "Ea deschide gura cu întelepciune si învătături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei si nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală si o numesc fericită; bărbatul ei se scoală si-i aduce laude, zicând: 'Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate'" (Proverbe 31,26-29). Cel care câstigă o asemenea sotie "găseste fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul" (Proverbe 18,22).
Cu oricâtă grijă si oricâtă întelepciune s-ar fi încheiat o căsătorie, putine cupluri sunt unite pe deplin când are loc ceremonia căsătoriei. Unirea reală a celor doi în căsnicie este lucrarea anilor următori.
Pe măsură ce perechea nou-formată se confruntă cu povara de nedumeriri si griji ale vietii, romantismul în care imaginatia învăluie atât de adesea căsătoria dispare. Sotul si sotia descoperă fiecare caracterul celuilalt, asa cum n-ar fi fost posibil s-o facă în întovărăsirea lor de mai înainte. Aceasta este perioada cea mai critică din experienta lor. Fericirea si însăsi ratiunea de a exista pentru tot restul vietii lor depind de decizia de acum de a urma o cale corectă. Adesea, ei descoperă fiecare în celălalt slăbiciuni si defecte nebănuite; însă inimile pe care le-a unit dragostea vor descoperi calităti de asemenea necunoscute până atunci. Toti să caute să descopere calitătile mai degrabă decât defectele. Adesea, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară pe noi însine este ceea ce determină ce ni se va descoperi în celălalt. Există multi care consideră că exprimarea deschisă a iubirii este o slăbiciune, si acestia păstrează o rezervă care îi respinge pe ceilalti. Acest spirit secătuieste izvorul afectiunii. Pe măsură ce îsi reprimă manifestările de sociabilitate si generozitate, ei se ofilesc si inima devine pustie si rece. Ar trebui să ne ferim de această greseală. Dragostea nu poate dăinui mult fără a fi exprimată liber. Nu lăsa ca inima celui unit cu tine să flămânzească din pricina lipsei de bunătate si afectiune.
Cu toate că pot să se ivească dificultăti, nedumeriri si descurajări, nici sotul, nici sotia să nu îmbrătiseze ideea că unirea lor este o greseală sau o dezamăgire. Hotărâti-vă să fiti tot ceea ce este cu putintă să fiti unul pentru celălalt. Continuati să vă purtati curtenitor, ca la început. În toate privintele, încurajati-vă unul pe altul în luptele vietii. Studiati cum să sporiti fericirea celuilalt. Să fie iubire reciprocă, îngăduintă reciprocă. Atunci, căsătoria, în loc să fie sfârsitul iubirii, va fi începutul ei. Căldura prieteniei adevărate, iubirea care leagă o inimă de cealaltă reprezintă o pregustare a bucuriilor cerului.
În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, care ar trebui păstrat intact. Nici o altă persoană nu are dreptul să intre în acest cerc. Nici sotul, nici sotia să nu permită cuiva să aibă acces la confidente care ar trebui păstrate numai pentru ei.
Fiecare să dăruiască iubire mai degrabă decât s-o pretindă. Cultivati ceea ce este nobil în voi si fiti prompti în recunoasterea calitătilor celuilalt. Certitudinea de a fi apreciat este o satisfactie si un stimulent minunat. Afectiunea si respectul încurajează străduintele de a deveni desăvârsit si dragostea însăsi creste pe măsură ce activează dorinta de a atinge teluri nobile.
Nici sotul, nici sotia nu ar trebui să-si dizolve individualitatea în personalitatea celuilalt. Fiecare are o relatie personală cu Dumnezeu. Fiecare trebuie să-L întrebe: "Ce este bine?" "Ce este rău?" "Cum pot împlini cel mai bine dezideratul vietii?" Lăsati bogătia afectiunii voastre să se reverse către Acela care Si-a dat viata pentru voi. Faceti ca Hristos să fie primul, ultimul si cel mai bun în toate. Pe măsură ce dragostea pentru El devine mai adâncă si mai puternică, dragostea fiecăruia dintre voi pentru celălalt va fi curătită si întărită.
Spiritul pe care-l manifestă Hristos fată de noi este spiritul pe care sotul si sotia au datoria de a-l manifesta unul fată de celălalt. "Trăiti în dragoste după cum si Hristos ne-a iubit", "umblati în dragoste". "Si după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot asa si nevestele să fie supuse bărbatilor lor în toate lucrurile. Bărbatilor, iubiti-vă nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea" (Efeseni 5,24.25).
Nici sotul, nici sotia nu ar trebui să încerce să exercite asupra celuilalt un control arbitrar. Nu încercati să-l siliti pe celălalt să cedeze în fata dorintelor voastre. Nu puteti face aceasta si să aveti în continuare iubire unul pentru celălalt. Fiti blânzi, răbdători si îngăduitori, atenti si curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu puteti reusi să vă faceti fericiti unul pe celălalt, asa cum ati făgăduit în jurământul de căsătorie.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
