Vindecarea mintii
Tovărăsia sufletului cu cel care este viata sa.
Legătura care există între minte si trup este foarte strânsă. Când unul este afectat, celălalt se resimte. Starea mintii afectează sănătatea într-o măsură mult mai mare decât îsi dau seama multi. Multe dintre bolile de care suferă oamenii sunt rezultatul depresiei mintale. Durerea, nelinistea, nemultumi-rea, remuscarea, vinovătia, neîncrederea, toate au tendinta să zdrobească fortele vitale si să producă degenerare si moarte.
Boala este uneori produsul imaginatiei si este adesea agravată de aceasta. Multi care ar fi putut fi sănătosi numai dacă s-ar fi gândit la aceasta sunt invalizi pe viată. Multi îsi închipuie că fiecare expunere usoară va produce boala, iar efectul cel rău are loc pentru că este asteptat. Multi mor de o boală a cărei cauză este cu desăvârsire imaginară.
Curajul, speranta, credinta, simpatia, iubirea dau sănătate si prelungesc viata. O minte împăcată, un spirit voios înseamnă sănătate pentru corp si tărie pentru suflet. "O inimă veselă este un bun 1 leac" (Proverbe 17,22).
În tratamentul celor bolnavi, efectul influentei mintii nu ar trebui trecut cu vederea.Folosită cum se cuvine, această influentă oferă un mijloc mai eficient pentru combaterea bolii.
STĂPÂNIREA UNEI MINTI DE CĂTRE O ALTA
Există totusi o formă de vindecare a mintii care constituie unul dintre mijloacele cele mai eficiente ale răului. Prin această asa-numită stiintă, o minte este adusă sub stăpânirea alteia, astfel încât individualitatea celei mai slabe se dispersează în cea a mintii mai puternice. O persoană actionează după vointa alteia. În felul acesta, se pretinde că se poate schimba continutul gândurilor, că pot fi împărtăsite impulsuri dătătoare de viată si pacientii pot fi făcuti în stare să se împotrivească bolii si s-o biruie.
Această metodă de vindecare a fost folosită de persoane care nu stiau care este natura ei reală si tendinta acesteia si care credeau că reprezintă un mijloc de a face bine celor bolnavi. Însă această asa-zisă stiintă este întemeiată pe principii false. Este străină de natura si spiritul lui Hristos. Ea nu conduce către Acela care este viată si mântuire. Cel care atrage mintile către sine le călăuzeste pe calea despărtirii de adevăra-tul Izvor al tăriei lor.
Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiintă omenească să-si lase mintea si vointa sub stăpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie să-si dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie să privească la nici o făptură umană ca fiind izvorul său de vindecare. Dependenta sa trebuie să fie fată de Dumnezeu. În demnitatea bărbătiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie să fie controlat de Însusi Dumnezeu, si nu de vreo inteligentă umană.
Dumnezeu vrea să-i aducă pe oameni într-o legătură directă cu El Însusi. În toate procedeele pe care le foloseste cu fiintele omenesti, Domnul recunoaste principiul responsabilitătii personale. El caută să încurajeze un simtământ de dependentă personală si să imprime nevoia călăuzirii personale. Doreste să aducă umanul în strânsă legătură cu divinul, pentru ca oamenii să poată fi preschimbati după asemănarea Sa. Satana lucrează pentru a zădărnici acest scop. El caută să încurajeze dependenta de oameni. Când mintile sunt întoarse de la Dumnezeu, ispititorul le poate aduce sub stăpânirea lui. El poate controla firea omenească.
Teoria mintii aflate sub stăpânirea altei minti a fost elaborată de Satana, pentru a se prezenta drept lucrător principal, pentru a pune filozofia omenească acolo unde ar trebui să fie filozofia divină. Dintre toate rătăcirile care găsesc sprijin printre cei care mărturisesc că fac parte din poporul crestin, nu este nici o amăgire mai periculoasă ca aceasta, care-l separă în mod sigur pe om de Dumnezeu. Oricât de nevinovată ar putea părea, dacă este aplicată pacientilor, le va aduce distrugere, si nu alinare si refacere. Ea deschide o usă prin care Satana va intra pentru a lua în stăpânire atât mintea care a cedat controlului alteia, cât si mintea care exercită controlul.
Domnul este tăria mea si scutul meu; în El mi se încrede inima, si sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, si-L laud prin cântările mele. (Psalmi 28,7)
Înfricosătoare este puterea dată în felul acesta oamenilor rău intentionati. Ce ocazii le oferă celor care trăiesc profitând de pe urma slăbiciunilor sau nebuniei altora! Cât de multi, prin stăpânirea mintilor sărace sau bolnăvicioase, vor afla în aceasta un mijloc de a-si satisface pasiuni desfrânate sau lăcomia după câstig!
Există pentru noi un lucru mai bun în care să ne angajăm decât în controlul omului de către om. Medicul ar trebui să educe poporul să-si întoarcă privirile de la omenesc la dumnezeiesc. În loc să-i învete pe cei bolnavi să depindă de fiintele umane pentru vindecarea sufletului si trupului, el ar trebui să-i îndrume către Acela care-i poate mântui în chip desăvârsit pe toti cei ce vin la El. El, care a făcut mintea omului, stie care este nevoia mintii. Numai Dumnezeu este Acela care poate tămădui. Cei ale căror minti si trupuri sunt bolnave trebuie să contemple în Hristos pe Cel care vindecă. "Pentru că Eu trăiesc", spune El, "si voi veti trăi" (Ioan 14,19). Aceasta este viata pe care trebuie să o înfătisăm celor bolnavi, spunându-le că, dacă au credintă în Hristos ca vindecător, dacă vor conlucra cu El, ascultând de legile sănătătii si străduindu-se să-si desăvârsească sfintenia în teamă de El, Domnul le va atribui viata Sa. Când le prezentăm pe Hristos în acest fel, noi oferim o putere, o tărie valoroasă; căci ea vine de sus. Aceasta este adevărata stiintă a vindecării trupului si sufletului.
COMPASIUNEA
Este nevoie de multă întelepciune când avem de-a face cu boli provocate prin intermediul mintii. O inimă îndurerată, bolnavă, o minte descurajată are nevoie de un tratament blând. De multe ori, un anumit necaz legat de vietuirea în cămin roade, asemenea cangrenei, până în adâncul sufletului si slăbeste forta vitală. Si uneori se întâmplă că remuscările pentru păcate subminează constitutia individului si dezechilibrează intelectul. Numai printr-o compasiune plină de căldură pot fi ajutati astfel de bolnavi. Medicul ar trebui mai întâi să le câstige încrederea si după aceea să le îndrepte atentia către marele Vindecător. Dacă li se poate dirija credinta către adevăratul Medic, iar ei pot avea încredere că El Se ocupă de cazul lor, aceasta va aduce usurare mintii si adesea sănătate corpului.
Compasiunea si tactul se vor dovedi adesea mult mai binefăcătoare pentru cei bolnavi decât o va putea face chiar cel mai expert tratament, aplicat într-o manieră rece, cu indiferentă. Când un medic se apropie de patul bolnavului într-un mod apatic, indiferent, si se uită la cel afectat fără prea mult interes, dând impresia, prin vorbă sau faptă, că acel caz nu este unul care să reclame multă atentie, si îl lasă apoi pe pacient singur cu gândurile sale, el i-a făcut acelui pacient cel mai mare rău. Îndoiala si descurajarea produse de indiferenta sa vor anihila adesea efectul pozitiv al remediilor pe care le-ar putea prescrie.
Dacă medicii s-ar putea pune în locul celui al cărui spirit este umilit, a cărui vointă este slăbită de suferintă si care tânjeste după cuvinte de simpatie si asigurare, ar fi mai bine pregătiti să aprecieze care sunt simtămintele lui. Când iubirea si compasiunea pe care le-a dat pe fată Hristos pentru cei bolnavi se combină cu cunostintele medicului, însăsi prezenta sa va fi o binecuvântare.
Sinceritatea fată de pacient îi inspiră acestuia încredere si se dovedeste astfel un ajutor important pentru însănătosirea sa. Sunt medici care consideră că este o politică înteleaptă să-i ascundă pacientului natura si cauza bolii de care suferă. Multi, temându-se că îl vor agita sau descuraja pe pacient spunându-i adevărul, vor întretine sperante de însănătosire nefondate si chiar îl vor lăsa pe pacient să coboare în mormânt fără a-l avertiza de primejdia care-l amenintă. Acest lucru este neîntelept. S-ar putea ca nu întotdeauna să fie cel mai bine sau cel mai sigur să-i explice pacientului adevărata dimensiune a pericolului în care se află. Aceasta l-ar putea alarma si întârzia, ba chiar împiedica însănătosirea. Si nu poate fi spus tot adevărul nici celor ale căror afectiuni sunt în mare măsură imaginare. Multe dintre aceste persoane sunt irationale si nu si-au format obiceiul de a se autocontrola. Acestea au capricii ciudate si îsi închipuie multe lucruri neadevărate despre ele însele si despre ceilalti. Pentru ele, aceste lucruri sunt reale, iar cei care le îngrijesc trebuie să dea pe fată o continuă blândete, tact si o răbdare neobosită. Dacă acestor pacienti li s-ar spune adevărul despre ei însisi, unii dintre ei vor fi jigniti, iar altii descurajati. Hristos le-a spus ucenicilor Săi: "Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta" (Ioan 16,12). Însă, cu toate că adevărul nu poate fi dezvăluit în întregime în toate ocaziile, amăgirea nu este niciodată necesară sau scuzabilă. Niciodată medicul sau infirmiera nu ar trebui să recurgă la minciună. Cel care face aceasta se plasează acolo unde Dumnezeu nu poate coopera; si, pierzând încrederea pacientilor săi, el renuntă la unul din cele mai eficiente mijloace umane pentru restabilirea lor.
Puterea vointei nu este pretuită asa cum ar trebui. Vointa să fie păstrată trează si bine dirijată si ea va da energie întregii fiinte si va fi un ajutor minunat pentru păstrarea sănătătii. Este de asemenea o putere pe care o putem folosi împotriva bolii. Exercitată în directia cea bună, ea va stăpâni imaginatia si va fi un mijloc puternic prin care ne putem împotrivi si birui atât boala mintală, cât si cea fizică. Exercitându-si puterea vointei pentru a se raporta corect la viata pe care o au, pacientii pot face mult în ce priveste cooperarea cu eforturile medicului pentru refacerea lor. Sunt mii dintre aceia care îsi pot redobândi sănătatea, dacă vor. Domnul nu doreste ca ei să fie bolnavi. El îi vrea sănătosi si fericiti, iar ei ar trebui să ia hotărârea de a se însănătosi. Adesea, bolnavii se pot împotrivi bolii numai dacă refuză să cedeze înaintea suferintei si nu rămân într-o stare de inactivitate. Ridicându-se deasupra durerilor, să se apuce de o lucrare utilă, potrivit tăriei lor. Prin lucrul de acest fel si folosirea din belsug a aerului si soarelui, multi suferinzi vlăguiti si-ar putea redobândi sănătatea si tăria.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
