Stimulente si narcotice
Nu lua, nu gusta, nu atinge.
Sub titlul de stimulente si narcotice, este clasificată o mare varietate de articole care, folosite ca aliment sau băutură, irită stomacul, otrăvesc sângele si excită nervii. Folosirea lor este un rău absolut. Oamenii caută starea euforică a stimulentelor pentru că, pe moment, rezultatele sunt plăcute. Însă există întotdeauna un revers. Folosirea stimulentelor nefiresti tinde să devină de fiecare dată excesivă si este un agent activ în producerea degenerării fizice.
În această eră rapidă, cu cât hrana este mai putin excitantă, cu atât este mai bine. Prin natura lor, condimentele sunt dăunătoare. Mustarul, piperul, mirodeniile, murăturile si altele de acest fel irită stomacul si fac ca sângele să devină febril si impur. Starea de inflamare a stomacului betivului este adesea dată ca exemplu pentru efectul băuturilor alcoolice. O stare inflamatorie similară este produsă de folosirea condimentelor iritante. În scurt timp, hrana obisnuită nu mai satisface apetitul. Organismul simte nevoia, dorinta de ceva mai excitant.
Ceaiul actionează ca un stimulent si, într-o anume măsură, produce intoxicatie. Actiunea cafelei si a multor altor băuturi obisnuite este similară. Primul efect este acela de bună dispozitie. Nervii stomacului sunt excitati; ei transmit creierului iritatia, si acesta, la rândul său, este stimulat să mărească activitatea cardiacă si să dea o energie de scurtă durată întregului organism. Oboseala este uitată; tăria pare să crească. Intelectul este si el stimulat, iar imaginatia este mai vie.
Din pricina acestor rezultate, multi presupun că ceaiul sau cafeaua pe care o beau le face un mare bine. Însă aceasta este o greseală. Ceaiul si cafeaua nu hrănesc organismul. Efectul lor se produce înainte ca digestia si asimilarea să poată avea loc, iar ceea ce pare a fi energie este doar excitare nervoasă. Când influenta stimulentului a trecut, forta indusă în mod nefiresc dispare, iar rezultatul constă într-un grad de moleseală si slăbiciune corespunzător.
Folosirea în continuare a acestor iritanti ai nervilor este urmată de dureri de cap, insomnie, palpitatii cardiace, indigestie, tremurături si multe alte rele; căci ei epuizează fortele vitale. Nervii obositi au nevoie mai degrabă de odihnă si liniste decât de stimulare si suprasolicitare. Organismul are nevoie de timp pentru a-si recupera energia epuizată. Când fortele sale sunt silite să se mobilizeze prin folosirea stimulentelor, pentru un timp scurt se va realiza mai mult; dar, pe măsură ce organismul este slăbit prin folosirea lor constantă, devine din ce în ce mai dificilă mobilizarea puterilor sale în măsura dorită. Pornirea de a folosi stimulente devine mai greu de controlat, până când vointa este coplesită si pare că nu mai există nici o putere care să se opună acestei dorinte nefiresti. Stimulentele sunt cerute din ce în ce mai puternic, până când organismul nu mai poate reactiona deloc.
Tutunul este o otravă înselătoare, lentă, dar extrem de nocivă. În orice formă ar fi folosit, îsi produce efectul asupra organismului; este cu atât mai periculos, căci efectele lui sunt lente si la început abia perceptibile. El excită nervii si apoi îi paralizează. Slăbeste si întunecă creierul. Uneori afectează nervii într-o măsură mai mare decât în cazul intoxicării alcoolice. Este mai perfid ca substantă toxică, iar efectele sale sunt greu de îndepărtat din organism. Folosirea lui induce o sete după băuturi tari si în multe cazuri pune temelia obiceiului de a bea alcool.
Folosirea tutunului este incomodă, costisitoare, necurată, nocivă pentru cel care îl foloseste si pentru cei din preajmă. Cei devotati lui se întâlnesc pretutindeni. Rareori treci prin multime fără ca vreun fumător să nu-ti sufle fumul otrăvit al respiratiei sale în fată. Este neplăcut si nesănătos să rămâi într-un vagon de tren sau într-o cameră în care atmosfera este încărcată de mirosul greu de băutură si tutun. Desi bărbatii continuă să folosească aceste otrăvuri, ce drept au să strice aerul pe care altii sunt nevoiti să-l respire?
Căci betivul si cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, si atipirea te face să porti zdrente. (Proverbe 23,21)
Printre copii si tineret, folosirea tutunului face un rău nespus de mare. Practicile nesănătoase ale generatiilor trecute afectează copiii si tineretul de astăzi. Incapacitatea mintală, slăbiciunea fizică, tulburările nervoase si poftele anormale sunt transmise ca o mostenire de la părinti la copii. Si aceleasi practici, continuate de copii, sporesc si perpetuează rezultatele rele. Aceasta este cauza căreia i se datorează - si nu doar într-o mică măsură - decăderea fizică, intelectuală si morală, care a devenit un motiv de alarmare atât de serios.
Băietii încep să folosească tutunul de la o vârstă foarte fragedă. Obiceiul astfel format, când corpul si mintea sunt în mod deosebit susceptibile de a suferi de pe urma efectelor lui, subminează tăria fizică, piperniceste trupul, inhibă mintea si afectează perceptia morală.
Dar ce se poate face pentru a-i învăta pe copii si tineri despre relele unei practici pentru care îi au drept exemplu pe părintii, profesorii si pastorii lor? Băietei abia trecuti de pragul prunciei pot fi văzuti trăgând din tigară. Si dacă cineva le vorbeste despre acest lucru, ei spun: "Si tata fumează". Ei arată înspre supraveghetorul de la scoala de duminică sau înspre pastor si spun: "Un astfel de bărbat fumează; ce rău este în a face si eu cum face el?" Multi lucrători angajati în lupta pentru abstinenta alcoolică au patima tutunului. Ce putere pot avea asemenea persoane pentru a stăvili înaintarea alcoolismului?
Fac apel către aceia care mărturisesc că se supun Cuvântului lui Dumnezeu, crezând în el: Puteti să vă îngăduiti - crestini fiind - un obicei care vă paralizează intelectul si vă răpeste puterea de a evalua în mod corect realitătile vesnice? Puteti fi de acord să-L jefuiti zilnic pe Dumnezeu de slujirea ce I se cuvine si pe semenii vostri de slujirea pe care ati putea-o înfăptui în folosul lor si de puterea exemplului?
Ati luat în consideratie responsabilitatea pe care o aveti ca administratori ai lui Dumnezeu, administratori ai mijloacelor care se află în mâinile voastre? Cât cheltuiti pe tutun din banii Domnului? Faceti socoteala cât ati cheltuit astfel în timpul vietii voastre. La cât se ridică suma cheltuită pentru satisfacerea acestei patimi care vă întinează, în comparatie cu cât ati dat pentru usurarea poverii celor săraci si răspândirea Evangheliei?
Nici o fiintă omenească nu are nevoie de tutun; în schimb, multimi pier din lipsa mijloacelor care sunt mai mult decât pierdute prin folosirea acestuia. Nu ti-ai însusit oare pe nedrept bunurile Domnului? Nu te-ai făcut oare vinovat de jaf împotriva lui Dumnezeu si semenilor tăi? "Nu stiti (...) că voi nu sunteti ai vostri? Căci ati fost cumpărati cu un pret. Proslăviti deci pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu"(1 Corinteni 6,19.20).
Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este întelept. (Proverbe 20,1)
Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neîntelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? Ai cui sunt ochii rosi? Ale celor ce întârzie la vin, si se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge ros si face mărgăritare în pahar; el alunecă usor, dar pe urmă ca un sarpe muscă si înteapă ca un basilic.(Proverbe 23, 29-32)
Niciodată o mână omenească nu a descris un tablou mai viu al înjosirii si sclaviei victimei băuturii ametitoare. Subjugat, degradat, chiar si când îsi dă seama, treaz, de mizeria sa, nu are nici o putere să scape din capcană; el "o va căuta * din nou." (vers. 35)
Nu este nevoie de nici un argument pentru a arăta efectele rele ale băuturilor alcoolice asupra betivului. Epavele abrutizate si cu privirile împăienjenite, epave ale omenirii - suflete pentru care a murit Hristos si pentru care plâng îngeri - sunt pretutindeni. Ei sunt o pată asupra civilizatiei cu care ne mândrim. Ei sunt rusinea, blestemul si primejdia fiecărei tări.
Si cine poate descrie nefericirea, agonia si disperarea care se ascund în căminul betivului? Gânditi-vă la sotia, adesea bine educată, sensibilă, având cultură si rafinament, legată de cineva pe care băutura îl transformă într-un neghiob sau într-un demon. Gânditi-vă la copiii jefuiti de comoditătile unui cămin, de educatie si instruire, trăind cu frică teribilă de acela care ar trebui să fie mândria si protectia lor, azvârliti în lume, purtând însemnul rusinii si adesea blestemul ereditar al setei betivului.
Gânditi-vă la accidentele înfricosătoare care au loc în fiecare zi din pricina băuturii. Vreun conducător de tren nu este atent la un semnal sau interpretează gresit un ordin. Trenul nu se opreste; se produce o coliziune si se pierd multe vieti. Sau vreun vapor naufragiază, iar pasagerii si echipajul îsi găsesc mormântul în ape. Când se cercetează cazul, se descoperă că cineva aflat într-un post important era sub influenta alcoolului. Până unde îsi poate îngădui cineva obiceiul de a bea si să i se încredinteze în deplină sigurantă vietile fiintelor omenesti? Se poate avea încredere în el numai dacă se abtine total de la băutură.
BĂUTURILE CU CONTINUT REDUS DE ALCOOL
Persoanele care au mostenit apetitul pentru stimulente nefiresti nu ar trebui să aibă deloc înaintea ochilor sau la îndemână vin, bere sau cidru; căci acest lucru tine ispita permanent înaintea lor. Considerând cidrul dulce ca fiind inofensiv, multi nu-si fac mustrări de constiintă când îl cumpără, în orice cantitate. Dar acesta rămâne dulce numai pentru putin timp; apoi începe să fermenteze. Gustul întepător pe care îl capătă atunci îl face si mai acceptabil pentru cerul gurii multora, iar cel care îl foloseste nu vrea să admită că a devenit "tare" sau fermentat.
Este primejdioasă pentru sănătate si folosirea cidrului dulce, cum este produs în mod normal. Dacă oamenii ar vedea ceea ce descoperă microscopul în legătură cu cidrul pe care-l cumpără, putini ar fi cei care ar mai dori să-l bea. Adesea, cei care produc cidru pentru piată nu sunt atenti în privinta stării fructelor folosite si storc sucul merelor viermănoase si stricate. Cei cărora nu le-ar trece prin cap să folosească în vreun fel merele otrăvitoare, stricate, vor bea cidrul făcut din ele si îl vor numi delicatesă; însă microscopul arată că, si atunci când este proaspăt stoarsă, această băutură plăcută nu este deloc bună de băut.
Îmbătarea este efectul consumului de vin, bere sau cidru, la fel ca în cazul băuturilor mai tari. Folosirea acestor băuturi trezeste gustul pentru unele mai tari si asa se instalează obiceiul de a bea. Consumul moderat de alcool este scoala în care se formează oamenii pentru o carieră de betiv. Lucrarea acestor stimulente usor alcoolizate este atât de insidioasă, încât drumul către betie este apucat înainte ca victima să biruiască primejdia.
Unii care nu sunt considerati niciodată ca fiind beti sunt mereu sub influenta băuturilor usor alcoolizate. Ei sunt febrili, cu mintea instabilă, neechilibrati. Imaginându-se în afară de orice pericol, ei continuă mereu si mereu, până când toate barierele sunt doborâte si fiecare principiu sacrificat. Cele mai puternice hotărâri sunt subminate, consideratiile cele mai înalte nu sunt suficiente pentru a tine apetitul stricat sub controlul ratiunii.
Biblia nu aprobă nicăieri folosirea vinului îmbătător. Vinul * pe care Hristos l-a făcut din apă la nunta din Cana era sucul curat din struguri. Acesta este "vinul nou din ciorchine", despre care Scriptura spune: "Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el" (Isaia 65,8).
Hristos a fost Acela care, în Vechiul Testament, i-a dat lui Israel avertismentul: "Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este întelept" (Proverbe 20,1). El nu putea face o asemenea băutură. Satana îi ispiteste pe oameni să-si îngăduie lucruri care le vor întuneca ratiunea si le vor amorti întelegerea spirituală, dar Hristos ne învată să aducem natura inferioară în starea de supunere. El nu pune niciodată înaintea oamenilor ceea ce ar putea fi o ispită. Întreaga Sa viată a constituit un exemplu de tăgăduire de sine. Pentru a înfrânge puterea apetitului a postit patruzeci de zile în pustie, suportând în locul nostru testul cel mai sever pe care-l poate îndura natura umană. Hristos a fost Acela care a poruncit ca Ioan Botezătorul să nu bea nici vin, nici băutură tare. Tot El a cerut o abstinentă similară de la sotia lui Manoah. Hristos nu Si-a contrazis propria învătătură. Vinul nefermentat pe care l-a făcut pentru nuntasi era o băutură hrănitoare si înviorătoare. Acesta este vinul care a fost folosit de Mântuitorul nostru si de ucenicii Săi la prima Cină (împărtăsanie). Este vinul care ar trebui întotdeauna folosit la masa împărtăsaniei, ca simbol al sângelui Mântuitorului. Serviciul sacru al Cinei este destinat să învioreze sufletul si să fie dătător de viată. Nimic nu trebuie să fie adus în el care ar putea sluji răului.
În lumina a ceea ce învată Scriptura, firea si ratiunea despre băuturile ametitoare, cum se poate apuca un crestin de cultivarea hameiului pentru a fabrica bere sau de productia de cidru sau vin pentru piată? Dacă iubeste pe aproapele său ca pe sine însusi, cum poate ajuta la plasarea în calea lui a ceea ce va fi o cursă pentru el?
Adesea, necumpătarea în consumul de alcool începe în cămin. Prin folosirea unor alimente grele, nesănătoase, organele digestive sunt slăbite si se creează o dorintă pentru hrană încă si mai atâtătoare. Astfel, apetitul este educat să râvnească neîncetat ceva si mai puternic. Cererea de stimu-lente devine mai frecventă si mai greu de respins. Organismul este otrăvit într-o măsură mai mică sau mai mare si, cu cât este mai slăbit, cu atât creste mai mult dorinta fată de aceste lucruri. Un pas făcut într-o directie gresită pregăteste calea pentru un altul. Multi care nu se fac vinovati că au pus la masa lor vin sau tărie de orice fel îsi vor încărca mesele cu mâncare care generează o sete atât de mare pentru băuturi tari, încât le este aproape imposibil să reziste ispitei. Obiceiurile gresite în mâncare si băutură distrug sănătatea si pregătesc calea pentru betie.
Dacă ar putea fi sădite principiile în ce priveste abtinerea de la alcool în tineretul care formează si modelează societatea, curând s-ar face prea putin simtită nevoia unor campanii în favoarea abstinentei. Părintii să înceapă o campanie împotriva alcoolismului chiar în căminul lor, constând în instruirea copiilor lor încă de mici conform principiilor corecte, si pot spera că vor avea succes.
Mamele au de făcut lucrarea de a-si ajuta copiii să-si formeze obiceiuri bune si gusturi curate. Educati apetitul; învătati-i pe copii să refuze cu dezgust stimulentele. Cresteti-vă copiii asa încât să aibă rezistentă morală pentru a se împotrivi răului care îi înconjoară. Învătati-i că nu trebuie să se lase ademeniti de altii, că nu trebuie să cedeze înaintea influentelor puternice, ci să-i influenteze ei pe altii în bine.
Se fac eforturi mari pentru eradicarea patimii betiei; dar multe eforturi nu sunt directionate bine. Sustinătorii abstinentei ar trebui să fie constientizati de relele care rezultă din folosirea alimentelor nehrănitoare, a condimentelor, ceaiului si cafelei. Urăm succes întru Dumnezeu tuturor lucrătorilor în favoarea abstinentei; însă îi invităm să privească profund în cauza răului cu care se războiesc si să se asigure că sunt consecventi în reformă.
Trebuie amintit neîncetat poporului faptul că echilibrul perfect dintre puterile intelectuale si morale depinde, într-o mare măsură, de bunăstarea sistemului fizic. Toate narcoticele si stimulentele nefiresti, care slăbesc si degradează organismul, au tendinta de a scădea nivelul moral si intelectual. Patima betiei stă la temelia stricăciunii morale a lumii. Prin îngăduirea unui apetit pervertit, omul îsi pierde puterea de a se împotrivi ispitei.
Reformatorii în ce priveste abstinenta de la consumul băuturilor alcoolice au o lucrare de făcut, aceea de a educa poporul în această directie. Învătati-i pe oameni că sănătatea, caracterul si chiar viata sunt primejduite prin folosirea stimulentelor, care produc prin excitare o activitate spasmodică, nefirească a energiilor secătuite.
În ce priveste ceaiul, cafeaua, tutunul si băuturile alcoolice, singura cale sigură este aceea de a nu lua, a nu gusta, a nu atinge. Actiunea ceaiului, cafelei si a altor băuturi similare este îndreptată în aceeasi directie cu cea a alcoolului si tutunului si în unele cazuri este la fel de greu de renuntat la acest obicei ca în cazul betivului căruia îi este greu să se lase de băuturile ametitoare. Cei care încearcă să renunte la aceste stimulente vor avea un timp simtământul unei pierderi si vor suferi fără ele. Însă, prin perseverentă, vor birui acea poftă puternică si vor înceta să le mai simtă lipsa. S-ar putea ca organismul să aibă nevoie de ceva timp pentru a se reface de pe urma abuzului la care a fost supus; dar dati-i o sansă si îsi va recăpăta fortele, făcându-si lucrarea bine si cu spor.
Traficul de alcool si prohibitia
Vai celui care dă de băut aproapelui său si îl îmbată.
Vai de cel care îsi construieste casa cu nedreptate si camerele de sus cu nelegiuire; (...) care zice: 'Îmi voi construi o casă mare si camerele de sus încăpătoare' si-i face ferestre multe, o căptuseste cu cedru si o vopseste cu rosu aprins. Vei împărăti tu pentru că te iei la întrecere * cu cedrul? (...) Dar tu n-ai ochi si inimă decât pentru pofta ta si ca să versi sânge nevinovat si să întrebuintezi asuprire si violentă ca să ti-o împlinesti." (traducere literală din King James) (Ieremia 22,4,23).
LUCRAREA VÂNZĂTORULUI DE BĂUTURI ALCOOLICE
Acest text din Scriptură descrie lucrarea celor care produc si vând băuturi îmbătătoare. Afacerea lor înseamnă jaf. Pentru banii pe care îi primesc, ei nu oferă nimic de pe urma căruia se poate câstiga ceva. Fiecare dolar pe care îl adaugă la câstigul lor a adus un blestem asupra celui care l-a cheltuit.
Dumnezeu Si-a revărsat cu mână liberă binecuvântările asupra oamenilor. Dacă darurile Sale ar fi folosite cu întelepciune, cât de putin ar cunoaste lumea sărăcia si nenorocirea! Ticălosia oamenilor face ca binecuvântările Sale să se preschimbe într-un blestem. Prin foamea de câstig si pofta pătimasă, cerealele si fructele, ce au fost date pentru alimentatia noastră, sunt schimbate în otrăvuri care aduc nenorocire si ruină.
În fiecare an sunt consumate milioane si milioane de galoane * de băuturi ametitoare. Milioane si milioane de dolari sunt cheltuiti pentru a cumpăra nenorocire, sărăcie, boală, degradare, lascivitate, crimă si moarte. De dragul câstigului, vânzătorul de băutură oferă victimelor sale ceea ce corupe si distruge mintea si trupul. El aduce sărăcia si nenorocirea asupra familiei betivului.
Când victima lui este moartă, stoarcerea de bani nu încetează. El o jefuieste pe văduvă si îi face pe copii să cersească. Nu ezită să lipsească familia nevoiasă chiar de cele trebuincioase traiului, pentru a achita creditul pentru băutură acordat sotului si tatălui. Plânsul copiilor care suferă si lacrimile mamei chinuite nu reusesc decât să-l enerveze. Si ce-l priveste pe el dacă acesti bieti suferinzi sunt lihniti de foame? Ce-l priveste pe el dacă si ei sunt adusi la ruină si degradare? El se îmbogăteste de pe urma venitului mizer al celor pe care îi duce la pierzare.
Casele de prostitutie, bârlogurile viciului, tribunalele, închisorile, azilurile pentru săraci, azilurile de nebuni, spitalele, toate sunt pline într-o mare măsură din cauza lucrării vânzătorului de alcool. Asemenea Babilonului misterios al Apocalipsei, el face comert cu "sclavi si cu sufletele oamenilor". În spatele vânzătorului de alcool stă puternicul nimicitor al sufletelor si este folosită fiecare viclenie pe care o poate născoci pământul sau iadul pentru a atrage fiintele omenesti sub puterea sa. Capcanele sale sunt asezate la oras si la tară, în trenuri, pe marile vapoare, acolo unde se încheie afaceri, în budoarele plăcerii, în dispensarul medical si chiar în biserică, pe masa Sfintei Cine. Nimic nu rămâne nefăcut pentru a stârni si nutri dorinta după băuturi ametitoare. Aproape la fiecare colt se înaltă o cârciumă, cu luminile ei strălucitoare, cu urarea de bun venit si voiosia ei, invitându-l pe muncitor, pe cel trândav si bogat si pe tinerii încrezători.
La bufetele particulare si în statiuni de odihnă mondene, doamnele sunt servite cu băuturi la modă, care poartă vreun nume atrăgător - de fapt, băuturi ametitoare. Pentru cei bolnavi si epuizati, există mult trâmbitatele "bitters", * constând în cea mai mare măsură din alcool.
Pentru a naste pofta pentru alcool la copiii mici, el este introdus în produsele de cofetărie. Aceste produse sunt vândute în magazine. Iar prin darul care constă în aceste bomboane, vânzătorul de băutură îi ademeneste pe copii în elementul său.
Zi după zi, lună după lună, an după an, lucrarea aceasta continuă. Tatii, sotii si fratii, sprijinul, nădejdea si mândria natiunii, intră cu consecventă în bârlogul de hoti al comerciantului de băuturi spirtoase, pentru ca mai apoi să fie trimisi înapoi, nenorociti si ruinati.
Si mai teribil încă, blestemul loveste chiar în inima căminului. Tot mai multe femei îsi formează obiceiul de a bea alcool. În multe gospodării, copiii mici, chiar si cei aflati în nevinovătia si neajutorarea prunciei, sunt în primejdie în fiecare zi din pricina neglijentei, brutalitătii si ticălosiei mamelor betive. Fii si fiice cresc în umbra acestui teribil rău. Ce perspectivă să fie pentru viitorul lor, dacă nu aceea de a se scufunda si mai mult decât părintii lor?
Din tările asa-numite crestine, blestemul este purtat în teritoriile idolatre. Bietii sălbatici nestiutori sunt învătati să folosească alcoolul. Chiar si printre păgâni, oameni inteligenti îl recunosc ca fiind o otravă mortală si protestează împotriva lui; însă, în zadar au căutat ei să-si protejeze tările de ravagiile produse de acesta. Tutunul, băutura si opiul sunt aduse cu forta de popoarele civilizate în natiunile păgâne. Patimile nestăpânite ale sălbaticilor, stimulate de băutură, îi târăsc într-o degradare nemaicunoscută până atunci, iar a trimite misionari către aceste tinuturi devine o actiune aproape lipsită de orice sperantă.
Prin contactul pe care l-au stabilit cu popoare care ar fi trebuit să li-L prezinte pe Dumnezeu, păgânii sunt condusi să fie stăpâniti de vicii care se dovedesc a fi spre distrugerea unor triburi si rase întregi. Iar în locurile întunecate ale pământului, oamenii din natiunile civilizate sunt urâti din această pricină.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
