SPERANTĂ SI CURAJ
Nu putem face nimic fără curaj si perseverentă. Adresati cuvinte de sperantă si curaj celor săraci si descurajati. Dacă este nevoie, dovediti în mod practic, palpabil, interesul vostru de a-i ajuta când ajung la strâmtoare. Cei care au avut multe avantaje ar trebui să-si amintească faptul că ei însisi gresesc în multe lucruri si că este dureros si pentru ei când li se descoperă greselile si că este pus înaintea lor un model a ceea ce ar trebui ei să fie. Amintiti-vă că bunătatea va înfăptui mult mai mult decât cenzura. În timp ce încercati să-i învătati pe altii, faceti în asa fel încât să vadă că doriti ca ei să atingă standardul cel mai înalt si că sunteti gata să le dati ajutor. Dacă vor esua în unele lucruri, nu vă grăbiti să-i condamnati.
Simplitatea, tăgăduirea de sine, economia, lectiile esentiale pe care trebuie să le învete cei săraci le par adesea dificile si neatrăgătoare. Exemplul si spiritul lumii stârnesc si nutresc în mod constant mândria, dorinta de exhibare, îngăduinta de sine, spiritul risipitor si lenevia. Aceste rele aduc mii de oameni la sărăcie si fac ca alte mii să nu se poată ridica din starea de degradare si nevrednicie. Crestinii au datoria de a-i încuraja pe cei săraci să se împotrivească acestor influente.
Isus a venit în lume în umilintă. Descendenta Sa era de conditie umilă. Maiestatea cerului, Împăratul slavei, Căpetenia întregii ostiri angelice S-a smerit, acceptând firea omenească, si a ales apoi o viată de sărăcie si umilintă. El n-a fost avantajat de ocazii pe care săracii nu le au. Truda, greutătile si privatiunile au fost o parte din experienta de zi cu zi. "Vulpile au vizuini", a spus Isus, "si păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul" (Luca 9,58).
Isus nu a căutat admiratia sau aplauzele oamenilor. El nu a comandat vreo armată. Nu a cârmuit vreo împărătie pământească. El nu i-a curtat pe cei bogati si onorati de lume pentru a obtine favoruri. Nu a pretins o pozitie între conducătorii natiunii. A trăit printre cei de conditie umilă. A dispretuit distinctiile artificiale ale societătii. A ignorat descendenta regală, bogătia, talentul, învătătura si rangul.
El era Printul Cerului, si totusi nu Si-a ales ucenicii dintre oameni ai legii, dintre mai mari, cărturari sau farisei. El a trecut pe lângă acestia, pentru că se mândreau cu învătătura si pozitia lor. Ei stăteau neclintiti în traditiile si superstitiile lor. El, care putea citi toate inimile, a ales pescari smeriti care aveau bunăvointa de a se lăsa învătati. El a stat la masă cu vamesii si păcătosii si s-a amestecat printre oamenii de rând, nu pentru a deveni vulgar si pământesc cu ei, ci pentru a le prezenta principiile corecte prin cuvânt si faptă si a-i înălta din degradarea si starea lumească în care se aflau.
Isus a căutat să corijeze standardul gresit al lumii, după care era judecată valoarea oamenilor. El S-a alăturat celor săraci, pentru a putea înlătura stigmatul pe care lumea îl pusese asupra sărăciei. El i-a smuls pentru totdeauna batjocura dispretului, binecuvântându-i pe săraci, mostenitori ai Împărătiei lui Dumnezeu. El ne îndrumă să mergem pe calea pe care El Însusi a mers, zicând: "Dacă voieste cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea în fiecare zi si să Mă urmeze" (Luca 9,23).
Lucrătorii crestini trebuie să vină în întâmpinarea oamenilor la nivelul la care se găsesc acestia si să-i educe nu cum să devină mândri, ci cum să-si zidească un caracter. Învătati-i cum a lucrat Hristos în tăgăduire de sine. Ajutati-i să învete de la El lectiile de tăgăduire de sine si sacrificiu. Învătati-i să fie cu băgare de seamă la îngăduinta de sine, în ceea ce priveste moda. Viata este prea valoroasă, prea încărcată de răspunderi solemne, sacre, pentru a fi irosită în satisfacerea eului.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
