Rugăciunea pentru cei bolnavi
Rugăciunea credintei îi va salva pe cei bolnavi.
Scriptura spune că oamenii "trebuie să se roage necurmat si să nu se lase" (Luca 18,1); iar dacă ei simt vreodată nevoia să se roage, atunci acel timp este când puterile îi lasă si pare că viata însăsi le scapă din mâini. Adesea, cei sănătosi uită de îndurările minunate ce le sunt oferite zi după zi, an după an, si nu-I aduc lui Dumnezeu nici o dovadă de pretuire pentru binecuvântările Sale. Însă, când vine boala, îsi amintesc de Dumnezeu. Când îi lasă puterile, oamenii simt că au nevoie de ajutorul divin. Iar Dumnezeul nostru îndurător nu Se întoarce niciodată de la sufletul care caută cu sinceritate să primească ajutor de la El. Domnul este locul nostru de scăpare atât în boală, cât si în sănătate.
Cum se îndură un tată de copiii lui, asa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El stie din ce suntem făcuti; Îsi aduce aminte că suntem tărână. (Psalm 103,13.14)
Nebunii, prin purtarea lor vinovată, si prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociti. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană si erau lângă portile mortii. (Psalm 107,17.18)
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul si El i-a izbăvit din necazurile lor; a trimis cuvântul Său si i-a tămăduit si i-a scăpat de groapă. (Psalm 107,19.20)
Dumnezeu doreste să readucă sănătatea celui bolnav astăzi, ca si atunci când Duhul Sfânt a rostit aceste cuvinte prin psalmist. Iar Hristos este astăzi acelasi Medic plin de compasiune care a fost si în timpul lucrării Sale pământesti. În El se găseste balsam vindecător pentru fiecare boală, putere întăritoare pentru orice neputintă. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru cei bolnavi cu acelasi zel cu care s-au rugat ucenicii din vechime. Si vor avea loc vindecări; căci "rugăciunea credintei îi va salva pe cei bolnavi". Avem puterea Duhului Sfânt, siguranta netulburată a credintei, care poate cere împlinirea făgăduintelor lui Dumnezeu. Promisiunea Domnului: "Îsi vor pune mâinile peste cei bolnavi si ei se vor însănătosi" este tot atât de demnă de încredere acum, ca si în zilele apostolilor. Ea arată privilegiul pe care-l au copiii lui Dumnezeu, iar credinta noastră ar trebui să se prindă de tot ceea ce înseamnă acest lucru. Slujitorii lui Hristos sunt canalele lucrării Sale si, prin ei, El doreste să-Si exercite puterea vindecătoare. Este datoria noastră să-i aducem pe cei bolnavi si suferinzi înaintea lui Dumnezeu, în bratele credintei noastre. Ar trebui să-i învătăm să creadă în marele Vindecător.
Mântuitorul doreste ca noi să-i încurajăm pe cei bolnavi, pe cei deznădăjduiti, pe cei năpăstuiti să se prindă de tăria Sa. Prin credintă si rugăciune, camera bolnavului poate fi transformată într-un Betel. Prin cuvânt si faptă, medicii si infirmierele pot spune atât de clar, încât să nu se poată întelege gresit: "Dumnezeu Se află în acest loc" ca să salveze, nu să distrugă. Hristos doreste să-Si facă simtită prezenta în camera bolnavului, umplând inimile medicilor si infirmierelor cu gingăsia iubirii Sale. Dacă vietile îngrijitorilor au o asemenea înrâurire asupra bolnavilor, încât Hristos să poată veni împreună cu ei la căpătâiul pacientului, acesta din urmă va fi însufletit de convingerea că Mântuitorul cel milostiv este prezent, si însăsi convingerea aceasta va face mult atât pentru vindecarea sufletului, cât si a trupului.
Iar Dumnezeu ascultă rugăciunea. Hristos a spus: "Dacă veti cere ceva în Numele Meu, voi face" (Ioan 14,14). Si iarăsi spune: "Dacă Îmi slujeste cineva, (...) Tatăl îl va cinsti" (Ioan 12,26). Dacă trăim conform Cuvântului Său, fiecare făgăduintă pretioasă pe care a făcut-o ni se va împlini. Suntem nevrednici de mila Sa, dar, când ne predăm Lui, El ne primeste. El va lucra pentru si prin aceia care-L urmează.
Însă noi nu putem cere împlinirea făgăduintelor Sale decât atunci când trăim în ascultare de Cuvântul Său. Psalmistul spune: "Dacă as fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul" (Psalm 66,18). Dacă Îi dăm ascultare numai în parte, cu jumătate de inimă, făgăduintele Sale nu se vor împlini pentru noi.
În Cuvântul lui Dumnezeu avem învătătură cu privire la rugăciunea specială pentru însănătosirea celor bolnavi. Dar înăltarea unei asemenea rugăciuni este unul dintre cele mai solemne lucruri si nu trebuie initiat fără a fi cântărit cu grijă. În multe cazuri de rugăciune pentru vindecarea celor bolnavi, ceea ce este considerată credintă nu este nimic altceva decât încumetare.
Multe persoane aduc asupra lor boala prin îngăduinta de sine. Ele nu au trăit în armonie cu legile trupului sau cu principiile curăteniei desăvârsite. Altii au nesocotit legile sănătătii prin obiceiurile lor de a mânca si de a bea, de a se îmbrăca sau de a munci. Adesea, o formă de viciu este cauza slăbiciunii mintii sau corpului. Dacă aceste persoane ar dobândi binecuvântarea sănătătii, multe dintre ele ar continua să urmeze aceeasi cale nepăsătoare de încălcare a legilor trupesti si spirituale ale lui Dumnezeu, gândind că, dacă Dumnezeu îi însănătoseste ca răspuns la rugăciune, au libertatea de a-si continua practicile nesănătoase si de a-si îngădui fără nici o retinere apetitul stricat. Dacă ar face o minune si le-ar reda sănătatea acestor persoane, Dumnezeu ar încuraja păcatul.
Este o muncă pierdută aceea de a-i învăta pe oameni să privească la Dumnezeu ca vindecător al neputintelor lor, dacă nu sunt învătati si să lase deoparte practicile lor nesănătoase. Pentru a primi binecuvântarea Sa ca răspuns la rugăciune, ei trebuie să înceteze să facă răul si să învete să facă binele. Mediul în care trăiesc trebuie să fie sănătos, obiceiurile lor de vietuire, sănătoase. Ei trebuie să trăiască în armonie cu Legea lui Dumnezeu, atât pentru trup, cât si pentru spirit.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
