Folosirea remediilor
Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.
Boala nu vine niciodată fără o cauză. Calea este pregătită si boala este chemată prin nesocotirea legilor sănătătii. Multi suferă consecintele păcătuirii părintilor lor. Desi ei nu sunt răspunzători pentru ceea ce au făcut părintii lor, este totusi de datoria lor să descopere ce constituie o încălcare a legilor sănătătii si ce nu. Ei ar trebui să evite obiceiurile gresite ale părintilor lor si, printr-o vietuire corectă, să-si asigure conditii mai bune.
Totusi, cei mai multi suferă din cauza propriului lor comportament gresit. Ei nu tin seama de principiile sănătătii prin obiceiurile lor de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca si de a munci. Încălcarea legilor naturii atrage după sine un rezultat sigur; iar când boala vine asupra lor, multi nu atribuie suferintelor lor cauza adevărată, ci murmură împotriva lui Dumnezeu din pricina afectiunilor pe care le au. Însă Dumnezeu nu este răspunzător de suferinta care urmează nesocotirii legii naturale.
Dumnezeu ne-a înzestrat cu o anumită măsură de fortă vitală. El ne-a conceput de asemenea cu organe menite să mentină diferite functii vitale, iar El intentionează ca aceste organe să lucreze împreună în mod armonios. Dacă păstrăm cu grijă forta vitală si tinem în ordine mecanismul delicat al organismului, rezultatul este sănătatea; dacă însă forta vitală este epuizată prea repede, sistemul nervos împrumută putere pentru nevoile curente din resursele sale de energie, iar când un organ este vătămat, toate sunt afectate. Corpul suportă multe abuzuri, aparent fără să opună rezistentă; apoi reactionează si face un efort hotărât pentru a îndepărta efectele tratamentului ingrat la care a fost supus. Efortul său de a corija aceste conditii se manifestă adesea prin febră si diferite alte forme de boală.
Când abuzul asupra sănătătii este dus atât de departe încât apare boala, cel suferind poate face adesea pentru el însusi ceea ce nimeni altcineva nu poate face. Primul lucru care trebuie făcut este de a stabili clar adevăratul motiv al bolii si apoi de a actiona în mod rational pentru a îndepărta cauza. Dacă functionarea armonioasă a organismului s-a dereglat din pricina muncii în exces, supraalimentării sau altor devieri, nu încercati să rezolvati dificultătile adăugând povara medicamentelor otrăvitoare.
Mâncatul fără discernământ este adesea cauza îmbolnăvirii, iar lucrul de care organismul are cea mai mare nevoie este acela de a fi usurat de povara nefirească ce a fost pusă asupra sa. În multe cazuri de boală, cel mai bun remediu este ca pacientul să postească pret de o masă sau două, pentru ca organele digestive istovite să poată avea ocazia să se odihnească. O dietă compusă din fructe timp de câteva zile a adus adesea o mare usurare celor care lucrează intelectual. De multe ori, o perioadă scurtă de abstinentă alimentară totală, urmată de o alimentatie simplă, moderată, a dus la însănătosire prin propriul efort recuperativ al organismului. O alimentatie simplă timp de o lună sau două ar convinge pe multi suferinzi că drumul îngust al tăgăduirii de sine este drumul către sănătate.
ODIHNA CA REMEDIU
Unii atrag boala asupra lor muncind în exces. Pentru acestia, odihna, eliberarea de griji si o dietă cumpătată sunt esentiale pentru restabilirea sănătătii. Pentru aceia al căror creier este obosit si sunt agitati din cauza lucrului neîncetat si a claustrării, o vizită la tară, unde pot duce o viată simplă, lipsită de griji si unde vin în contact direct cu natura, va fi de cel mai mare ajutor. Plimbarea prin păduri si pajisti, culegând flori si ascultând cântecul păsărilor, va face cu mult mai mult decât orice alt mijloc folosit pentru însănătosirea lor.
Atât în sănătate, cât si în boală, apa curată este una dintre binecuvântările de căpetenie ale cerului. Folosirea corectă a acesteia aduce cu sine sănătatea. Este băutura pe care Dumnezeu a oferit-o pentru ca animalele si omul să-si stingă setea. Băută în cantităti suficiente, ajută la acoperirea necesitătilor organismului si ajută corpul să se împotrivească bolilor. Aplicarea externă a apei este o modalitate satisfăcătoare de reglare a circulatiei sângelui. O baie rece sau una cu apă potrivit de rece este un tonic excelent. Băile calde deschid porii si ajută astfel la eliminarea impuritătilor. Atât băile calde, cât si cele căldute linistesc nervii si reglează circulatia.
Însă multi n-au învătat din experientă care sunt efectele binefăcătoare ale folosirii corecte a apei si se tem de acest lucru. Tratamentele cu apă nu sunt apreciate asa cum ar trebui si aplicarea lor cu pricepere necesită o muncă pe care multi nu sunt gata să o depună. Însă nimeni nu ar trebui să se simtă scuzat din motive de nestiintă sau indiferentă fată de acest subiect. Există multe moduri în care apa poate fi aplicată pentru a usura durerile si a face ca boala să dea înapoi. Toti ar trebui să învete cum se foloseste prin tratamente simple, aplicate în cămin. În special mamele ar trebui să stie cum să se îngrijească de familiile lor atât în starea de sănătate, cât si în cea de boală.
Miscarea este o lege a fiintei noastre. Fiecare organ al trupului are lucrarea sa prestabilită, de împlinirea căreia depind dezvoltarea si tăria sa. Actiunea normală a tuturor organelor dă tărie si vigoare, în timp ce tendinta spre sedentarism poate duce spre degradare si moarte. Legati un brat, imobilizându-l fie si numai pentru câteva săptămâni, apoi eliberati-l si veti vedea că este mai slab decât cel pe care l-ati folosit cu mode-ratie în tot acest timp. Inactivitatea produce acelasi efect asupra întregului sistem muscular.
Inactivitatea este o cauză prolifică a bolilor. Exercitiul fizic înviorează si reglează circulatia sângelui, însă în inactivitate sângele nu circulă liber, iar transformările din el, atât de necesare pentru viată si sănătate, nu au loc. Pielea devine si ea inactivă. Impuritătile nu sunt eliminate ca atunci când circulatia ar fi stimulată prin exercitiu fizic viguros, pielea păstrată într-o stare sănătoasă si plămânii alimentati din belsug cu aer proaspăt, curat. Această stare a organismului împovărează de două ori mai mult organele excretoare, iar rezultatul este boala.
Bolnavii nu ar trebui să fie încurajati să fie inactivi. Când a fost depus un efort prea mare - de orice fel va fi fost acesta -, odihna totală pentru câtva timp va îndepărta uneori îmbolnăviri grave; însă, în cazul bolnavilor recunoscuti ca atare, este rareori necesară suspendarea tuturor activitătilor.
Aceia care au suferit o epuizare nervoasă din pricina muncii intelectuale ar trebui să se odihnească, ferindu-se de gânduri împovărătoare; dar ei nu trebuie să fie îndrumati să creadă că este periculos să-si folosească în vreun fel puterile mintale. Multi sunt înclinati să creadă că starea lor este mai rea decât în realitate. Această stare a mintii este nefavorabilă pentru însănătosire si nu trebuie nutrită.
Pastorii, învătătorii, studentii (elevii) si alti lucrători intelectuali suferă adesea de boli, ca urmare a unui grav surmenaj cerebral, care nu a fost usurat de exercitiul fizic. Lucrul de care au nevoie aceste persoane este o viată mai activă. Deprinderile moderate, fără excese, combinate cu exercitiul fizic potrivit vor asigura atât vigoarea mintală, cât si fizică si vor da puterea de a rezista tuturor celor care lucrează intelectual.
Cei care au abuzat de puterile lor fizice nu ar trebui să fie încurajati să depună numai eforturi fizice. Munca, pentru a aduce cele mai mari foloase, ar trebui să fie sistematică si plăcută. Exercitiul fizic în aer liber este cel mai bun; ar trebui să fie planificat în asa fel, încât să întărească prin miscare organele care au devenit slabe; iar acest lucru trebuie făcut din toată inima; lucrul cu mâinile nu trebuie să ajungă niciodată ca o corvoadă ingrată.
Când bolnavii nu au nimic cu care să-si ocupe timpul si care să le capteze atentia, gândurile li se fixează asupra lor însile si devin morbizi si iritabili. De multe ori, se hrănesc cu sentimentele lor sumbre, până când ajung să creadă că se află într-o stare mult mai rea decât sunt în realitate si că sunt complet incapabili să facă ceva.
În toate aceste cazuri, exercitiul fizic bine directionat se va dovedi un remediu eficient. În unele cazuri, este indispensabil în procesul de însănătosire. Vointa se pune în miscare o dată cu munca fizică. Si ceea ce au nevoie acesti invalizi este să-si trezească vointa. Când vointa este adormită, imaginatia devine aberantă si este cu neputintă să te împotrivesti bolii.
Inactivitatea este cel mai mare blestem care a putut veni asupra celor mai multi dintre bolnavi. Activitatea usoară în directia unei munci folositoare - când nu suprasolicită mintea sau corpul - are o influentă fericită asupra amândurora. Aceasta întăreste muschii, îmbunătăteste circulatia si îi dă celui bolnav satisfactia de a sti că nu este complet inutil în această lume ocupată. El nu va putea să facă decât putin la început, însă va descoperi în curând că puterea sa creste si că volumul de muncă depusă poate spori corespunzător.
Exercitiile fizice îl ajută pe cel dispeptic *, dând organelor digestive un tonus muscular sănătos. Angajarea în studiu intens sau exercitiu fizic puternic imediat după masă împiedică digestia; însă o scurtă plimbare după luarea mesei, cu capul ridicat si cu umerii trasi înapoi, este un mare câstig.
În ciuda a tot ceea ce s-a spus si s-a scris în legătură cu importanta sa, există totusi multi care neglijează exercitiul fizic. Unii devin corpolenti pentru că organismul lor este îngreunat. Altii slăbesc si se anemiază, pentru că puterile lor vitale sunt secătuite de munca de lichidare a surplusului de hrană. Ficatul este împovărat în efortul său de a curăta sângele de impurităti, iar rezultatul este boala.
Aceia ale căror obiceiuri sunt sedentare ar trebui, când vremea permite, să facă miscare în aer liber în fiecare zi, fie vară, fie iarnă. Mersul pe jos este preferabil călăritului sau plimbării cu trăsura, pentru că pune în miscare mai multi muschi. Plămânii sunt siliti să lucreze sănătos, căci este imposibil să umbli în pas vioi fără a-i umple cu aer.
Un asemenea exercitiu va fi în multe cazuri mai bun pentru sănătate decât medicamentele. Medicii îi sfătuiesc adesea pe pacientii lor să facă o călătorie pe ocean, să meargă la vreun izvor cu apă minerală sau să viziteze diferite locuri pentru a schimba mediul, când, în cele mai multe cazuri, dacă ar mânca în mod cumpătat si ar face exercitii fizice sănătoase, cu voiosie, s-ar reînsănătosi si ar economisi bani si timp.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
