PUTEREA VOINTEI
Cel ispitit trebuie să înteleagă adevărata fortă a vointei. Aceasta este puterea stăpânitoare din firea omului - puterea de decizie, puterea alegerii libere. Totul depinde de actiunea corectă a vointei. Dorintele de bine si puritate sunt bune în sine; dar, dacă ne oprim aici, ele nu vor sluji la nimic. Multi se vor îndrepta către ruină, în timp ce speră si doresc să-si învingă înclinatiile rele. Ei nu-si predau vointa lui Dumnezeu. Ei nu fac alegerea de a-I sluji.
Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege liber; ne-o putem exercita, căci este a noastră. Noi nu ne putem schimba ini-mile, nu ne putem controla gândurile, pornirile, afectiunile. Nu ne putem face pe noi însine curati, potriviti pentru serviciul lui Dumnezeu. Dar putem alege să-I slujim lui Dumnezeu, Îi putem da vointa noastră; atunci va lucra în noi vointa si înfăptuirea după bunul Său plac. Astfel, întreaga noastră fire va fi adusă sub controlul lui Hristos.
Prin corecta exercitare a vointei, poate fi făcută o schimbare totală în viată. Predându-ne vointa în mâinile lui Hristos, ne aliem cu puterea divină. Primim tărie de sus pentru a ne păstra statornici. O viată curată si nobilă, o viată de biruintă asupra apetitului si lascivitătii este posibilă pentru oricine îsi va uni vointa slabă si sovăitoare a omului, cu vointa atotputernică si neclintită a lui Dumnezeu.
Aceia care se luptă împotriva puterii apetitului ar trebui să fie instruiti în ce priveste principiile unei vietuiri sănătoase. Ar trebui să li se arate că încălcarea legilor sănătătii, prin crearea unor stări morbide si a unor pofte anormale, pune temelia obiceiului de a consuma alcool. Numai trăind în ascultare de principiile sănătătii pot ei spera să fie eliberati de dorinta de a lua stimulenti nenaturali. Atâta timp cât depind de tăria divină pentru a rupe legăturile poftei, ei trebuie să coopereze cu Dumnezeu prin ascultare de legile Sale, atât de cele morale, cât si de cele fizice.
Aceia care doresc o reformă ar trebui să primească de lucru. Cei care sunt în stare să muncească nu ar trebui să fie învătati să astepte gratuit hrană, îmbrăcăminte si adăpost. Pentru binele lor, dar si pentru al altora, trebuie găsit un mod prin care să poată plăti cumva pentru ceea ce primesc. Încurajati orice efort de a se întretine singuri. Acest lucru va întări respectul de sine si o independentă cu o motivatie nobilă. Iar ocuparea mintii si trupului într-o muncă utilă este esentială ca pavăză împotriva ispitei.
DEZAMĂGIRI; PRIMEJDII
Cei care lucrează pentru cei căzuti vor fi dezamăgiti de multi care promit să facă o reformă. Multi nu vor face decât o schimbare superficială în obiceiurile si practicile lor. Ei actionează din impuls si, pentru o vreme, poate părea că s-au îndreptat; însă nu există o schimbare reală a inimii. Ei nutresc aceeasi dragoste de sine, au aceeasi "foame" după plăceri nesăbuite, aceeasi dorintă de a ceda în fata comoditătilor. Ei nu stiu ce înseamnă zidirea caracterului si nu poti avea încredere în ei ca oameni cu principii solide. Ei si-au degradat puterile mintale si spirituale pentru satisfacerea poftei si pasiunii, si aceasta îi face să fie slabi. Sunt nestatornici, capriciosi. Pornirile lor sunt îndreptate către senzualitate. Aceste persoane sunt adesea o sursă de pericol pentru altii. Fiind considerati bărbati si femei care s-au pocăit, li se încredintează răspunderi si sunt pusi acolo unde influenta lor îi corupe pe cei nevinovati.
Chiar si aceia care caută în mod sincer să se schimbe n-au trecut de pericolul de a cădea. Ei trebuie să fie tratati cu multă întelepciune si, de asemenea, cu bunătate. Dispozitia de a-i flata si înălta pe cei care au fost salvati din cele mai mari adâncimi se dovedeste uneori a fi chiar ruina lor. Obiceiul de a invita bărbati si femei să-si spună în public experienta vietii lor de păcat este foarte periculos atât pentru vorbitor, cât si pentru auditori. A te ocupa cu scene de păcat este un lucru care strică mintea si sufletul. Iar importanta dată celor salvati este dăunătoare pentru ei. Multi ajung să creadă că viata lor păcătoasă le-a conferit o anumită distinctie. Sunt încurajate dragostea de a deveni notoriu si spiritul de încredere de sine infatuată, care se dovedesc fatale pentru suflet. Numai în neîncredere fată de sine si în dependentă de îndurarea lui Hristos pot ei rămâne neclintiti.
Toti aceia care dovedesc o adevărată convertire ar trebui să fie încurajati să lucreze pentru altii. Nimeni să nu întoarcă înapoi un suflet care părăseste serviciul lui Satana pentru a intra în serviciul lui Hristos. Când cineva dovedeste că Duhul lui Dumnezeu lucrează în el, dati-i toate încurajările pentru a intra în serviciul Domnului. "Să arătati întelegere fată de cei care se îndoiesc" (Judecători 22). Aceia care au întelepciunea care vine de la Dumnezeu vor vedea suflete care au nevoie de ajutor, pe aceia care s-au pocăit în mod sincer, dar care, fără încurajare, nici nu ar îndrăzni să nădăjduiască. Domnul va pune în inimile slujitorilor Săi dorinta de a-i pofti pe acesti pocăiti sfiosi la tovărăsia lor plină de iubire. Oricare au fost păcatele lor persistente, oricât de jos au căzut, când vin la Hristos cu sufletul sfâsiat, El îi primeste. Atunci dati-le să facă ceva pentru El! Dacă doresc să lucreze pentru ridicarea altora din groapa distrugerii din care ei însisi au fost salvati, dati-le această ocazie. Aduceti-i în compania crestinilor cu experientă, pentru a putea câstiga tărie spirituală. Umpleti-le inimile si mâinile cu lucrarea pentru Maestru.
Când lumina străluceste în suflet, unii care păreau dedati păcatului cu totul vor deveni lucrători încununati de succes pentru exact acelasi tip de păcătosi cum au fost ei însisi odini-oară. Prin credinta în Hristos, unii se vor ridica până la locuri înalte de slujire si li se vor încredinta răspunderi în lucrarea de salvare a sufletelor. Ei văd unde stă propria lor slăbiciune, îsi dau seama de stricăciunea firii lor. Ei cunosc tăria păcatului, puterea obiceiului rău. Îsi dau seama de incapacitatea lor de a birui fără ajutorul lui Hristos, iar strigătul lor neîncetat este: "Mă prind cu sufletul meu neputincios de Tine."
Acestia îi pot ajuta pe altii. Cel care a fost ispitit si încercat, a cărui sperantă dispăruse aproape complet, dar care a fost salvat auzind o solie de iubire, poate pricepe stiinta salvării de suflete. El, a cărui inimă este umplută cu dragoste pentru Hristos, pentru că el însusi a fost căutat de Mântuitorul si adus înapoi la turmă, el stie cum să-i caute pe cei pierduti. El îi poate îndruma pe păcătosi către Mielul lui Dumnezeu. El s-a predat fără rezerve lui Dumnezeu si a fost acceptat în Fiul iubit. Mâna care a fost întinsă în slăbiciune după ajutor a fost prinsă. Prin lucrarea unor astfel de suflete, multi fii rătăcitori vor fi adusi la Tatăl.
Pentru fiecare suflet care se luptă să se ridice dintr-o viată de păcat la o viată de curătenie, marele element de putere stă în singurul "Nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiti" (Fapte 4,12). "Dacă însetează cineva" după o nădejde dătătoare de odihnă, după o izbăvire de înclinatii păcătoase, Hristos spune "să vină la Mine si să bea" (Ioan 7,37). Singurul remediu împotriva viciului sunt harul si puterea lui Hristos.
Hotărârile bune luate în propria tărie nu sunt de nici un folos. Nici toate jurămintele din lume nu vor stinge puterea obiceiului rău. Oamenii nu vor exercita cumpătarea în toate lucrurile, până când inimile lor nu sunt înnoite prin har divin. Nu ne putem opri să păcătuim nici o clipă. În fiecare moment, suntem dependenti de Dumnezeu.
Adevărata schimbare începe prin curătirea sufletului. Lucrarea noastră pentru cei căzuti va avea un succes real numai când harul lui Hristos remodelează caracterul, iar sufletul este adus într-o legătură vie cu Dumnezeu.
Hristos a trăit o viată de ascultare desăvârsită fată de Legea lui Dumnezeu si, prin aceasta, a stabilit un exemplu pentru fiecare fiintă omenească. Trebuie să trăim viata pe care a trăit-o El în această lume, prin puterea Sa si sub învătătura Sa.
În lucrarea noastră pentru cei căzuti, cerintele Legii lui Dumnezeu si nevoia de a-I fi loiali trebuie să fie imprimate asupra mintii si inimii. Să nu uitati niciodată să arătati că există o diferentă clară între unul care Îi slujeste lui Dumnezeu si altul care nu Îi slujeste. Dumnezeu este iubire, însă El nu poate scuza nesocotirea voită a poruncilor Sale. Prevederile legale ale guvernării Sale sunt de asa natură, încât oamenii nu se pot sustrage consecintelor lipsei de loialitate. El nu-i poate onora decât pe aceia care-L onorează. Comportamentul pe care-l are omul în această lume îi hotărăste soarta vesnică. El va secera ceea ce a semănat. Cauza va fi urmată de un efect.
Nimic mai prejos de supunere totală nu poate împlini standardul cerintei lui Dumnezeu. El nu a lăsat cerintele Sale nedeslusite. Nu a prescris nimic care să nu fie necesar pentru aducerea omului în armonie cu El. Avem datoria de a îndrepta atentia celor păcătosi către idealul stabilit de El pentru caracter si de a-i conduce la Hristos, acest ideal putând fi atins numai prin harul Său.
Mântuitorul a luat asupra Lui neputintele firii omenesti si a dus o viată fără păcat, pentru ca oamenii să aibă siguranta biruintei, în ciuda slăbiciunii naturii umane. Hristos a venit să ne facă "părtasi la natura divină", iar viata Sa declară că umanul, combinat cu divinul, nu comite păcat.
Mântuitorul a biruit pentru a-i arăta omului cum poate birui la rândul său. Hristos a întâmpinat toate ispitele lui Satana cu Cuvântul lui Dumnezeu. Încrezându-Se în făgăduintele lui Dumnezeu, El a primit putere să asculte de poruncile Lui, iar ispititorul n-a putut câstiga nici un avantaj. La fiecare ispită, răspunsul Său era: "Stă scris". Tot asa, Dumnezeu ne-a dat si nouă Cuvântul Său, prin care să ne împotrivim răului. Ne-au fost date făgăduinte enorm de mari si pretioase, pentru ca, prin acestea, "să vă faceti părtasi firii dumnezeiesti, după ce ati fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă" (2 Petru 1,4).
Îndemnati-l pe cel ispitit să nu se uite la împrejurări, la slăbiciunea persoanei sau la puterea ispitei, ci la puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Toată tăria Sa ne apartine. "Strâng Cuvântul Tău în inima mea", spune psalmistul, "ca să nu păcătuiesc împotriva Ta." "După cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori" (Psalmi 119,11; 17,4).
Pot totul în Hristos, care mă întăreste. Si Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuintele voastre, după bogătia Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4, 13.19)
Insuflati-le oamenilor curaj, vorbindu-le; înăltati-i la Dumnezeu în rugăciune. Multi care au fost biruiti de ispită sunt umiliti de esecurile lor si simt că este în zadar să se apropie de Dumnezeu; dar acest gând este sugerat de vrăjmasul. Când au păcătuit si simt că nu se pot ruga, spuneti-le că atunci este momentul să se roage. Se poate să fie rusinati si într-o umilintă adâncă; dar când îsi mărturisesc păcatele, El, care este credincios si drept, le va ierta păcatele si îi va curăti de orice nelegiuire.
Nimeni nu este practic mai neajutorat, dar de fapt invincibil, ca sufletul care îsi simte nimicnicia si se bizuie total pe meritele Mântuitorului. Prin rugăciune, prin studierea Cuvântului Său, prin credinta în prezenta Sa constantă, cea mai slabă fiintă omenească poate trăi în continuare cu Hristos cel viu, iar El o va tine cu o mână care nu-i va da drumul niciodată.
Fiecare suflet care rămâne în Hristos îsi poate însusi aceste cuvinte pretioase. El poate spune:
Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmasă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăsi; chiar dacă stau în întuneric, totusi Domnul este Lumina mea. El va avea iarăsi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, si vei arunca în fundul mării toate păcatele lor! (Mica 7,7.8; 7,19)
Dumnezeu a făgăduit:
Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat si mai scumpi decât aurul din Ofir. (Isaia 13,12)
Pe când voi vă odihniti în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint si penele lui sunt de un galben auriu.(Psalm 68,13)
Cei cărora Hristos le-a iertat cel mai mult Îl vor iubi cel mai mult. Acestia sunt cei care în ziua de pe urmă vor sta cel mai aproape de tronul Său.
"Ei vor vedea fata Lui si Numele Lui va fi pe fruntile lor" (Apocalipsa 22,4).
Ajutor pentru cei fără ocupatie si pentru cei fără adăpost
Dumnezeu poate întinde o masă în pustie.
Există bărbati si femei cu inima largă, care iau în consideratie cu neliniste starea celor săraci si mijloacele care se pot găsi pentru usurarea lor. Cum pot fi ajutati cei fără ocupatie si cei lipsiti de adăpost, pentru a se putea bucura de binecuvântările obisnuite ale providentei lui Dumnezeu si să ducă viata pe care El a intentionat ca omul s-o ducă este o chestiune căreia multi se străduiesc cu seriozitate să-i găsească un răspuns. Însă nu sunt multi aceia care înteleg cauzele care stau la temelia stării actuale a societătii, acestia fiind rari chiar si printre educatori si oameni de stat. Cei care tin în mâini pârghiile guvernării nu sunt în stare să rezolve problema sărăciei si a delincventei crescânde. Ei se luptă în van să pună operatiile cerute de activitătile comerciale pe o temelie mai sigură.
Dacă oamenii ar da mai multă atentie învătăturii din Cuvântul lui Dumnezeu, ei ar găsi o solutie a acestor probleme care îi pune în încurcătură. Se poate învăta mult din Vechiul Testament în legătură cu problema muncii si usurarea celor săraci.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
