PRINCIPII BIBLICE DE VINDECARE
Pentru aceia care doresc să-si recâstige sau să-si păstreze sănătatea, există o lectie în cuvintele din textul biblic care spune: "Nu vă îmbătati de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiti plini de Duh" (Efeseni 5,18). Nu prin senzatii tari sau uitarea produsă de stimulenti nefiresti sau nesănătosi, nu prin îngăduirea poftelor sau pasiunilor inferioare se va găsi adevărata vindecare sau înviorare pentru corp sau suflet. Printre cei bolnavi, se găsesc multi care sunt fără Dumnezeu si fără nădejde. Ei suferă de pe urma dorintelor neîmplinite, pasiunilor desfrânate si a condamnării venite din partea propriilor lor constiinte; ei îsi pierd echilibrul în viata aceasta si nu au nici o sperantă în viata viitoare. Cei care îngrijesc de bolnavi să nu spere că îi vor ajuta pe acesti pacienti îngăduindu-le plăceri frivole, emotionante. Acestea au fost blestemul vietii lor. Sufletul însetat si înfometat va continua să înseteze si să flămânzească atâta vreme cât caută să găsească satisfactie în aceste lucruri. Cei care beau din izvorul plăcerii egoiste sunt amăgiti. Ei confundă râsetele cu tăria, iar când euforia încetează, inspiratia lor ia sfârsit si ei rămân pradă nemultumirii si disperării.
Pacea statornică, adevărata odihnă a spiritului, nu are decât un singur Izvor. Despre acest lucru vorbea Hristos când a spus: "Veniti la Mine toti cei truditi si împovărati si Eu vă voi da odihnă" (Matei 11,28). "Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea" (Ioan 14,27). Această pace nu este ceva pe care El îl dă separat de Sine Însusi. Ea se află în Hristos, iar noi o putem primi numai primindu-L pe El.
Hristos este izvorul vietii. Lucrul de care au nevoie multi este să aibă o mai bună cunoastere a Sa; ei au nevoie să fie învătati cu răbdare si blândete, si totusi cu hotărâre, cum întreaga făptură poate să se deschidă înaintea mijloacelor de vindecare ale cerului. Când lumina iubirii lui Dumnezeu umple cămările întunecoase ale sufletului, oboseala plină de nervozitate si nemultumirea vor înceta si bucurii ale satisfactiei vor aduce vigoare mintii si sănătate si energie corpului.
Nu vă îngrijorati de nimic; ci în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu multumiri. (Filipeni 4,6)
Ne aflăm într-o lume a suferintei. Dificultătile, încercările si întristarea ne asteaptă pretutindeni, de-a lungul drumului către căminul ceresc. Dar există multi care fac poverile vietii de două ori mai grele, anticipând mereu necazurile. Dacă se confruntă cu nenorociri sau dezamăgiri, ei cred că totul merge către dezastru, că soarta lor este cea mai nenorocită, că vor ajunge sigur la ruină. Astfel, ei îsi atrag nefericirea asupra lor si aruncă o umbră pretutindeni în jur. Viata însăsi devine o povară pentru ei. Dar nu trebuie să fie asa. Se cere pretul unui efort hotărât pentru a schimba făgasul gândirii lor. Însă schimbarea poate fi făcută. Fericirea lor, atât cea din viata aceasta, cât si cea din viata viitoare, depinde de concentrarea mintii lor asupra lucrurilor optimiste. Să-si întoarcă privirile de la imaginea întunecată - care este imaginară - către binefacerile pe care Dumnezeu le-a presărat pe cărarea lor si, dincolo de acestea, către cele nevăzute si vesnice.
Pentru fiecare încercare, Dumnezeu a pregătit ajutor. Când, în desert, Israel a ajuns la apele amare ale Marei, Moise a strigat către Domnul. El nu le-a oferit vreun remediu nou, ci le-a atras atentia asupra a ceea ce era la îndemână. Un copăcel pe care El îl crease trebuia să fie aruncat în izvor pentru a face apa dulce si curată. Când s-a făcut aceasta, poporul a băut din apă si s-a înviorat. În fiecare încercare, dacă-L căutăm, Hristos ne va da ajutor. Ochii nostri se vor deschide pentru a întelege făgăduintele de vindecare amintite în Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne va învăta cum să ne însusim fiecare binecuvântare care va fi un antidot pentru durere. Pentru fiecare înghititură amară care ne este dusă la buze, vom găsi o ramură vindecătoare.
Nu trebuie să admitem ca viitorul, cu problemele sale grele, cu perspectivele lui nesatisfăcătoare, să ajungă să ne înmoaie inimile, să ne facă genunchii să tremure si mâinile să atârne neputincioase. "Să se prindă de tăria Mea", spune Cel Atotputernic, "ca să poată face pace cu Mine; si va face pace cu Mine" (Isaia 27,5).* Aceia care îsi predau vietile sub călăuzirea Sa si în serviciul Său nu vor fi adusi niciodată într-o situatie pentru care El să nu fi prevăzut iesire. Oricare ar fi situatia în care ne aflăm, dacă suntem împlinitori ai Cuvântului Său, avem o Călăuză care să ne îndrume pe cale; oricare ar fi nedumerirea noastră, avem un Sfetnic priceput; oricare ar fi întristarea noastră, pierderea suferită sau singurătatea de care suferim, avem un prieten plin de compasiune.
Dacă, în ignoranta noastră, facem pasi gresiti, Mântuitorul nu ne abandonează. Nu trebuie să avem niciodată simtământul că suntem singuri. Îngerii sunt tovarăsii nostri. Mângâietorul pe care Hristos a făgăduit că-L va trimite în Numele Său rămâne cu noi. Pe calea care duce la cetatea lui Dumnezeu, nu există nici o dificultate pe care cei care se încred în El să n-o poată birui. Nu există primejdii din care să nu poată scăpa. Nu există nici un fel de întristare, de suferintă si slăbiciune omenească pentru care El să nu fi prevăzut un remediu.
Nimeni nu trebuie să se lase pradă descurajării si disperării. Satana poate veni la tine cu această sugestie crudă: "Cazul tău este lipsit de sperantă. Nu poti fi răscumpărat." Însă există nădejde pentru tine în Hristos. Dumnezeu nu ne porunceste să biruim în propria noastră tărie. El ne cere să venim aproape, lângă El. Oricare ar fi dificultătile cu care ne confruntăm - care înconvoaie si sufletul si trupul -, El asteaptă să ne elibereze.
El, care a luat firea umană asupra Sa, stie ce înseamnă compasiunea fată de suferintele omenirii. Nu numai că Hristos cunoaste fiecare suflet, nevoile personale si încercările acelui suflet, dar stie si toate împrejurările care frământă si nedumeresc spiritul. Mâna Sa este întinsă cu o gingăsie plină de milă către fiecare copil suferind al Său. Cei care suferă cel mai mult primesc cea mai adâncă compasiune si milă din partea Sa. El este miscat de întelegerea neputintelor noastre si doreste ca noi să lăsăm nedumeririle si necazurile noastre la picioarele Sale si să le părăsim acolo.
Nu este întelept să privim la noi însine si să ne cercetăm emotiile. Dacă facem aceasta, vrăjmasul ne va pune înainte dificultătile si ispitele care slăbesc credinta si nimicesc curajul. A ne cerceta îndeaproape emotiile si a da frâu liber sentimentelor înseamnă a hrăni îndoiala si a ne încurca în urzeala nedumeririlor. Trebuie să ne îndepărtăm privirile de la noi însine către Isus.
Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca să alcătuiti un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, si să fiti recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belsug în voi în toată întelepciunea...
Si orice faceti, cu cuvântul sau cu fapta, să faceti totul în Numele Domnului Isus, si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. (Coloseni 3, 15-17)
Când ispitele te asaltează, când grijile, nedumeririle si întunericul par să-ti învăluie sufletul, priveste către locul din care ai văzut ultima dată venind lumina. Odihneste-te în iubirea lui Hristos si sub grija Sa protectoare. Când păcatul se luptă în inimă pentru suprematie, când vina apasă sufletul si împovărează constiinta, când necredinta întunecă mintea, aminteste-ti că harul lui Hristos este de-ajuns pentru a birui păcatul si a risipi întunericul. Intrând în comuniune cu Mântuitorul, intrăm pe teritoriul păcii.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
