PLANUL LUI DUMNEZEU CU ISRAEL
În planul lui Dumnezeu pentru Israel, fiecare familie avea o locuintă în tară, cu pământ arabil suficient. În felul acesta, erau asigurate atât mijloacele, cât si stimulentul pentru o viată folositoare, caracterizată de sârguintă si independentă materială. Si nici cel mai inventiv om nu a reusit vreodată să aducă un plan mai bun. Îndepărtării lumii de la acest plan se datorează, într-o mare măsură, sărăcia si nenorocirea care există astăzi.
La asezarea lui Israel în Canaan, pământul a fost împărtit întregului popor; numai levitii, ca slujitori ai sanctuarului, au fost exclusi de la distribuirea egală a terenului. Semintiile erau luate ca număr de familii, iar fiecărei familii, după numărul de membri, i se atribuia o mostenire.
Si chiar dacă cineva putea dispune o vreme de proprietatea sa, nu putea vinde pentru totdeauna mostenirea copiilor săi. Când putea să-si răscumpere pământul, el avea libertatea s-o facă în orice moment. Datoriile erau iertate din sapte în sapte ani, iar în al cincizecilea an, anul jubileu, toate proprietătile funciare (agricole) se întorceau la proprietarul originar.
"Pământurile să nu se vândă de veci", a fost rânduiala Domnului; "căci tara este a Mea, iar voi sunteti la Mine ca niste străini si venetici. De aceea în toată tara pe care o veti stăpâni, să dati dreptul de răscumpărare pentru pământuri. Dacă fratele tău sărăceste si vinde o bucată din mosia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină si să răscumpere ce a vândut fratele său. Dacă un om (...) îi stă în putintă lui singur să facă răscumpărarea, (...) să se întoarcă la mosia lui. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie" (Levitic 25,23-28).
"Si să sfintiti astfel anul al cincizecilea, să vestiti slobozenia în tară pentru toti locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la mosia lui si fiecare din voi să se întoarcă în familia lui" (Levitic 25,10).
Astfel, fiecare familie îsi avea proprietatea asigurată si exista un sistem de protectie atât împotriva extremei bogătiei, cât si împotriva celei a sărăciei.
PREGĂTIREA PENTRU O MUNCĂ UTILĂ
În Israel, pregătirea pentru o muncă utilă era privită ca o datorie. Fiecărui tată i se cerea să-si învete fiii o meserie utilă. Cei mai mari oameni din Israel erau pregătiti să desfăsoare o activitate în cadrul unei ocupatii. O cunoastere a datoriilor care tineau de muncile casnice era considerată esentială pentru fiecare femeie. Iar priceperea în aceste datorii era privită ca o cinste acordată unor femei de cea mai înaltă conditie.
În scolile profetilor, erau predate diferite meserii si multi dintre învătăcei se întretineau singuri prin muncă fizică.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
