NEVOIA LUCRĂTORULUI
"Urcă la Mine pe munte"
Ajutor în vietuirea zilnică
Cum sunt zilele tale, asa va fi si tăria ta.
Există în viata linistită, consecventă, a unui crestin curat, adevărat, o elocventă cu mult mai mare decât elocventa cuvintelor. Ceea ce este un om are mai multă influentă decât ceea ce spune.
Slujitorii care au fost trimisi la Isus au venit înapoi cu raportul că nici un om nu mai vorbise cum vorbea El. Însă motivul era că nimeni nu mai trăise asa cum trăia El. Dacă viata Sa ar fi fost altfel decât era, El nu ar fi putut vorbi asa cum vorbea. Cuvintele Sale erau încărcate de putere de convingere pentru că ieseau dintr-o inimă curată si sfântă, plină de iubire si compasiune, bunăvointă si adevăr.
Propriul nostru caracter si experienta noastră sunt hotărâtoare în ce priveste influenta pe care o avem asupra altora. Pentru a-i convinge pe altii de puterea harului lui Hristos, trebuie să-i cunoastem puterea în propriile noastre inimi si vieti. Evanghelia pe care o înfătisăm pentru salvarea sufletelor trebuie să fie Evanghelia prin care propriile noastre suflete sunt salvate. Numai printr-o credintă vie în Hristos ca Mântuitor personal este posibil să ne facem simtită influenta într-o lume sceptică. Dacă dorim să-i tragem pe păcătosi afară din apele care curg cu repeziciune, trebuie ca propriile noastre picioare să fie fixate bine pe Stâncă, Hristos Isus.
Însemnul crestinismului nu este o insignă exterioară si nici purtarea unei cruci sau a unei coroane, ci este ceea ce se dă pe fată ca rezultat al unirii dintre om si Dumnezeu. Prin puterea harului Său, manifestat în transformarea caracterului, lumea trebuie să fie convinsă că Dumnezeu Si-a trimis Fiul ca Răscumpărător al ei. Nici o altă influentă care poate înconjura sufletul omenesc nu are o asemenea putere ca influenta unei vieti lipsite de egoism. Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un crestin iubitor si iubit.
DISCIPLINAREA PRIN ÎNCERCĂRI
Pentru a trăi o asemenea viată, pentru a exercita o asemenea influentă, se va plăti la fiecare pas pretul efortului, jertfirii de sine, disciplinei. Tocmai pentru că nu înteleg aceasta, multi sunt descurajati atât de usor în viata de crestin. Multi care îsi consacră în mod sincer vietile în slujba lui Dumnezeu sunt surprinsi si dezamăgiti când se confruntă cu obstacole si se lovesc de încercări si încurcături ca niciodată mai înainte. Ei se roagă pentru un caracter crestin, pentru a fi pregătiti pentru lucrarea Domnului, si sunt adusi în împrejurări care par să stârnească toată răutatea caracterului lor. Sunt scoase la iveală cusururi a căror existentă nici măcar nu o bănuiau. Ca Israelul din vechime, ei se întreabă: "Dacă ne conduce Dumnezeu, de ce vin asupra noastră toate aceste lucruri?"
Pentru că îi conduce Dumnezeu vin aceste lucruri asupra lor. Încercările si obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Domnul si mijloacele hotărâte de El pentru succesul nostru. Cel care citeste inimile oamenilor le cunoaste caracterele mai bine decât si le cunosc ei însisi. Dumnezeu vede că unii au puteri si înzestrări care, canalizate corect, ar putea fi folosite pentru înaintarea lucrării Sale. În providenta Sa, El aduce aceste persoane în situatii diferite si împrejurări variate, astfel încât ele să-si poată descoperi în caracter defectele de care nu au avut cunostintă. El le dă ocazia să-si corijeze aceste defecte si să devină apte pentru serviciul Său. Adesea, El permite ca aceste persoane să fie asaltate de focurile nenorocirilor pentru a le putea curăti.
Faptul că suntem chemati să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva pretios, pe care doreste să-l dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-Si poată slăvi Numele, nu Si-ar pierde timpul cu perfectionarea noastră. Nu aruncă în cuptorul Său pietre lipsite de valoare. El nu rafinează decât minereul valoros. Fierarul pune si fierul, si otelul în foc ca să poată sti ce fel de metale sunt. Domnul îngăduie ca alesii Săi să fie trecuti prin cuptorul suferintei pentru a arăta ce firi au si dacă pot fi prelucrati pentru lucrarea Sa.
Olarul ia lutul si îl modelează după cum doreste. Îl frământă si iar îl frământă. Îl rupe în bucăti si pune iarăsi totul împreună. Îl udă si apoi îl usucă. Îl lasă să stea o vreme fără să-l atingă. Când a devenit perfect maleabil, îsi continuă lucrarea si face din el un vas. Îi dă o formă si, tot pe roată, îl ajustează si îl lustruieste. Îl usucă la soare si îl coace în cuptor. Astfel devine un vas bun de folosit. Tot asa doreste să ne modeleze si să ne cizeleze si marele Maestru lucrător. Noi nu trebuie să încercăm să facem lucrarea olarului. Partea noastră este aceea de a ne lăsa noi însine modelati de Maestrul lucrător.
"Prea iubitilor, nu vă mirati de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucurati-vă, întrucât aveti parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurati si să vă veseliti si la arătarea slavei Lui." (1 Petru 4,12-13)
În plina lumină a zilei si înconjurată de muzica altor voci, pasărea din colivie nu va cânta melodia pe care stăpânul doreste ca ea s-o învete. Prinde un sunet acum, un tril altă dată, dar niciodată o melodie întreagă si distinctă. Însă stăpânul acoperă colivia si o pune acolo unde pasărea va auzi doar melodia pe care trebuie s-o cânte. În întuneric, ea încearcă să cânte acea melodie din nou si din nou, până când o stie si izbucneste într-un cânt desăvârsit. Apoi pasărea este readusă la locul ei, unde va putea cânta mereu acea melodie, la lumină. Tot asa procedează Dumnezeu cu copiii Săi. El are să ne învete un cântec si, după ce-l vom fi învătat printre umbrele suferintelor, îl vom putea cânta mereu după aceea.
Multi sunt nemultumiti de lucrarea vietii lor. Se poate ca anturajul lor să fie neprietenos; timpul le este umplut cu o lucrare de rând - în timp ce ei se cred capabili de răspunderi mai mari; adesea, propriile eforturi li se par neluate în seamă sau infructuoase; viitorul lor este nesigur.
Să ne amintim că, desi lucrarea pe care o avem de făcut s-ar putea să nu fie aleasă de noi însine, ea trebuie acceptată ca fiind alegerea lui Dumnezeu pentru noi. Plăcută sau neplăcută, trebuie împlinită datoria care ne este cea mai la îndemână. "Tot ce găseste mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinta mortilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici stiintă, nici întelepciune!" (Eclesiast 9,10)
Dacă Domnul doreste ca noi să purtăm o solie către Ninive, nu-I vom face pe plac dacă mergem la Iope sau la Capernaum. El are motivele Sale să ne trimită în locul către care ne călăuzeste pasii. Chiar acolo se poate afla cineva care are nevoie tocmai de ajutorul pe care-l putem da noi. El, care l-a trimis pe Filip la sfetnicul etiopian, pe Petru la sutasul roman si pe fetita israelită în ajutorul lui Naaman, căpetenia siriană, trimite pe bărbatii, femeile si tinerii de astăzi ca reprezentanti ai Săi la aceia care au nevoie de ajutor divin si călăuzire.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
