MISIONARII MEDICALI SI LUCRAREA LOR
"Ei vor fi în mijlocul multor popoare ca roua de la Domnul"
Dând învătătură si vindecând
"El i-a trimis să predice despre Împărătia lui Dumnezeu si să vindece pe cei bolnavi."
Când i-a trimis pe cei doisprezece ucenici în primul lor tur misionar, Hristos le-a spus: "Si pe drum, propovăduiti si ziceti: 'Împărătia cerurilor este aproape!' Vindecati pe bolnavi, înviati pe morti, curătiti pe leprosi, scoateti afară demonii. Fără plată ati primit, fără plată să dati" (Matei 10,7.8).
Celor saptezeci, trimisi mai târziu, le-a zis: "În orice cetate veti intra, (...) să vindecati pe bolnavii care vor fi acolo si să le ziceti: 'Împărătia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi'" (Luca 10, 8.9).Prezenta si puterea lui Hristos îi însotea, "iar cei saptezeci s-au întors plini de bucurie, si au zis: 'Doamne, chiar si demonii ne sunt supusi în Numele Tău'" (Luca 10,17).
După înăltarea Domnului Hristos, a fost continuată aceeasi lucrare. Scenele propriei Sale lucrări s-au repetat. "Din cetătile vecine", în Ierusalim au venit multi oameni, aducând "pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate: si toti se vindecau" (Fapte 5,16).
Iar ucenicii "au plecat si au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei" (Marcu 16,20). "Filip s-a coborât în cetatea Samariei, si le-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip. (...) Căci din multi îndrăciti ieseau duhuri necurate (...); multi slăbănogi si schiopi erau tămăduiti. Si a fost o mare bucurie în cetatea aceasta" (Fapte 8,5-8).
LUCRAREA UCENICILOR
Luca, cel care a scris Evanghelia ce-i poartă numele, a fost un misionar medical. În Scripturi, el este numit "doctorul prea iubit" (Col. 4,14). Apostolul Pavel a auzit de îndemâna-rea lui ca medic, l-a căutat si l-a descoperit ca fiind unul căruia Domnul îi încredintase o lucrare specială. El i-a câstigat cooperarea si, o vreme, Luca l-a însotit în călătoriile sale din loc în loc. După un timp, Pavel l-a lăsat pe Luca la Filipi, în Macedonia. Aici, el a continuat să lucreze mai multi ani, atât ca medic, cât si ca predicator al Evangheliei. În lucrarea pe care o făcea ca medic, el slujea celor bolnavi si apoi se ruga pentru ca puterea vindecătoare a lui Dumnezeu să coboare asupra celor năpăstuiti. Astfel, era deschisă calea pentru solia Evangheliei. Succesul ca medic al lui Luca l-a ajutat să câstige multe ocazii de a-L predica pe Hristos printre păgâni. Planul divin este ca si noi să lucrăm cum au lucrat ucenicii. Vindecarea fizică este legată de însărcinarea evanghelică. În lucrarea Evangheliei, predicarea si vindecarea nu trebuie separate niciodată.
Lucrarea ucenicilor era de a răspândi cunoasterea Evangheliei. Lor le era încredintată lucrarea de vestire pentru întreaga lume a vestilor bune pe care Hristos le-a adus oamenilor. Ei au împlinit acea lucrare pentru oamenii din timpul lor. Într-o singură generatie, Evanghelia a fost dusă fiecărui neam sub cer.
Proclamarea Evangheliei pentru lume este lucrarea pe care Dumnezeu a încredintat-o celor ce-I poartă Numele. Pentru păcatul si mizeria pământului, Evanghelia este singurul antidot. A face cunoscut întregii omeniri mesajul harului lui Dumnezeu este prima lucrare a celor care îi cunosc puterea vindecătoare.
Duhul Domnului, Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de război izbăvirea. (Isaia 61,1)
Când Hristos i-a trimis pe ucenici cu solia Evangheliei, credinta în Dumnezeu si în Cuvântul Său aproape că dispăruse din lume. În poporul evreu, care mărturisea că se bucură de o cunoastere a lui Iehova, Cuvântul Său fusese dat la o parte pentru traditie si speculatii omenesti. Ambitia egoistă, iubirea de paradă a lăudăroseniei si lăcomia după orice câstig stăpâneau gândurile oamenilor. Asa cum dispăruse respectul fată de Dumnezeu, tot asa dispăruse si compasiunea fată de oameni. Egoismul era principiul conducător, iar Satana lucra după placul lui în atmosfera de mizerie si degradare a neamului omenesc.
Agentii satanici au pus stăpânire pe oameni. Trupurile fiintelor omenesti, făcute ca vase în care să locuiască Dumnezeu, au devenit lăcasuri ale demonilor. Simturile, nervii, organele oamenilor erau împinse de către agenti supranaturali înspre îngăduinta celor mai murdare patimi. Pe fetele oameni-lor era imprimată chiar pecetea demonilor. Înfătisarea lor reflecta expresia legiunilor răului, de care erau posedati.
Si care este situatia din lume astăzi? Nu este credinta în Biblie aproape nimicită de către "critica înaltă" si speculatiile zilelor noastre, asa cum a fost distrusă de către traditie si "rabinism" în zilele lui Hristos? Nu au lăcomia, ambitia si iubirea de plăceri o înrâurire la fel de puternică asupra inimilor oamenilor acum ca si atunci? În lumea care-si spune crestină, chiar în bisericile care mărturisesc că sunt ale lui Hristos, cât de putini sunt condusi de principii crestine! În cercurile de afaceri, în cele sociale, familiale si chiar religi-oase - cât de putini fac din învătăturile lui Hristos regula de vietuire zilnică! Nu este adevărat că "mântuirea a stat deoparte; (...) neprihănirea nu poate să se apropie; (...) si cel ce se depărtează de rău este jefuit" (Isaia 59,14.15)?
Trăim în mijlocul unei "epidemii infractionale", care îi uluieste pe oamenii întelepti, temători de Dumnezeu, oriunde s-ar afla. Stricăciunea generală este prea mare pentru ca pana omenească să o poată descrie. Fiecare zi aduce stiri proaspete cu privire la dispute politice, mită si înselăciune. Fiecare zi îsi desfăsoară bilantul sfâsietor al violentei si nelegiuirii, al indiferentei fată de suferinta umană, al distrugerii brutale si pline de cruzime a vietii omenesti. Fiecare zi este o nouă mărturie despre cresterea nebuniei, înmultirea crimelor si sinuciderilor. Cine se poate îndoi că agentii satanici se află la lucru printre oameni, extinzându-si activitatea de distragere si corupere a mintii, de întinare si distrugere a corpului?
Iar în timp ce lumea este plină de aceste rele, Evanghelia este prea adesea prezentată într-un spirit de asemenea indiferentă, încât nu impresionează decât într-o mică măsură constiintele sau vietile oamenilor. Pretutindeni există inimi care strigă pentru a primi ceea ce le lipseste. Ele tânjesc după o putere care să le dea stăpânire asupra răului, o putere care să-i elibereze din legăturile răului, o putere care să le dea sănătate, viată si pace. Multi care au cunoscut odată puterea Cuvântului lui Dumnezeu au locuit acolo unde nu există o recunoastere a lui Dumnezeu si tânjesc după prezenta divină.
Lumea are nevoie astăzi de ceea ce a avut nevoie si acum o mie nouă sute de ani - o descoperire a lui Hristos. Se cere o mare lucrare de reformă, si numai prin harul lui Hristos se poate împlini această lucrare de vindecare - fizică, mintală si spirituală.
Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Si-a arătat simpatia fată de ei, a îngrijit de nevoile lor si le-a câstigat încrederea. Apoi le-a spus: "Urmati-Mă!"
Este nevoie să ne apropiem de oameni prin eforturi personale. Dacă am petrece mai putin timp predicând si mai mult timp în lucrare personală de slujire, s-ar vedea rezultate mai mari. Celor săraci trebuie să li se usureze povara, cei bolnavi să fie îngrijiti, cei întristati si cei care au pierdut pe cineva drag să fie mângâiati, cei nestiutori instruiti, cei lipsiti de experientă sfătuiti. Trebuie să plângem cu cei care plâng si să ne bucurăm cu cei care se bucură. Însotită de puterea de convingere, de puterea rugăciunii si de puterea iubirii lui Dumnezeu, această lucrare nu va fi si nici nu poate fi lipsită de roade.
Ar trebui să ne amintim necontenit că lucrarea misionarului medical este aceea de a îndrepta atentia bărbatilor si femeilor bolnavi de păcat către Omul de pe Calvar, care ridică păcatele lumii. Privindu-L, ei vor fi schimbati după asemănarea Sa. Trebuie să-i încurajăm pe cei bolnavi si suferinzi să privească înspre Isus si să trăiască. Lucrătorii să-L prezinte pe Hristos, Marele Medic, neîncetat înaintea celor cărora boala trupului si sufletului le-a provocat descurajare. Puneti-i să privească înspre Acela care poate vindeca atât boala fizică, cât si cea spirituală. Spuneti-le despre Acela care este miscat de întelegerea neputintelor noastre. Încurajati-i să se lase în grija Celui care Si-a dat viata pentru ca ei să poată avea viata vesnică. Vorbiti despre iubirea Sa; spuneti despre puterea Sa de a mântui.
Aceasta este înalta datorie si pretiosul privilegiu al misionarului medical. Iar lucrarea personală pregăteste adesea calea pentru aceasta. Adesea, Dumnezeu ajunge la inimi prin eforturile noastre, pentru a le usura suferinta fizică.
Lucrarea misionarului medical este lucrarea de pionierat a Evangheliei. În lucrarea de propovăduire a Cuvântului si în cea misionară medicală, Evanghelia trebuie să fie predicată si trăită.
Aproape în orice comunitate există multi care nu ascultă predicarea Cuvântului lui Dumnezeu sau nu participă la nici un serviciu religios. Pentru ca Evanghelia să ajungă la ei, trebuie să fie dusă în familiile lor. Deseori, usurarea durerilor fizice este singura cale prin care pot fi abordati. Infirmierele misionare, care îi îngrijesc pe cei bolnavi si usurează strâmtorarea în care se găsesc cei săraci, vor găsi multe ocazii de a se ruga împreună cu ei, de a le citi din Cuvântul lui Dumnezeu si de a le vorbi despre Mântuitorul. Ele se pot ruga cu si pentru cei lipsiti de ajutor, care nu au tăria vointei de a-si controla poftele degradate de pasiune. Ele pot aduce o rază de sperantă în vietile celor înfrânti si deznădăjduiti. Iubirea lor altruistă, manifestată în fapte de bunătate dezinteresată, vor face ca acestor suferinzi să le fie mai usor să creadă în dragostea lui Hristos.
Multi nu au deloc credintă în Dumnezeu si si-au pierdut încrederea în oameni. Dar ei apreciază dovezile de simpatie si ajutorul primit. Văzând pe unul care nu urmăreste lauda pământească sau răsplata intrând în căminele lor, slujindu-le celor bolnavi, hrănindu-i pe cei înfometati, îmbrăcându-i pe cei dezbrăcati, mângâindu-i pe cei tristi si îndrumându-i pe toti către Acela a cărui iubire si milă lucrătorul uman nu face decât s-o vestească - văzând aceasta, inimile lor sunt atinse. Recunostinta se înaltă din sufletele lor. Credinta se aprinde. Ei văd că Dumnezeu are grijă de ei si sunt pregătiti să asculte când Cuvântul Său este deschis.
Fie că sunt misionari în străinătate, fie că se află în câmpul misionar de acasă, atât bărbatii, cât si femeile vor avea acces mult mai degrabă la inimile oamenilor si vor fi cu mult mai folositori dacă sunt în stare să le slujească celor bolnavi. Femeile care merg ca misionari în tinuturi păgâne pot găsi în acest fel ocazia de a vesti Evanghelia femeilor din aceste tări, când orice altă cale de acces este închisă. Toti lucrătorii Evangheliei ar trebui să stie cum să aplice tratamentele simple care fac atât de mult pentru usurarea durerii si îndepărtarea bolii.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
