MISIONARI CARE SE ÎNTRETIN SINGURI
Misionarii care se întretin singuri pot lucra cu succes în multe locuri. Ca misionar independent a lucrat apostolul Pavel, pentru răspândirea cunoasterii lui Hristos în întreaga lume. Desi predica zilnic Evanghelia în marile orase din Asia si Europa, el lucra la atelierul unui mestesugar, pentru întretinerea sa si a tovarăsilor săi. Cuvintele de despărtire adresate prezbiterilor din Efes, care arătau ce fel de muncă presta, contin lectii pretioase pentru fiecare lucrător al Evangheliei:
"Stiti cum m-am purtat cu voi în toată vremea", a zis el. (...) "Stiti că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, si nu m-am temut să vă propovăduiesc si să vă învăt înaintea norodului si în case (...) N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri stiti că mâinile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine. În toate privintele v-am dat o pildă, si v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutati pe cei slabi si să vă aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însusi a zis: 'Este mai ferice să dai decât să primesti'." (Fapte 20,18-35)
Astăzi, dacă ar fi pătrunsi de acelasi spirit al jertfirii de sine, multi ar putea face o lucrare bună într-un mod asemănător. În lucrarea evanghelistică, să pornească împreună câte doi sau mai multi. Să-i viziteze pe oameni, rugându-se, cântând, dând învătătură, explicând Scripturile si slujind celor bolnavi. Unii se pot întretine ca librari ambulanti*, altii, asemenea apostolului, pot practica o anumită meserie sau pot depune eforturi în alte tipuri de munci. În timp ce înaintează în acea lucrare, dându-si seama de neputinta lor, dar depinzând cu umilintă de Dumnezeu, ei câstigă o experientă binecuvântată. Domnul Isus merge înaintea lor, iar ei găsesc favoare si ajutor printre cei bogati si printre cei săraci.
Cei care s-au pregătit pentru lucrare misionară medicală pentru alte tări ar trebui să fie încurajati să meargă fără nici o întârziere acolo unde cred că pot lucra si să înceapă să muncească printre cei din acel popor, învătându-le limba în timp ce lucrează. Foarte curând, ei vor fi în stare să predice adevărurile simple din Cuvântul lui Dumnezeu.
Este nevoie în întreaga lume de soli ai îndurării. Familii crestine sunt chemate să meargă în comunităti care se află în întuneric si eroare, să meargă în câmpuri din străinătate, să afle care sunt nevoile semenilor lor si să lucreze pentru cauza Maestrului. Dacă asemenea familii s-ar stabili în locurile întunecate ale pământului, locuri în care oamenii sunt învăluiti în negură spirituală, si ar lăsa ca lumina lui Hristos să strălucească prin ei, ce lucrare nobilă s-ar înfăptui!
Această lucrare reclamă jertfire de sine. În timp ce multi asteaptă ca toate obstacolele să fie îndepărtate, lucrarea pe care ar putea-o face rămâne nefăcută si multimi de oameni mor fără nădejde si fără Dumnezeu. Unii, de dragul avantajelor comerciale sau pentru a dobândi date stiintifice, se vor aventura în regiuni în care nu sunt asezări omenesti si vor îndura cu bucurie sacrificii si greutăti; dar, de dragul semenilor lor, cât de putini sunt gata să meargă împreună cu familiile lor în regiunile care au nevoie de Evanghelie!
Să ajungem la oameni, oriunde ar fi ei si oricare ar fi conditia si pozitia lor socială, si să-i ajutăm în orice mod posibil - aceasta este slujire adevărată. Printr-un asemenea efort, puteti câstiga inimi si deschide o usă înaintea sufletelor care pier.
În tot timpul lucrării voastre, amintiti-vă că sunteti legati de Hristos, că sunteti o parte din marele plan de răscumpărare. Iubirea lui Hristos trebuie să curgă în viata voastră într-un suvoi vindecător, dătător de viată. În timp ce căutati să-i trageti pe altii în cercul iubirii Sale, faceti în asa fel încât puritatea exprimării voastre, altruismul slujirii voastre, bucuria ce străluceste pe înfătisarea voastră să dea mărturie despre puterea harului Său. Aduceti înaintea lumii o reprezentare a Sa de o asemenea puritate si neprihănire, încât oamenii să-L privească în toată frumusetea Sa.
Este aproape nefolositor să încercăm să-i reformăm pe altii, atacând ceea ce noi am putea privi ca fiind obiceiuri gresite. Rezultatele unor asemenea eforturi aduc adesea mai mult rău decât bine. În discutia Sa cu femeia samariteancă, în loc să dispretuiască fântâna lui Iacov, Hristos a prezentat ceva mai bun. "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: 'Dă-Mi să beau', tu ai fi cerut să bei si El ti-ar fi dat apă vie" (Ioan 4,10). El a deviat discutia către comoara pe care o avea de oferit, dându-i femeii ceva mai bun decât ceea ce avea ea, chiar apa vie, bucuria si nădejdea Evangheliei.
Aceasta este o ilustratie a modului în care trebuie să lucrăm. Trebuie să le oferim oamenilor ceva mai bun decât ceea ce au ei, însăsi pacea lui Hristos, care depăseste orice întelegere. Trebuie să le spunem despre Legea sfântă a lui Dumnezeu, transcrierea caracterului Său si o expresie a ceea ce El doreste să devenim. Arătati-le cum slava nepieritoare a cerului este infinit superioară bucuriilor si plăcerilor fugare ale lumii. Spuneti-le despre libertatea si odihna pe care le pot afla în Mântuitorul. "Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete" (Ioan 4,14), a declarat El.
Înăltati-L pe Isus, strigând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" (Ioan 1,29). Numai El poate satisface dorinta fierbinte a inimii si poate da pace sufletului.
Dintre toti oamenii din lume, reformatorii ar trebui să fie cei mai dezinteresati, cei mai blânzi, cei mai politicosi. În vietile lor, ar trebui să se vadă adevărata bunătate a faptelor dezinteresate. Lucrătorul care dă pe fată lipsă de amabilitate, care arată nerăbdare fată de nestiinta sau îndărătnicia altora, care vorbeste precipitat sau actionează fără să reflecteze mai întâi, poate închide usa inimilor, încât să nu mai poată ajunge niciodată la ele.
Asa cum roua si ploile linistite cad asupra plantelor care se ofilesc, tot asa de blânde să fie si cuvintele voastre, când căutati să-i scoateti pe oameni din întunericul în care se află. Planul lui Dumnezeu este ca mai întâi să atingă inima. Trebuie să rostim adevărul cu iubire, având încredere că El îi va da putere pentru transformarea vietii. Duhul Sfânt va lipi de suflet cuvântul care este rostit cu iubire.
Din fire, suntem egocentrici si prea siguri de noi însine. Dar, când învătăm lectiile pe care Hristos doreste să ni le predea, devenim părtasi ai naturii Sale; din acel moment, trăim viata Sa. Exemplul minunat al lui Hristos, blândetea de neegalat cu care a pătruns în sentimentele altora, plângând cu cei care plângeau, bucurându-Se cu cei care se bucurau, trebuie să aibă o influentă profundă asupra caracterului tuturor celor care Îl urmează cu sinceritate. Prin cuvinte si fapte pline de bunătate, ei vor încerca să netezească drumul pentru picioarele obosite.
"Domnul Dumnezeu, mi-a dat o limbă iscusită, ca să stiu să înviorez printr-un cuvânt spus la vreme * celui obosit" (Isaia 50,4).
Toti cei din jurul nostru sunt suflete rănite. Le putem găsi aici, acolo, pretutindeni. Să-i descoperim pe acesti suferinzi si să le spunem un cuvânt la vreme, pentru a le mângâia ini-mile. Să fim întotdeauna canale prin care vor curge apele înviorătoare ale compasiunii.
În toate legăturile pe care le stabilim cu altii, trebuie să ne amintim că în experienta altora există capitole ascunse de privirea muritorilor. Pe paginile memoriei există istorii triste, care sunt păzite cu sfintenie de ochi curiosi. Acolo sunt înregistrate bătălii lungi, grele, cu împrejurările lor apăsătoare, poate necazuri în viata de familie, care slăbesc zi de zi curajul, încrederea si credinta. Cei care duc bătălia vietii în conditii foarte nefavorabile pot fi întăriti si încurajati prin mici atentii, care nu costă decât efortul de a iubi. Pentru astfel de persoane, faptul de a-si simti mâna prinsă întru ajutor de către un prieten adevărat valorează mai mult decât aur sau argint. Cuvintele pline de bunătate sunt tot atât de binevenite ca si zâmbetul îngerilor.
Există multimi de oameni care se luptă cu sărăcia, fiind siliti să trudească din greu pentru o plată mică si incapabili să-si asigure mai mult decât strictul necesar al vietii. Munca grea si lipsurile, fără vreo sperantă că i-ar astepta si lucruri mai bune, fac ca povara să le fie foarte grea. Când durerea si boala se alătură acestora, povara este aproape insuportabilă. Epuizati de griji si apăsati, ei nu stiu încotro să apuce pentru a fi usurati. Compătimiti-i, fiindu-le aproape în încercări, necazuri si dezamăgiri. Acest lucru vă va deschide calea pentru a-i ajuta. Vorbiti-le despre făgăduintele lui Dumnezeu, rugati-vă cu si pentru ei, inspirati-le nădejde.
Cuvintele de înviorare si încurajare rostite atunci când sufletul este bolnav, iar pulsul curajului este scăzut - acestea sunt privite de Mântuitorul ca fiind spuse către El Însusi. Când inimile sunt înviorate, îngerii ceresti privesc, aprobând încântati.
Veac după veac, Domnul a încercat mereu să trezească în sufletele oamenilor sentimentul frătiei lor divine. Fiti împreună lucrători cu El! În timp ce neîncrederea si înstrăinarea cuprind întreaga lume, ucenicii lui Hristos trebuie să dea pe fată acel spirit care domneste în ceruri.
Vorbiti asa cum ar vorbi El, purtati-vă asa cum S-ar purta El. Descoperiti neîncetat farmecul caracterului Său. Descoperiti acea bogătie a iubirii care stă la baza tuturor învătăturilor Sale si a tuturor raporturilor Sale cu oamenii. Cei mai umili lucrători, cooperând cu Hristos, pot atinge corzi ale căror vibratii vor răsuna până la marginile pământului si se vor aduna într-un cânt ce va străbate veacurile nesfârsite.
Inteligentele ceresti asteaptă să coopereze cu uneltele omenesti, pentru a putea descoperi lumii ce pot deveni fiintele umane si, prin unirea cu divinul, ce poate fi înfăptuit pentru salvarea sufletelor care sunt gata să piară. Nu există nici o limită a măsurii în care poate fi folositor cineva care, punând eul deoparte, face loc lucrării Duhului Sfânt asupra inimii sale si duce o viată pe deplin consacrată lui Dumnezeu. Toti cei care se consacră trup, suflet si spirit în slujba Sa vor primi în mod constant noi înzestrări cu puteri fizice, mintale si spirituale. Rezervele inepuizabile ale cerului le stau la dispozitie. Hristos le dă suflarea propriului Său Duh, viata propriei Sale vieti. Duhul Sfânt pune la lucru cele mai înalte puteri ale Sale în minte si inimă. Prin harul dat nouă, putem dobândi biruinte care, din pricina părerilor noastre eronate, preconcepute, a defectelor de caracter si a putinei noastre credinte, au părut imposibile.
Cel care se oferă cu totul Domnului spre slujire, fără a retine nimic, primeste putere pentru atingerea unor rezultate nemăsurat de mari. Dumnezeu va face lucruri mari pentru acestia. El va lucra asupra mintilor oamenilor, astfel încât chiar în această lume se va vedea în vietile lor o împlinire a făgăduintei stării lor viitoare.
Pustia si tara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli, si va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori, si va sări de bucurie, cu cântece de veselie si strigăte de biruintă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului si a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măretia Dumnezeului nostru. "Întăriti mâinile slăbănogite, si întăriti genunchii care se clatină. Spuneti celor slabi de inimă: 'Fiti tari, si nu vă temeti: Iată Dumnezeul vostru!'" (...)
Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci schiopul va sări ca un cerb si limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor tâsni ape, si în pustietate pâraie; marea de nisip se va preface în iaz si pământul uscat în izvoare de apă (...) Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinti; cei ce vor merge pe ea, chiar si cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. Pe calea aceasta nu va fi nici un leu, si nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpărati vor umbla pe ea. Cei izbăviti de Domnul se vor întoarce, si vor merge spre Sion cu cântece de biruintă. O bucurie vesnică le va încununa capul, veselia si bucuria, îi vor apuca iar durerea si gemetele vor fugi. (Isaia 35,1-10)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
