MÂNTUITI PRIN SPERANTĂ
"Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiti" (Romani 8,24). Cei căzuti trebuie adusi acolo unde pot simti că nu este prea târziu să devină bărbati integri. Hristos l-a onorat pe om prin încrederea Sa, aducându-l astfel în postura de a-L cinsti la rândul său. El i-a tratat cu respect chiar si pe aceia care căzuseră pe treptele cele mai de jos. Pentru Hristos, a fi în contact neîncetat cu vrăjmăsia, stricăciunea si necurătia însemna o durere continuă; însă El n-a rostit niciodată vreo expresie prin care să arate că sensibilitatea Sa suferise un soc sau că gustul Său rafinat fusese ofensat. Oricare ar fi fost obiceiurile rele, prejudecătile adânci sau pasiunile care stăpâneau fiintele umane, El i-a întâmpinat pe toti cu o blândete plină de milă. Când vom fi părtasi ai Duhului Său, îi vom privi pe toti oamenii ca pe frati, având aceleasi ispite si încercări, căzând adesea si luptându-se să se ridice din nou, războindu-se cu descurajările si dificultătile, însetând după compasiune si ajutor.
Asa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însusi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm dar unii pe altii. Ci mai bine judecati să nu faceti nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. (Romani 14, 12.13)
Atunci îi vom întâmpina într-un asemenea mod, încât să nu-i descurajăm sau să-i scârbim, ci să trezim speranta în ini-mile lor. Când ei sunt astfel încurajati, vor putea spune cu încredere: "Nu te bucura de mine, vrăjmasă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăsi, chiar dacă stau în întuneric, totusi Domnul este Lumina mea!" "El îmi va apăra pricina si-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, si voi privi dreptatea Lui" ( Mica 7,8.9).
Dumnezeu priveste pe toti locuitorii pământului. El le întocmeste inima la toti. ( Psalm 33,14.15)
Domnul Hristos ne îndeamnă, când ne ocupăm de cei ispititi si gresiti, să luăm seama "să nu fii ispitit si tu" (Galateni 6,1).
Pătrunsi de sentimentul propriilor noastre slăbiciuni, vom avea compasiune pentru slăbiciunile altora.
"Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?" (1 Corinteni 4,7). "Unul singur este Învătătorul vostru (...) si voi toti sunteti frati" (Matei 23,8). "Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispretuiesti tu pe fratele tău?" (Romani 14,10). "Să nu ne mai judecăm dar unii pe altii. Ci mai bine judecati să nu faceti nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire" (Romani 14,13).
Întotdeauna este umilitor să ti se arate greselile. Nimeni nu trebuie să amărască experienta cuiva si mai mult prin admonestări inutile. Nimeni nu a fost recâstigat vreodată prin certare; dar multi au fost respinsi în felul acesta si au fost condusi să-si otelească inimile împotriva unei convingeri proprii. Un duh blând, o purtare gingasă, care să te câstige, îi pot salva pe cei gresiti si pot acoperi o multime de păcate.
Apostolul Pavel a găsit necesar să condamne răul, dar cu câtă grijă a căutat să arate că era un prieten al celor gresiti! Cu câtă neliniste le-a explicat motivul purtării sale! I-a făcut să înteleagă faptul că, provocându-le lor durere, si-ar fi provocat durere lui însusi. El si-a arătat încrederea si simpatia fată de aceia care se luptau să iasă biruitori.
"V-am scris cu multă mâhnire si strângere de inimă", a spus el, "cu ochii scăldati în lacrimi, nu ca să vă întristati, ci ca să vedeti dragostea nespus de mare pe care o am fată de voi" (2 Corinteni 2,4). "Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău, (...) acum mă bucur, nu pentru că ati fost înstristati, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăintă. (...) Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Si ce cuvinte de dezvinovătire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorintă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ati arătat că sunteti curati în privinta aceasta. (...) De aceea am fost mângâiati" (2 Corinteni 7,8-13).
"Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privintele" (2 Corinteni 7,16). "Multumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez fată de voi. În toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toti, cu bucurie, pentru partea pe care o luati la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredintat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toti, fiindcă vă port în inima mea" (Filipeni 1,3-5; 1,6.7). "De aceea, prea iubitii si mult doritii mei frati, bucuria si cununa mea, rămâneti astfel tari în Domnul, prea iubitilor!" (Filipeni 4,1). "Acum, da, trăim, fiindcă voi stati tari în Domnul" (1 Tesaloniceni 3,8).
Pavel le-a scris acestor frati, exprimându-se: "sfinti în Hristos Isus"; dar el nu le scria celor care aveau un caracter desăvârsit. El le-a scris unor bărbati si femei care luptau împotriva ispitei si care se aflau în primejdia de a cădea. El le-a îndreptat atentia către Dumnezeul păcii, care a adus înapoi dintre cei morti pe Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor. El i-a asigurat că, "prin sângele legământului vesnic", El vă va face "desăvârsiti în orice lucru bun, ca să faceti voia Lui, si să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos" (Evrei 13,20.21).
Când cineva care este vinovat îsi dă seama de greseala sa, fiti atenti să nu-i distrugeti respectul fată de sine însusi. Nu-l descurajati prin indiferentă sau neîncredere. Nu spune: "Înainte să-i acord încrederea mea, am să astept să văd dacă o să reziste." Adesea, tocmai această neîncredere îl face pe cel ispitit să se poticnească.
Ar trebui să ne străduim să întelegem slăbiciunea altora. Nu prea stim care sunt încercările inimii celor care au fost legati în lanturile întunericului si cărora le lipseste hotărârea si puterea morală. Cea mai vrednică de milă este starea în care se află cel care suferă sub povara remuscărilor; acesta este ca unul paralizat, care se clatină si cade în tărână. El nu poate vedea nimic clar. Mintea îi este întunecată, nu stie ce pasi să facă. Multe suflete nefericite sunt rău întelese, dispretuite, nenorocite si agonizante - oi pierdute, rătăcitoare. Ele nu-L pot găsi pe Dumnezeu, si cu toate acestea au o mare dorintă de a avea pace si iertare.
O, să nu spuneti nici un cuvânt care să provoace o durere mai adâncă! Sufletului obosit de o viată de păcat, dar care nu stie unde poate afla usurare, prezentati-i-L pe Mântuitorul cel plin de compasiune. Luati-l de mână, ridicati-l, spuneti-i cuvinte de încurajare si de sperantă. Ajutati-l să prindă mâna Mântuitorului.
Ne descurajăm prea repede pentru sufletele care nu răspund de îndată la eforturile noastre. N-ar trebui să încetăm niciodată să lucrăm pentru un suflet câtă vreme există o licărire de nădejde. Pentru Răscumpărătorul nostru, care S-a jertfit pe Sine, aceste suflete sunt prea pretioase ca să fie lăsate cu usurintă în puterea ispititorului.
Trebuie să ne punem în locul celor ispititi. Luati în calcul puterea ereditătii, influenta prieteniilor si mediului rău în care au trăit, puterea obiceiurilor gresite. Să ne mai minunăm că, sub imperiul acestor influente, multi se strică? Să ne mai întrebăm de ce răspund atât de încet la eforturile depuse pentru ridicarea lor?
Adesea, când sunt câstigati pentru Evanghelie, aceia care păreau neciopliti si nepromitători se vor afla printre cei mai loiali sustinători si apărători. Ei nu sunt corupti cu totul. Dincolo de aparentele exterioare nepromitătoare, există porniri bune la care s-ar putea ajunge. Fără o mână de ajutor, multi nu s-ar redresa niciodată, însă ei pot fi ridicati printr-un efort răbdător, stăruitor. Asemenea persoane au nevoie de cuvinte pline de blândete, de atentie acordată cu bunătate si de un ajutor real. Ei au nevoie de acel sfat care nu va stinge slaba licărire de curaj în suflet. Lucrătorii care vin în contact cu ei să tină seama de aceasta.
Vor fi găsiti unii oameni ale căror minti au fost degradate o perioadă de timp atât de mare, încât ei nu vor mai deveni niciodată în această viată ceea ce ar fi putut fi în împrejurări mai favorabile. Dar razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii pot lumina în suflet. Este privilegiul lor acela de a avea o viată care se măsoară cu viata lui Dumnezeu. Săditi în mintile lor gânduri înăltătoare, care înnobilează spiritul. Faceti ca viata voastră să le arate clar care este diferenta între viciu si puritate, întuneric si lumină. Faceti ca în exemplul vostru să citească ce înseamnă să fii crestin. Hristos îi poate ridica si pe cei mai păcătosi si poate pune, acolo unde vor fi recunoscuti ca fiind copii ai lui Dumnezeu, mostenitori împreună cu Hristos ai unei mosteniri nemuritoare.
Prin miracolul harului divin, multi pot fi pregătiti să ducă vieti folositoare. Dispretuiti si părăsiti, ei au ajuns teribil de descurajati; ei pot părea neclintiti si puternici. Dar sub lucrarea Duhului Sfânt, stupiditatea care face ca înăltarea lor să pară atât de lipsită de nădejde va dispărea. Mintea lenesă, încetosată, se va trezi. Robul păcatului va fi eliberat. Viciul va dispărea, iar nestiinta va fi depăsită. Prin credinta care lucrează prin iubire, inima va fi curătită si mintea luminată.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
