Să păzească tot ce i-am poruncit ei.
Ceea ce sunt părintii vor fi într-o mare măsură si copiii. Conditia fizică a părintilor, dispozitiile si poftele lor, tendintele lor intelectuale si morale sunt reproduse în copii într-un grad mai mic sau mai mare.
Cu cât telurile sunt mai nobile, cu cât sunt mai înalte capacitătile intelectuale si spirituale si cu cât sunt mai bine dezvoltate puterile fizice ale părintilor, cu atât va fi mai bună înzestrarea pentru viată pe care o dau copiilor lor. Cultivând ceea ce este cel mai bun în ei însisi, părintii exercită o influentă de a modela societatea si de a înălta generatiile viitoare.
Tatii si mamele trebuie să înteleagă răspunderea pe care o au. Lumea este plină de capcane puse pentru picioarele celor tineri. Multimi de oameni sunt atrase de o viată de plăceri egoiste si senzuale. Ei nu pot vedea primejdiile ascunse sau capătul înfricosător al potecii care le pare calea fericirii. Prin îngăduirea apetitului si pasiunii, energiile lor sunt irosite si milioane de oameni sunt ruinati atât pentru lumea aceasta, cât si pentru cea care va veni. Părintii ar trebui să-si amintească faptul că si copiii lor trebuie să întâlnească aceste ispite. Chiar înainte de nasterea copilului, ar trebui să înceapă o pregătire care îl va face în stare să lupte cu succes împotriva răului.
Răspunderea apasă mai ales asupra mamei. Ea, din al cărei sânge plin de viată este hrănit copilul si îi este clădită constitutia fizică, îi atribuie si influente intelectuale si spirituale, care contribuie la modelarea mintii si caracterului. Asa a fost Iochebed, mama evreică din care s-a născut Moise, izbăvitorul lui Israel, care, puternică în credintă, nu s-a lăsat înspăimântată "de porunca împăratului" (Evrei 11,23). Asa a fost Ana, o femeie a rugăciunii si a jertfirii de sine, inspirată de cer, care i-a dat nastere lui Samuel, copilul învătat de asemenea de cer, judecătorul incoruptibil si întemeietorul scolilor sacre ale lui Israel. Si apoi Elisabeta (rudă în fapt, dar si în spirit cu Maria din Nazaret), care a fost mama celui care a vestit venirea Mântuitorului.
CUMPĂTARE SI STĂPÂNIRE DE SINE
Grija cu care mama ar trebui să vegheze asupra obiceiurilor ei de vietuire este învătată în Scripturi. Când Domnul îl ridica pe Samson ca izbăvitor al lui Israel, "îngerul lui Iehova" i s-a arătat mamei, dându-i acesteia instructiuni deosebite în ce priveste obiceiurile ei si de asemenea pentru copilul ei. "Femeia să se ferească", a spus el, "să nu bea nici vin, nici băutură tare si să nu mănânce nimic necurat" (Jud.13,13.14).
Efectul influentelor prenatale este privit de către multi părinti ca fiind o chestiune de mică importantă; dar cerul nu priveste la fel acest lucru. Solia trimisă printr-un înger al lui Dumnezeu, si dată de două ori într-un mod cât se poate de solemn, arată că merită cea mai mare atentie din partea noastră.
Prin cuvintele adresate mamei evreice, Dumnezeu vorbeste mamelor din toate veacurile. "Ia bine seama", a spus îngerul; "să păzească tot ce i-am poruncit". Bunăstarea copilului va fi influentată de obiceiurile mamei. Poftele si pasiunile ei trebuie să fie sub controlul principiului. Dacă vrea să împlinească scopul pe care l-a avut în vedere Dumnezeu pentru ea, când i-a dat un copil, există lucruri pe care trebuie să le ocolească si altele împotriva cărora să lupte. Dacă înainte de nasterea copilului ea cedează înaintea plăcerilor, dacă este egoistă, nerăbdătoare si pretentioasă, aceste trăsături se vor reflecta în dispozitia copilului. În acest fel, multi copii au primit ca zestre la nastere tendinte spre rău aproape de nebiruit.
Dar dacă mama primeste fără sovăială principiile juste, dacă este moderată si caracterizată prin tăgăduire de sine, dacă este bună, blândă si lipsită de egoism, ea poate da copilului ei chiar aceste trăsături de caracter. Foarte clară era porunca ce interzicea folosirea vinului de către mamă. Fiecare picătură de băutură tare pe care o bea aceasta pentru a-si satisface apetitul pune în pericol sănătatea fizică, mintală si morală a copilului ei si este un păcat direct fată de Creatorul ei.
Multi povătuitori recomandă cu tărie ca fiecare dorintă a mamei să fie satisfăcută; ca, în cazul în care doreste vreun fel de aliment, oricât de dăunător ar fi, să-si satisfacă apetitul fără să se înfrâneze. Asemenea sfat este fals si vătămător. Nevoile fizice ale mamei nu ar trebui neglijate în nici un caz. De ea depind două vieti si dorintele sale ar trebui luate în seamă cu delicatete, iar nevoile ei satisfăcute cu generozitate. Însă în această perioadă, mai presus de orice, ea ar trebui să evite, în dietă si în oricare altă privintă, orice ar diminua tăria fizică sau intelectuală. Prin porunca venită direct de la Dumnezeu, ea se află sub obligatia cea mai solemnă de a-si exercita stăpânirea de sine.
Ar trebui să veghem cu tandrete la păstrarea tăriei mamei. În loc să-i irosim fortele pretioase printr-o muncă istovitoare, grija si poverile ei ar trebui usurate. Adesea, sotul si tatăl nu are cunostintă de legile sănătătii trupesti, pe care ar trebui să le cunoască pentru bunăstarea familiei sale. Absorbit în lupta pentru câstigarea celor necesare traiului sau aplecat asupra planurilor de îmbogătire si încoltit de griji si încurcături, el lasă ca asupra sotiei si mamei să apese poveri care îi secătuiesc puterile în perioada cea mai critică, provocându-i slăbiciune si boală.
Multi soti si tati ar putea învăta o lectie folositoare din grija păstorului credincios. Iacov, când a fost îndemnat să facă o călătorie rapidă si dificilă, a răspuns:
"Domnul meu vede că copiii sunt micsori, si am oi si vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, si la pas cu copiii" (Gen. 33,13-14).
Pe drumul obositor al vietii, sotul si tatăl "să meargă încet, la pas", după puterile celor care îl însotesc în călătorie. În mijlocul goanei nesătioase a lumii după avere si putere, el să învete să-si domolească pasii, să o mângâie si să o sprijine pe cea care este chemată să meargă alături de el.
Mama ar trebui să cultive o dispozitie caracterizată de voiosie, multumire si fericire. Fiecare efort îndreptat în această directie va fi răsplătit din belsug atât prin bunăstarea fizică a copiilor ei, cât si prin caracterul lor moral. Un spirit de voiosie va contribui la fericirea familiei sale si îi va îmbunătăti într-o foarte mare măsură starea sănătătii proprii.
Sotul să-si ajute sotia prin căldura si afectiunea lui constantă. Dacă doreste să o păstreze plină de vioiciune si bucurie, astfel încât aceasta să fie asemenea razelor de soare în cămin, să o ajute să-si ducă poverile. Bunătatea si curtenia lui iubitoare vor fi pentru ea o încurajare pretioasă, iar fericirea pe care o dăruieste va aduce bucurie si pace propriei lui inimi.
Sotul si tatăl care este ursuz, egoist si tiranic nu numai că este el însusi nefericit, dar aruncă un val de tristete peste toti membrii familiei sale. El va culege rezultatele când îsi va vedea sotia deprimată si lipsită de vlagă, iar pe copiii săi marcati de propria sa dispozitie lipsită de iubire.
Dacă mama este lipsită de grija si înlesnirile pe care ar trebui să le aibă, dacă este lăsată să-si epuizeze puterile prin muncă excesivă sau prin neliniste si întristare, copiii ei vor fi jefuiti de forta vitală, de elasticitatea mintii si de optimismul pe care ar trebui să le mostenească. Cu mult mai bine ar fi să facă astfel, încât viata mamei să fie strălucitoare si plină de voiosie, să fie ferită de grijile apăsătoare, de lipsuri si de munca obositoare, iar copiii să poată mosteni constitutii bune, încât să-si poată croi drumul prin viată în propria lor tărie.
Asupra tatilor si mamelor este pusă o mare cinste si responsabilitate, constând în aceea că ei trebuie să stea în locul lui Dumnezeu înaintea copiilor lor. Caracterul lor, viata lor de zi cu zi, metodele lor de educatie vor traduce cuvintele Sale pentru întelegerea celor micuti. Influenta lor va câstiga sau va face să se piardă încrederea copilului în asigurările Domnului.
PRIVILEGIUL PĂRINTILOR ÎN PRIVINTA PREGĂTIRII COPILULUI
Fericiti sunt părintii ale căror vieti sunt o reflectare fidelă a celei divine, astfel încât făgăduintele si poruncile lui Dumnezeu trezesc în copil recunostinta si respectul profund; părintii care manifestă tandrete, dreptate si îndelungă răbdare, prezentându-i copilului dragostea, dreptatea si îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, si care, învătându-si copilul să iubească, să aibă încredere si să respecte aceste lucruri, îl învată să-L iubească, să se încreadă si să se supună Tatălui său din cer; părintii care dau copilului un asemenea dar l-au înzestrat pe acesta cu o comoară mai pretioasă decât bogătia tuturor veacurilor - o comoară nesecată ca vesnicia însăsi.
Iată că cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: "Cum este mama, asa si fata!" (Ezechiel 16, 44)
Pentru copiii încredintati în grija sa, fiecare mamă are o însărcinare sfântă din partea lui Dumnezeu. "Ia pe fiul acesta, pe fiica aceasta", spune El; "educă-l pentru Mine; dă-i un caracter slefuit după chipul unui palat, pentru a putea străluci pe vecie în curtile Domnului."
Adesea, mamei i se pare că lucrarea ei este o slujbă neimportantă. Este o lucrare rareori apreciată. Altii stiu prea putin despre multele ei griji si poveri. Zilele ei sunt ocupate de o avalansă de lucrări mărunte, toate necesitând un efort plin de răbdare, stăpânire de sine, tact, întelepciune si iubire jertfitoare de sine; cu toate acestea, ea nu se poate lăuda cu ceea ce a făcut ca fiind vreo mare realizare. Tot ce a făcut e că a asigurat desfăsurarea în bune conditii a treburilor gospodăriei; adesea obosită si ametită, a încercat să le vorbească cu blândete copiilor, să-i tină ocupati si fericiti si să le călăuzească piciorusele pe cărarea cea bună. Ea simte că nu a realizat nimic. Dar nu este asa. Îngerii ceresti veghează asupra mamei măcinate de griji, observând poverile pe care le duce zi de zi. Chiar dacă numele ei nu este cunoscut în lume, este scris în cartea vietii Mielului *.
Este un Dumnezeu în cer, iar lumina si slava de la tronul Său se revarsă asupra mamei credincioase, când aceasta încearcă să-si educe copiii să se împotrivească influentei răului. Nici o altă lucrare nu o poate egala pe a ei în importantă. Ea nu trebuie, asemenea unui artist, să picteze pe pânză o formă a frumusetii si nici, ase-menea sculptorului, să o scoată din marmură cu dalta. Ea nu trebuie, asemenea scriitorului, să materializeze un gând nobil în cuvinte cu greutate si nici, asemenea muzicianului, să exprime un sentiment frumos printr-o melodie. Partea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, este aceea de a forma un suflet omenesc după asemănarea divină.
Mama care apreciază acest lucru îsi va considera ocaziile ca fiind nepretuite. Ea va căuta, prin propriul ei caracter si prin metodele de educatie, să le înfătiseze copiilor săi idealul cel mai înalt. Cu seriozitate, cu răbdare si curaj, ea se va strădui să-si îmbunătătească propriile aptitudini, pentru a-si putea folosi cum se cuvine puterile superioare ale intelectului în pregătirea copiilor ei. Ea va întreba la fiecare pas: "Ce a spus Dumnezeu?" Va studia cu sârguintă Cuvântul Său. Îsi va tine ochii atintiti la Hristos, pentru ca experienta ei zilnică, dobândită în cercul umil al grijilor si datoriilor ei, să poată fi o reflectare a singurei vieti adevărate.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
