MAHALALELE DIN ORASELE MARI
În marile orase, există multi oameni care primesc mai putină grijă si atentie decât se acordă necuvântătoarelor. Gânditi-vă numai la familiile înghesuite laolaltă în locuinte mizere, multe dintre acestea fiind subsoluri întunecoase, mirosind îngrozitor din pricina umezelii si a murdăriei. În aceste locuri ingrate se nasc copii, acolo trăiesc si tot acolo mor. Ei nu văd nimic din frumusetea lucrurilor naturale pe care le-a creat Dumnezeu spre desfătarea simturilor si înăltarea sufletului. În zdrente si pe jumătate morti de foame, ei trăiesc în mijlocul viciului si depravării, cu caracterul modelat de ticălosia si păcatul care îi înconjoară. Copiii aud Numele lui Dumnezeu numai luat în desert. Vorbirea murdară, imprecatiile si înjurăturile le umplu urechile. Mirosul greu de alcool si tutun, duhoarea îngretosătoare si degradarea morală le strică simturile. Astfel, o multime de oameni sunt pregătiti să devină infractori, vrăjmasi ai societătii care i-a lăsat pradă mizeriei si degradării.
Nu toti săracii din mahalalele marilor orase apartin acestei categorii. Bărbati si femei cu teamă de Dumnezeu au fost adusi în cea mai adâncă sărăcie prin boli si nenorociri, adesea din cauza stratagemelor necinstite ale celor care trăiesc prădându-si semenii. Multi dintre cei care sunt cinstiti si bine intentionati devin săraci din cauza lipsei unei calificări într-o meserie. Din pricina ignorantei lor, ei nu sunt capabili să se lupte cu dificultătile vietii. Rătăcind prin orase, de multe ori nu reusesc să-si găsească de lucru. Împresurati de privelistea si zgomotele viciului, ei sunt supusi unor ispite îngrozitoare. Trăind împreună cu cei viciosi si degradati si adesea fiind etichetati ca făcând parte din aceeasi tagmă, numai printr-o luptă supraomenească, printr-o putere care s-o depăsească pe cea limitată, umană, mai pot fi opriti să nu se scufunde în aceleasi adâncuri. Multi se tin cu îndârjire de integritatea lor, alegând mai degrabă să sufere decât să păcătuiască. În special această categorie de oameni are nevoie de ajutor, compasiune si încurajare.
Dacă cei săraci, acum îngrămăditi în marile orase, ar putea găsi case la tară, nu numai că si-ar putea câstiga traiul, dar ar găsi sănătate si fericire, care acum le sunt necunoscute. Partea lor ar fi munca grea, o hrană simplă, o economie strictă, adesea greutăti si privatiuni. Dar ce binecuvântare si-ar însusi părăsind orasul, cu ispitele sale atrăgătoare către rău, cu fierberea si nelegiuirea sa, cu mizeria si murdăria sa - dacă l-ar părăsi pentru linistea, pacea si puritatea de la tară!
Dacă multi dintre cei care trăiesc la oras, care nu au nici un petic de iarbă verde pe care să calce, care an după an au privit de la fereastra lor o curte murdară si niste alei înguste, niste ziduri de cărămidă, care au avut ca priveliste cerurile întunecate de praf si fum - dacă acestia ar putea fi luati si dusi în vreun district agricol, înconjurat de câmpii verzi, de păduri, dealuri si râuri, cu cerul senin si aerul proaspăt de tară, aproape totul le-ar părea un paradis.
Lipsiti într-o mare măsură de contactul cu oamenii si dependenta de ei si izolati de obiceiurile si "vorbele de duh" corupătoare ale lumii, de agitatia ei, s-ar apropia mai mult de inima naturii. Prezenta lui Dumnezeu ar fi mult mai reală pentru ei. Multi ar învăta lectia dependentei de El. Prin natură, ei ar auzi glasul Său, rostind către inimile lor cuvinte despre pacea si iubirea Sa, iar mintea, sufletul si trupul ar primi puterea vindecătoare, dătătoare de viată.
Ca să poată deveni vreodată oameni muncitori si independenti din punct de vedere material, foarte multi au nevoie neapărat de asistentă, încurajare si instruire. Există o multime de familii sărace pentru care nici o lucrare misionară n-ar fi mai bună ca aceea de a-i ajuta să se instaleze la tară si să învete cum să lucreze pământul, ca să-si scoată cele necesare traiului de pe urma sa.
Necesitatea unui asemenea ajutor nu se restrânge numai la cei care vin de la oras. Chiar si la tară, cu toate posibilitătile unei vieti mai bune care există acolo, multi dintre cei săraci sunt în mare încurcătură. Comunităti întregi sunt lipsite de educatie pe linia sănătătii si lucrării practice. Sunt familii care trăiesc în cocioabe, cu mobilier si îmbrăcăminte sărace, fără unelte, fără cărti, lipsite atât de confort si bunuri utilitare, cât si de mijloace culturale. Suflete abrutizate, trupuri slabe si deformate, acestea descoperă rezultatele unei eredităti sărace si ale unor obiceiuri gresite. Acesti oameni trebuie educati pornind de la zero. Ei au dus o viată de lenevie, lipsită de energie, stricată, si au nevoie să fie învătati să-si schimbe obiceiurile.
Cum pot fi constientizati de necesitatea schimbării lor? Cum pot fi îndrumati către un ideal de viată mai înalt? Cum pot fi ajutati să se ridice? Ce poate fi făcut acolo unde domneste sărăcia, cu care trebuie să te lupti la fiecare pas? Desigur, lucrarea este dificilă. Nu va avea loc reforma necesară până când oamenii nu sunt ajutati de o putere din afara lor. Scopul lui Dumnezeu este ca atât cei bogati, cât si cei săraci să fie strâns uniti prin legăturile simpatiei si ajutorării. Cei care au mijloace, talente si calităti trebuie să le folosească pentru binecuvântarea semenilor lor.
Fermierii crestini pot face o reală lucrare misionară, ajutându-i pe cei săraci să-si găsească niste cămine la tară si să-i învete cum să lucreze pământul si să-l facă productiv. Învătati-i cum să folosească uneltele agricole, cum să cultive diferitele soiuri de plante, cum să sădească si să îngrijească livezile.
Multi care lucrează pământul nu reusesc să asigure rezultate profitabile din pricina neglijentei lor. Livezile lor de pomi fructiferi nu sunt îngrijite corespunzător, culturile nu sunt puse la timpul potrivit si doar se zgârie la suprafată când se ară pământul. Ei pun insuccesul lor pe seama neproductivitătii pământului. Adesea, se aduce o mărturisire falsă când se dă vina pe pământul care, dacă ar fi lucrat cum se cuvine, ar aduce roade bogate. Planurile înguste, putina energie depusă si studiul insuficient cu privire la cele mai bune metode care trebuie adoptate reclamă cu putere schimbarea acestei stări de lucruri.
Toti cei care au bunăvointă trebuie să fie învătati care sunt metodele corecte. Dacă unii nu doresc să le vorbiti despre idei avansate, lectiile să fie predate în tăcere. Continuati cultivarea propriului vostru pământ. Aruncati vecinilor câte un cuvânt când puteti si lăsati ca recolta să vorbească de la sine în favoarea metodelor corecte. Demonstrati ce se poate face cu pământul când este lucrat cum trebuie.
Ar trebui să se dea atentie creării unor locuri de muncă diferite, astfel încât familiile sărace să găsească de lucru. Dulgherii, fierarii si practic oricine cunoaste o anumită meserie ar trebui să simtă răspunderea de a-i învăta si ajuta pe cei necunoscători si lipsiti de ocupatie.
În lucrarea pentru cei săraci există un câmp larg de slujire, atât pentru femei, cât si pentru bărbati. Bucătăreasa eficientă, gospodina, croitoreasa, sora medicală - e nevoie de ajutorul tuturor. Membrii unor gospodării sărace să fie învătati cum să gătească, să-si confectioneze si să-si repare propria îmbrăcă-minte, cum să îngrijească de cei bolnavi, cum să aibă grijă de cămin asa cum trebuie. Băietii si fetele să fie învătati foarte bine o meserie sau să fie formati într-o ocupatie utilă.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
