Lucrarea pentru cei bogati
Ca să nu se încreadă în bogătiile nesigure.
Corneliu, centurionul roman, era un bărbat bogat si de descendentă nobilă. El avea o pozitie de încredere si cinste. Păgân în ce priveste nasterea, pregătirea si educatia, prin legăturile sale cu evreii, căpătase o cunoastere a adevăratului Dumnezeu si I s-a închinat, arătând sinceritatea credintei sale prin mila fată de cei săraci. "El făcea multe milostenii norodului si se ruga totdeauna lui Dumnezeu" (Fapte 10,2).
Corneliu nu cunostea Evanghelia asa cum fusese descoperit în viata si moartea lui Hristos, dar Dumnezeu i-a trimis o solie direct din cer si, printr-o altă solie, l-a trimis pe apostolul Pavel să-l viziteze si să-l instruiască. Corneliu nu se alăturase bisericii iudaice pentru că ar fi fost privit de către rabini ca fiind păgân si necurat; dar Dumnezeu i-a citit în inimă sinceritatea si a trimis mesageri de la tronul Său, ca să se alăture slujitorului Său de pe pământ, în lucrarea sa de a duce vestea cea bună acestui ofiter roman.
Si astăzi Dumnezeu caută suflete în acelasi fel, atât printre cei mari, cât si printre cei de conditie umilă. Există multi asemenea lui Corneliu, oameni pe care El doreste să-i aducă în legătură cu biserica Sa. Acestia simpatizează cu poporul Domnului. Dar legăturile pe care le au cu lumea îi tin cu putere. Acesti oameni au nevoie de curaj moral pentru a lua pozitie alături de cei de conditie umilă. Ar trebui depus un efort deosebit pentru aceste suflete, care se află într-un asa de mare pericol din cauza răspunderilor si relatiilor lor.
Se spun multe cu privire la datoria noastră fată de cei săraci neglijati; nu ar trebui acordată ceva mai multă atentie bogatilor neglijati? Multi privesc această clasă ca fiind compusă din oameni lipsiti de sperantă si fac putin pentru a deschide ochii acelora care, orbiti si ametiti de strălucirea slavei pământesti, au pierdut vesnicia din calculele lor. Mii de oameni bogati au coborât în mormânt neavertizati. Dar, oricât de indiferenti ar părea, multi dintre cei bogati au sufletele împovărate. "Cine iubeste argintul nu se satură niciodată de argint si cine iubeste bogătia multă nu trage folos din ea" (Eclesiastul 5,10).
Cel care spune aurului curat "tu esti nădejdea mea" s-a "lepădat de Dumnezeul cel de sus" (Iov 31,24.28). "Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu pretul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este asa de scumpă, că nu se va face niciodată" (Psalm 49,7.8).
Bogătiile si onorurile lumesti nu pot satisface sufletul. Multi dintre cei bogati tânjesc după o garantie divină, o nădejde spirituală. Multi tânjesc după ceva care să pună capăt monotoniei vietilor lor fără rost. Multi simt în viata lor oficială nevoia unui "ceva" pe care nu-l au. Putini dintre acestia merg la biserică, pentru că simt că primesc un ajutor nesubstantial. Învătătura pe care o aud nu le atinge inima. Să nu le facem oare o chemare personală?
Printre victimele sărăciei si păcatului se numără si cei care au avut odată avere. Oameni cu diferite vocatii si conditii sociale în viată au fost biruiti de necurătiile lumii, folosind băuturi tari si îngăduindu-si pofta carnală, si au căzut în ispită. În vreme ce acesti oameni căzuti cer milă si ajutor, să nu acordăm noi atentie celor care nu au atins aceste adâncimi încă, dar ai căror pasi se îndreaptă către aceeasi cărare?
Mii de persoane aflate în pozitii de încredere si cinste îsi îngăduie obiceiuri care înseamnă ruină pentru suflet si trup. Slujitori ai Evangheliei, oameni de stat, autori, oameni bogati si talentati, oameni extrem de capabili în afaceri si care au o energie ce poate aduce mult folos se află în primejdie de moarte pentru că nu văd necesitatea stăpânirii de sine în toate lucrurile. Este nevoie să li se atragă atentia asupra principiilor cumpătării, si aceasta nu într-un mod îngust si arbitrar, ci în lumina marelui plan pe care-l are Dumnezeu cu omenirea. Dacă principiile adevăratei cumpătări ar putea fi aduse astfel înaintea lor, sunt foarte multi din clasele sociale înalte care le-ar recunoaste valoarea si le-ar accepta din toată inima.
Ar trebui să le arătăm acestor persoane rezultatele îngăduintelor vătămătoare în ce priveste slăbirea puterii fizice, mintale si morale. Ajutati-le să-si dea seama de responsabilitatea lor ca administratori ai darurilor lui Dumnezeu. Arătati-le binele pe care l-ar putea face cu banii pe care acum îi cheltuiesc pentru ceea ce nu le face decât rău. Prezentati-le varianta stăpânirii desăvârsite, cerându-le ca banii pe care i-ar da pe băuturi alcoolice, tutun sau îngăduinte asemănătoare să fie folositi pentru îngrijirea bolnavilor săraci sau pregătirea copiilor si tineretului pentru ceva util în lume. Confruntati cu un asemenea apel, multi nu vor refuza să asculte.
Căci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului." (Romani 1,16)
Mai este si o altă primejdie la care sunt expusi în special cei bogati si, de asemenea, un câmp de actiune pentru misionarul medical. În lume, multi oameni prosperi, care n-ar ceda nicicând formelor obisnuite de viciu, sunt totusi nimiciti prin iubirea de bogătii. Nu cupa cea goală este cel mai greu de dus, ci cupa care este plină-ochi. Aceasta trebuie purtată într-un echilibru perfect. Nenorocirile si suferintele aduc dezamăgire si tristete; dar prosperitatea este cea mai periculoasă pentru viata spirituală.
Cei care suferă esecuri sunt reprezentati prin tufisul pe care l-a văzut Moise în desert, care, desi ardea, nu se consuma. Îngerul Domnului era în mijlocul tufisului. Tot asa, în lipsuri si nenorociri, strălucirea prezentei Celui Nevăzut este cu noi, pentru a ne mângâia si sprijini. Adesea, se solicită rugăciuni pentru cei ce suferă din pricina bolii sau vreunei nenorociri; dar cel mai mult au nevoie de rugăciunile noastre oamenii prosperi si influenti.
În valea umilintei, unde oamenii îsi simt nevoia si depind de Dumnezeu pentru călăuzirea pasilor lor, există o relativă sigurantă. Dar oamenii care stau, ca să zicem asa, într-un turn semet si care, din cauza pozitiei lor, ar trebui să aibă o mare întelepciune, acestia sunt în cea mai mare primejdie. Dacă nu aleg să depindă de Dumnezeu, astfel de oameni vor cădea cu sigurantă.
Biblia nu condamnă nici un om pentru că este bogat, dacă acesta si-a câstigat bogătiile în mod cinstit. Nu banii, ci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Dumnezeu este Acela care le dă oamenilor puterea să facă avere; si în mâinile celui care actionează ca administrator al lui Dumnezeu, folosindu-si mijloacele în mod dezinteresat, bogătia este o binecuvântare atât pentru posesorul ei, cât si pentru lume. Însă multi, absorbiti de interesul lor pentru comori lumesti, devin insensibili fată de cerintele lui Dumnezeu si nevoile semenilor lor. Ei îsi privesc bogătia ca pe un mijloc de a se auto-glorifica. Ei strâng casă după casă, pământ lângă pământ; îsi umplu căminele cu lux, în timp ce pretutindeni în jurul lor sunt fiinte omenesti aflate în mizerie si crimă, în boală si pe moarte. Aceia care îsi dedică astfel vietile slujirii eului nu dezvoltă în fiinta lor atributele lui Dumnezeu, ci atributele celui rău.
Acesti oameni au nevoie de Evanghelie. Au nevoie ca ochii să le fie întorsi de la desertăciunea lucrurilor materiale, pentru a privi către valoarea bogătiilor nepieritoare. Au nevoie să deprindă bucuria de a dărui, binecuvântarea de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu.
Domnul ne îndeamnă: "Îndeamnă pe bogatii veacului acestuia" să nu se încreadă "în niste bogătii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belsug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogati în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu altii, asa ca să-si strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viată" (1 Timotei 6,17-19).
Sufletele bogate, iubitoare de lume si închinătoare la lume nu pot fi atrase către Hristos printr-o atingere întâmplătoare, accidentală. Aceste persoane sunt adesea cel mai greu accesibile. Pentru a-i ajuta, sunt necesare eforturi personale sustinute din partea celor care sunt plini de duhul misionar si care nu se vor lăsa pradă esecului sau descurajării.
Unii sunt în mod deosebit potriviti să lucreze pentru cei din clasele sociale superioare. Acestia ar trebui să caute întelepciune de la Dumnezeu, pentru a sti cum să ajungă la inima acestor persoane, nu doar să facă în mod întâmplător cunostintă cu ele, ci, printr-un efort personal si o credintă vie, să trezească în acestia nevoile sufletului, să-i călăuzească în cunoasterea adevărului, asa cum este el în Isus.
Multi sunt de părere că, pentru a-i contacta pe cei din înalta societate, trebuie adoptate un stil de viată si o metodă de lucru potrivite cu gusturile lor pretentioase. Se crede că pentru acest lucru este esentială aparenta bogătiei, clădirile scumpe, îmbrăcămintea costisitoare, un echipaj * si un anturaj monden, conformarea la obiceiurile lumesti, poleiala artificială a înaltei societăti, cultura clasică, harul oratoriei. Acest lucru este o greseală. Calea politicii lumesti nu este calea lui Dumnezeu de a ajunge la inima celor din înalta societate. Ceea ce-i va misca într-adevăr este prezentarea hotărâtă si lipsită de egoism a Evangheliei lui Hristos.
Experienta apostolului Pavel la întâlnirea sa cu filosofii din Atena prezintă o lectie pentru noi. Prezentând Evanghelia înaintea adunării din Areopag, Pavel a întâmpinat logica pe tărâmul logicii, stiinta cu stiintă, filozofia cu filozofie. Cei mai întelepti ascultători ai săi au fost uimiti si redusi la tăcere. Cuvintele sale nu admiteau replică. Dar efortul acesta a adus putine roade. Putini au fost convinsi să accepte Evanghelia. Din acel moment, Pavel a adoptat o manieră diferită de lucru. El a evitat argumentele sofisticate si dezbateri ale teoriilor si i-a îndreptat pe oameni cu simplitate, către Hristos ca Mântuitor al păcătosilor. Scriindu-le corintenilor despre lucrarea lui printre ei, a zis:
"Cât despre mine, fratilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau întelepciune strălucită, căci n-am avut de gând să stiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, si pe El răstignit. (...) Si învătătura mea si propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale întelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul si de putere, pentru ca credinta voastră să fie întemeiată nu pe întelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 2,1-5).
Si iarăsi, în scrisoarea sa către romani, spune:
"Căci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului" (Romani 1,16).
Cei care lucrează pentru clasele sociale superioare să se poarte cu demnitate, amintindu-si că tovarăsii lor sunt îngerii. Vistieria mintii si inimii lor să fie plină de "stă scris". Atârnati în sala memoriei cuvintele pretioase ale lui Hristos. Ele trebuie pretuite cu mult mai mult decât aurul sau argintul.
Hristos a spus că este mai usor ca o cămilă să treacă prin urechile acului decât ca un bogat să intre în Împărătia lui Dumnezeu. În lucrarea pentru această clasă, multe descurajări se vor arăta, se vor face multe descoperiri ce vor sfâsia inima. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putintă. El poate si va lucra prin uneltele omenesti la mintile oamenilor ale căror vieti au fost închinate câstigării de bani.
Domnul este lângă toti cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineste dorintele celor ce se tem de El, le aude strigătul si-i scapă. (Psalmi 145, 18.19)
Se vor face minuni prin convertiri sincere, minuni pe care acum nu le bănuim. Cei mai mari oameni de pe pământ nu se află dincolo de puterea unui Dumnezeu făcător de minuni. Dacă aceia care sunt împreună lucrători cu El îsi vor face datoria cu curaj si credinciosie, Dumnezeu va converti oameni care ocupă locuri de răspundere, oameni cu influentă si intelect strălucit. Prin puterea Duhului Sfânt, multi vor fi condusi să accepte principiile divine.
Când le va fi clar că Domnul asteaptă de la ei, ca reprezentanti ai Săi, să usureze povara omenirii suferinde, multi vor răspunde si vor da din mijloacele si compasiunea lor pentru ajutorarea celor săraci. În timp ce mintile lor sunt astfel îndepărtate de propriile lor interese egoiste, multi se vor preda lui Hristos. Cu talantii influentei si mijloacelor lor, ei se vor uni cu bucurie în lucrarea de binefacere cu misionarul umil care a fost unealta folosită de Dumnezeu pentru convertirea lor. Prin folosirea corectă a bogătiilor lor pământesti, ei îsi vor aduna "o comoară în ceruri, unde hotii nu o fură si moliile nu o mănâncă".
Convertiti la Hristos, multi vor deveni unelte în mâna lui Dumnezeu pentru a lucra pentru altii din aceeasi clasă socială. Ei vor simti că li s-a oferit harul de a vesti Evanghelia acelora care si-au făcut din această lume un scop unic. Timp si bani vor fi consacrati lui Dumnezeu, talent si influentă vor fi devotate lucrării de câstigare de suflete pentru Hristos.
Numai vesnicia va descoperi ce s-a realizat prin acest tip de lucrare - câte suflete muncite peste poate de îndoieli si obosite de lumesc si neliniste au fost aduse la Marele Restaurator, care doreste mult să mântuiască în chip desăvârsit pe toti cei care vin la El. Hristos este un Mântuitor înviat din morti si există vindecare pe aripile Sale.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
