ÎNVĂTĂTURA LUI HRISTOS
Hristos a prezentat în acelasi fel principiile adevărului în Evanghelie. În învătătura Sa, putem bea din undele curate care izvorăsc de la tronul lui Dumnezeu. Hristos le-ar fi putut oferi oamenilor cunostinte care ar fi întrecut orice dezvăluiri anterioare si ar fi lăsat în urmă orice altă descoperire. El ar fi putut dezlega taină după taină si ar fi putut concentra asupra acestor descoperiri minunate gândirea activă, angajată, a unor generatii întregi, până la sfârsitul timpului. Însă El nu voia să piardă o clipă fără să ne învete stiinta mântuirii. Timpul, înzestrările si viata Sa au fost cântărite si folosite numai ca mijloace pentru lucrarea de mântuire a sufletelor oamenilor. Venise pentru a căuta si a salva ceea ce era pierdut si nu S-a lăsat îndepărtat de la scopul Său. Nu a permis să fie abătut de nimic.
Hristos a dăruit numai acea cunoastere care putea fi folosită. Instruirea poporului era restrânsă la nevoile specifice conditiei lor, în viata practică. Domnul Isus nu a satisfăcut curiozitatea care îi împingea să vină la El cu întrebări iscoditoare. A făcut din aceste momente în care I se puneau întrebări ocazii pentru chemări solemne, vitale, puternice. Celor care erau atât de dornici să culeagă din pomul cunoasterii, El le oferea fructul din pomul vietii. Ei găseau închise toate drumurile, în afară de calea care duce la Dumnezeu. Orice izvor era secat, în afară de izvorul vietii vesnice.
Mântuitorul nostru nu a încurajat pe nimeni să urmeze scolile rabinice din vremea Sa, pentru că mintile lor ar fi fost corupte tot spunând: "Se zice" sau "S-a spus". Si atunci, noi de ce am accepta cuvintele nestatornice ale oamenilor, înăltându-le la rangul de întelepciune, când avem la îndemână o întelepciune sigură, mult mai mare?
Ceea ce am văzut despre lucrurile vesnice si despre slăbiciunea firii omenesti a făcut o impresie profundă asupra mintii mele si mi-a influentat lucrarea vietii. Nu văd nimic pentru care omul ar trebui lăudat sau slăvit. Nu văd nici un motiv pentru care părerile oamenilor întelepti în felul lumii si ale acelora asa-numiti oameni mari ar trebui tratate cu încredere si înăltate. Cum ar putea avea idei corecte despre planurile si căile lui Dumnezeu cei care sunt lipsiti de iluminare divină? Ei fie că Îl tăgăduiesc total si Îi ignoră existenta, fie că Îi limitează puterea prin propriile lor conceptii limitate.
Noi trebuie să alegem să fim învătati de Acela care a creat cerurile si pământul, de Acela care a pus stelele pe întinderea cerului în ordinea lor si a încredintat soarelui si lunii lucrarea lor.
Este bine ca tinerii să aibă simtământul că trebuie să atingă cea mai înaltă dezvoltare a puterilor lor intelectuale. Nu dorim să restrângem educatia căreia Dumnezeu nu i-a fixat granite. Însă realizările noastre nu sunt de nici un folos dacă nu sunt folosite spre onorarea lui Dumnezeu si binele omenirii.
Nu este un lucru bun să împovărăm mintea cu studii care ne solicită foarte mult, dar care nu sunt aplicate în viata practică. O asemenea educatie va fi o pierdere pentru student. Căci aceste studii micsorează dorinta si înclinatia pentru acele studii care îl vor pregăti pentru o viată folositoare si îl vor face capabil să-si împlinească responsabilitătile. O pregătire practică valorează cu mult mai mult decât oricâtă teorie fără aplicatii. Nu este îndeajuns nici măcar să ai cunostinte. Trebuie să avem abilitatea de a folosi corect aceste cunostinte.
Timpul, mijloacele si studiul pe care le consacră atâtia pentru obtinerea unei educatii care, în comparatie cu acestea, este nefolositoare, ar trebui folosite pentru dobândirea unei educatii care îi va transforma în femei si bărbati practici, pregătiti să poarte responsabilitătile vietii. O asemenea educatie ar fi de cea mai mare valoare.
Lucrul de care avem nevoie este cunoasterea care ne va întări mintea si sufletul, care va face din noi bărbati mai buni, femei mai bune. Educatia inimii este cu mult mai importantă decât simpla învătătură luată din cărti. Este bine, chiar esential, să avem o cunoastere a lumii în care trăim; însă, dacă nu luăm în consideratie vesnicia, vom suferi un esec din care nu ne vom mai putea reveni niciodată.
Un student îsi poate angaja toate puterile pentru a dobândi cunostinte; dacă însă nu-L cunoaste pe Dumnezeu, dacă nu respectă legile care guvernează propria-i făptură, se va autodistruge. Prin obiceiuri gresite, el pierde puterea de autoevaluare; pierde auto-controlul. Nu poate gândi corect în privinte care îl afectează în modul cel mai profund. El este nechibzuit si irational în modul în care îsi tratează mintea si corpul. Prin neglijenta sa de a cultiva principiile corecte, el este ruinat atât pentru lumea aceasta, cât si pentru cea viitoare.
Dacă tinerii si-ar întelege propria slăbiciune, si-ar găsi tăria în Dumnezeu. Dacă vor căuta să fie învătati de El, vor deveni întelepti în felul întelepciunii Sale, iar vietile lor vor fi rodnice în binecuvântări pentru lume. Dacă însă îsi predau mintile pentru studiul speculativ si pur lumesc si se despart astfel de Dumnezeu, ei vor pierde tot ceea ce îmbogăteste viata.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
