ÎNVĂTÂND PRINCIPIILE SĂNĂTĂTII
Lucrătorii Evangheliei ar trebui, de asemenea, să fie în stare să dea instructiuni în ce priveste principiile unei vietuiri sănătoase. Boala se află pretutindeni si multe cazuri pot fi prevenite dând atentie legilor sănătătii. Oamenii au nevoie să vadă care sunt urmările respectării principiilor sanitare asupra bunăstării lor fizice, atât pentru viata aceasta, cât si pentru aceea ce va veni. Ei trebuie să fie constientizati în privinta vasului omenesc care a fost pregătit de Creatorul lor, ca să fie locul în care să poată locui El si peste care să fim administratori credinciosi. Trebuie să fie impresionati de adevărul cuprins în cuvintele Sfintei Scripturi: "Căci noi suntem templul Dumnezeului Celui viu, cum a zis Dumnezeu: 'Eu voi locui si voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu'" (2 Corinteni 6,16).
Mii de oameni au nevoie si ar primi cu bucurie instructiuni cu privire la metodele simple de tratare a celor bolnavi - metode care să ia locul consumului de medicamente otrăvitoare. Este o mare nevoie de învătătură în ce priveste reforma alimentară. Obiceiurile gresite de a mânca si de a folosi alimente nesănătoase nu sunt răspunzătoare doar într-o mică măsură pentru necumpătare, crime si nenorocirile care sunt un blestem pentru lume.
Când dati învătătură despre principiile sănătătii, păstrati viu înaintea mintii marele obiectiv al reformei - că scopul său este de a asigura cea mai înaltă dezvoltare a corpului, mintii si sufletului. Arătati că legile naturii corpului nostru, fiind date de Dumnezeu, există pentru binele nostru; că supunerea fată de ele aduce fericirea în această viată si ajută în pregătirea pentru viata viitoare.
Îndrumati-i pe oameni să studieze manifestarea iubirii si întelepciunii lui Dumnezeu în lucrările naturii umane. Îndrumati-i să studieze acel organism minunat, cel omenesc, si legile de care este guvernat. Aceia care văd dovezile iubirii lui Dumnezeu, care înteleg ceva din întelepciunea si bunătatea care rezultă din legile Sale si care văd rezultatele ascultării vor ajunge să privească datoriile si obligatiile lor dintr-un punct de vedere complet diferit. În loc să considere păzirea legilor sănătătii ca o chestiune de sacrificiu sau tăgăduire de sine, ei o vor privi ca pe ceea ce este, de fapt, o nepretuită binecuvântare.
Fiecare lucrător al Evangheliei ar trebui să simtă că a instrui pe oameni în principiile vietuirii sănătoase este o parte din lucrarea ce i s-a încredintat. Este mare nevoie de această lucrare, iar lumea este deschisă pentru ea.
Există pretutindeni o tendintă ca lucrarea organizatiilor să înlocuiască efortul individual. Întelepciunea omenească tinde spre concentrare, centralizare, spre construirea unor mari biserici si institutii. Multimile lasă lucrarea de binefacere în grija institutiilor si organizatiilor; ei îsi scuză prin acest lucru lipsa de legătură cu lumea, iar inimile lor se răcesc. Devin preocupati de ei însisi si ajung nepăsători. Iubirea de Dumnezeu si de oameni moare în suflet.
Hristos încredintează urmasilor Săi o lucrare individuală - o lucrare care nu poate fi înfăptuită prin procură. Slujirea celor bolnavi si celor săraci, vestirea Evangheliei celor pierduti nu trebuie lăsate în seama comitetelor sau organizatiilor de binefacere. Răspunderea individuală, efortul individual, sacrificiul personal, aceasta este cerinta Evangheliei.
"Iesi la drumuri si la garduri si pe cei ce-i vei găsi, sileste-i să intre", este porunca lui Hristos, "ca să mi se umple casa" (Luca 14,23). El îi aduce pe oameni în contact cu aceia pe care caută să-i binecuvânteze. "Să aduci în casa ta pe nenorocitii fără adăpost", spune El. "Dacă vezi pe un om gol, acoperă-l". "Îsi vor pune mâinile peste bolnavi, si bolnavii se vor însănătosa" (Isaia 58,7; Marcu 16,18). Prin contact direct, prin slujire personală trebuie împărtăsite binecuvântările Evangheliei.
Când a dăruit lumină poporului Său din vechime, Dumnezeu nu a lucrat în mod exclusiv printr-o clasă socială anume. Daniel era un print din Iuda. Si Isaia era descendent regal. David a fost un păstor, Amos a fost văcar, Zaharia rob în Babilon, Elisei lucrător al pământului. Domnul a ridicat ca reprezentanti ai Săi profeti si printi, dintre cei nobili si cei de conditie umilă, si i-a învătat adevărurile pe care urma să le dea lumii.
Fiecărui om care devine părtas al harului, Domnul îi încredintează o lucrare pentru altii. Trebuie să stăm fiecare în locul nostru, cu sarcina ce ne revine, zicând: "Iată-mă, trimite-mă" (Isaia 6,8). Răspunderea stă asupra tuturor - asupra slujitorului Cuvântului, infirmierei misionare, medicului crestin, crestinului de rând, fie el comerciant sau fermier, jurist sau mecanic. Este lucrarea noastră aceea de a le descoperi oamenilor Evanghelia mântuirii lor. Orice întreprindem ar trebui să servească drept mijloc pentru atingerea acestui scop.
Aceia care primesc lucrarea ce le-a fost încredintată nu vor fi numai o binecuvântare pentru altii, ci vor fi ei însisi binecuvântati. Constiinciozitatea datoriei pe care o duc cu bine la îndeplinire va avea o influentă directă asupra propriilor lor suflete. Cel disperat va uita de disperarea sa, cel slab va deveni puternic, cel nestiutor va deveni cunoscător si toti vor găsi un ajutor nesecat în Acela care i-a chemat.
Biserica lui Hristos este organizată în vederea slujirii. Deviza ei este cuvântul "lucrare". Membrii săi sunt ostasi care trebuie pregătiti pentru luptă, sub conducerea Căpeteniei mântuirii lor. Slujitorii crestini, medicii, învătătorii au o lucrare mai mare decât au crezut multi. Ei nu au numai datoria de a sluji poporului, ci si de a-i învăta pe oameni cum să lucreze. Ei nu trebuie doar să dea învătătură în ce priveste principiile corecte, ci să-i educe pe ascultătorii lor să împărtăsească si altora aceste principii. Adevărul care nu este trăit, care nu este comunicat, îsi pierde puterea dătătoare de viată, virtutile sale vindecătoare. Binecuvântarea sa poate fi retinută numai în măsura în care este dată si altora.
Monotonia serviciului nostru divin trebuie să înceteze. Fiecare membru al bisericii trebuie să fie angajat într-un sector de slujire pentru Maestru. Unii nu pot face atât de mult ca altii, însă fiecare ar trebui să-si dea toată silinta pentru a respinge avalansa de boli si nenorociri care se revarsă asupra lumii noastre. Multi ar dori să lucreze, dacă ar fi învătati cum să înceapă. Ei trebuie să fie instruiti si încurajati.
Fiecare biserică ar trebui să fie o scoală de pregătire a lucrătorilor crestini. Membrii ei ar trebui să fie învătati cum să facă sedinte de lecturi biblice, cum să conducă si să predea la Scoala de Sabat, cum să-i ajute cel mai bine pe cei săraci si să îngrijească de cei bolnavi, cum să lucreze pentru cei neconvertiti. Ar trebui să existe scoli sanitare, scoli de gastronomie si cursuri în diverse domenii ale lucrării de ajutorare crestină. N-ar trebui doar să se predea, ci să se lucreze efectiv sub supravegherea unor instructori experimentati. Învătătorii să deschidă calea, lucrând în mijlocul poporului, iar ceilalti, alăturându-li-se, vor învăta din exemplul dat de acestia. Exemplul este mai valoros decât multe precepte.
Toti să-si cultive puterile fizice si mintale la capacitatea lor maximă, pentru a putea lucra pentru Dumnezeu acolo unde îi va chema providenta Sa. Acelasi har care a venit de la Hristos la Pavel si Apolo, si i-a consacrat ca somităti pe tărâm spiritual, va fi oferit astăzi crestinilor misionari devotati. Dumnezeu doreste ca fiii Săi să aibă discernământ si cunostinte, pentru ca slava Sa să poată fi descoperită în lumea noastră cu o claritate si o putere imposibil de trecut cu vederea.
Lucrătorii educati, care sunt consacrati lui Dumnezeu, pot sluji în mult mai multe feluri si pot efectua o lucrare mult mai extinsă decât aceia care sunt needucati. Disciplina mintii lor îi plasează pe un teren avantajos. Însă si aceia care nu au nici talente mari, nici o educatie prea înaltă pot lucra acceptabil pentru altii. Dumnezeu îi va folosi pe acei bărbati care doresc să fie folositi. Nu persoanele cele mai strălucite si cele mai talentate sunt acelea a căror lucrare produce rezultatele cele mai mari si mai trainice. Este nevoie de bărbati si femei care au auzit o solie din cer. Cei mai eficienti lucrători sunt aceia care dau curs invitatiei: "Luati jugul Meu asupra voastră si învătati de la Mine" (Matei 11,29).
Misionarii inimosi sunt cei de care este nevoie. Cel a cărui inimă o atinge Dumnezeu este umplut de o dorintă arzătoare, îndreptată către aceia care n-au cunoscut niciodată iubirea Sa. Conditia lor îl umple cu un simtământ al nenorocirii acestora pe care îl resimte personal. Luându-si propria viată în mâini, el porneste ca sol trimis si inspirat de cer, pentru a înfăptui o lucrare la care pot coopera si îngerii.
Dacă aceia cărora Dumnezeu le-a încredintat talente intelectuale mari folosesc aceste daruri într-un scop egoist, ei vor fi lăsati, după o perioadă de încercare, să urmeze propria lor cale. Dumnezeu îi va primi pe bărbatii care nu par să fie atât de bogat înzestrati, care nu prea au încredere în ei însisi, si îi va face tari pe cei slabi, pentru că ei au încredere că El va face ceea ce ei însisi nu pot săvârsi. Dumnezeu va accepta serviciul făcut din toată inima si va îndrepta El Însusi deficientele.
Adesea, Domnul Si-a ales colaboratorii dintre bărbatii care au avut ocazia să obtină numai o educatie scolară limitată. Acesti oameni si-au folosit puterile cu cea mai mare sârguintă, iar Domnul a răsplătit fidelitatea lor în lucrarea Sa, zelul si setea lor de cunoastere. El a fost martor când ei au vărsat lacrimi si le-a auzit rugăciunile. Asa cum binecuvântările Sale au venit asupra robilor de la curtile Babilonului, tot asa dă El întelepciune si cunostinte lucrătorilor Săi de astăzi.
Prin harul lui Hristos, bărbatii cărora le lipsea educatia primită în sistemul de învătământ, si care erau umili ca pozitie socială, au avut uneori un succes minunat în lucrarea de câstigare de suflete pentru El. Secretul succesului a fost încrederea lor în Dumnezeu. Ei au învătat zilnic de la Acela care este minunat la sfat si puternic ca nimeni altul.
Asemenea lucrători trebuie să fie încurajati. Domnul îi aduce în legătură cu cei care se bucură de înzestrări superioare, pentru a umple golurile lăsate de altii. Agerimea lor de a vedea ce e de făcut, disponibilitatea lor de a-i ajuta pe cei în nevoie, cuvintele si faptele lor pline de bunătate deschid usi care aduc mult folos, usi care altfel ar rămâne închise. Ei se apropie de cei aflati în necaz, iar influenta convingătoare a cuvintelor lor are puterea de a atrage multe suflete tremurătoare către Dumnezeu. Lucrarea lor arată ce-ar putea face mii de alti oameni numai dacă ar vrea.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
