Influentele din cămin
Mai puternică decât orice altă influentă pământească manifestată asupra inimilor si vietilor omenesti este cea a unui cămin adevărat.
Căminul ar trebui să fie pentru copii locul cel mai atrăgător din lume, iar prezenta mamei, cea mai mare atractie a sa. Copiii au firi sensibile, iubitoare. Ei pot fi multumiti cu usurintă si pot fi făcuti nefericiti la fel de usor. Printr-o disciplină în spiritul blândetii, cu cuvinte si fapte iubitoare, mamele îi pot lega pe copii de inimile lor.
Copiii mici iubesc tovărăsia si rareori se pot simti bine singuri. Ei tânjesc după simpatie si tandrete. Ei cred că lucrurile care le fac plăcere lor îi vor face plăcere si mamei; si li se pare un lucru normal să meargă la ea cu micile lor bucurii si tristeti. Mama nu ar trebui să le rănească inimile sensibile, tratând cu indiferentă lucruri care, desi pentru ea sunt nimicuri, pentru ei sunt de mare importantă, ca de exemplu simpatia si aprobarea ei. O privire de aprobare, un cuvânt de încurajare sau de laudă vor fi asemenea razelor de soare în inimile lor, adesea umplându-le cu bucurie toată ziua.
În loc să-i îndepărteze pentru a nu fi necăjită de zgomotul lor sau deranjată de măruntele lor cereri, mama să găsească ceva care să le facă plăcere sau lucrări usoare pentru a da ceva de făcut mâinilor si mintilor.
Pătrunzând în lumea sentimentelor lor si orientându-i în jocurile si micile treburi încredintate lor, mama va câstiga încrederea copiilor săi si va putea corija cu mai multă eficientă obiceiurile gresite sau cenzura manifestările de egoism sau pasionale. Un cuvânt de atentionare sau de repros rostit la timpul potrivit va fi de mare pret. Printr-o iubire răbdătoare, atentă, ea poate întoarce mintile copiilor în directia cea bună, cultivând în ei trăsături de caracter frumoase, atrăgătoare.
Mamele ar trebui să fie cu băgare de seamă să nu-si învete copiii să fie dependenti si preocupati numai de propria lor persoană. Nu-i faceti niciodată să îsi imagineze că ei sunt centrul si că totul trebuie să graviteze în jurul lor. Unii părinti acordă mult timp si atentie amuzamentului copiilor lor, însă copiii ar trebui să fie obisnuiti să-si facă de joacă singuri, să-si exerseze propria ingeniozitate si îndemânare. Astfel, ei vor învăta să fie multumiti cu plăceri foarte simple. Ei ar trebui să fie învătati să suporte cu bravură micile lor dezamăgiri si încercări. În loc să le fixati atentia asupra oricărei dureri sau suferinte neînsemnate, îndreptati-le mintea în altă parte, învătati-i să treacă usor peste micile supărări sau necazuri. Cercetati cum să le sugerati căi prin care copiii să poată învăta să fie atenti fată de altii.
Însă copiii să nu fie neglijati. Împovărate cu multe griji, mamele simt uneori că nu-si pot face timp pentru a-si instrui cu răbdare micutii si a le oferi dragoste si căldură sufletească. Dar ele ar trebui să-si aducă aminte că, dacă nu găsesc în părintii si în căminul lor ceea ce le va satisface dorinta de tovărăsie si compasiune, copiii vor privi înspre alte surse, unde atât mintea, cât si caracterul pot fi primejduite.
Din lipsă de timp si cumpănire a problemei, multe mame refuză copiilor lor vreo plăcere nevinovată, în timp ce degete ocupate si ochi obositi sunt prinsi cu totul într-o lucrare care are ca scop numai împodobirea, o lucrare care, în cel mai bun caz, va servi doar la încurajarea mândriei si extravagantei în inimile lor tinere. Pe măsură ce copiii se apropie de împlinirea lor ca bărbati si femei, aceste lectii aduc ca roade vanitatea si incapacitatea morală. Mama este sfâsiată din pricina greselilor copiilor, dar nu îsi dă seama că recolta pe care o strânge provine din sământa pe care ea însăsi a sădit-o.
Unele mame nu sunt consecvente în modul în care îsi tratează copiii. Uneori le îngăduie lucruri care sunt spre răul lor; si, din nou, cum am mai spus, le refuză o plăcere nevinovată oarecare, ce ar face inima de copil foarte fericită. Prin aceasta, ele nu se aseamănă cu Hristos; El i-a iubit pe copii; le-a înteles sentimentele si a fost alături de ei în încercările si plăcerile lor.
RĂSPUNDEREA TATĂLUI
Sotul si tatăl este capul familiei. Sotia asteaptă de la el dragoste, întelegere si ajutor pentru educarea copiilor; si este corect să fie asa. Copiii sunt ai lui în aceeasi măsură în care sunt si ai ei, iar el este la fel de interesat de bunăstarea lor. Copiii asteaptă de la tatăl lor sprijin si călăuzire; el trebuie să aibă o conceptie corectă despre viată si despre înrâuririle si legăturile care ar trebui să existe în jurul familiei sale; mai presus de toate, el ar trebui să fie stăpânit de iubirea si teama de Dumnezeu si de învătăturile Cuvântului Său pentru a putea călăuzi picioarele copiilor săi pe drumul cel bun.
Tatăl este legiuitorul familiei sale; si, asemenea lui Avraam, ar trebui să facă din Legea lui Dumnezeu regula căminului său. Dumnezeu a spus despre Avraam: "Eu îl cunosc si stiu că are să poruncească fiilor lui si casei lui după el să tină Calea Domnului" (Geneza 18,19). Nu există nici o neglijare păcătoasă de a îngrădi răul, nici un favoritism neîntelept, indulgent si trădând slăbiciune; iar înaintea pretentiilor ridicate de o "afectiune" rău înteleasă, nu există nici o abdicare de la convingerile legate de datoria sa. Avraam nu se mărginea doar la a comunica instructiunile juste, ci, de asemenea, sustinea autoritatea legilor drepte. Dumnezeu a dat reguli pentru călăuzirea noastră. Copiii nu ar trebui lăsati să rătăcească departe de poteca sigură descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu, pe cărări primejdioase, cărări care se arată în orice loc. Cu blândete, dar ferm, cu efort perseverent însotit de rugăciune, dorintele lor gresite ar trebui înfrânate, iar înclinatiile lor refuzate.
Tatăl ar trebui să impună în familia sa virtutile bărbătiei - energia, integritatea, onestitatea, răbdarea, curajul, sârguinta si calitatea de a fi folositor în mod practic. Si ceea ce cere de la copiii săi ar trebui să practice el însusi, ilustrând aceste virtuti în postura propriei sale bărbătii.
Dar, tatilor, nu vă descurajati copiii. Combinati afectiunea cu autoritatea, bunătatea si compasiunea cu restrictiile hotărâte. Dăruiti-le copiilor vostri din ceasurile voastre de răgaz; familiarizati-vă cu ei; alăturati-vă lor în lucrul si în jocurile lor si câstigati-le încrederea. Cultivati prietenia cu ei, mai ales cu fiii vostri. În acest fel, veti fi o puternică influentă spre bine.
Si voi, părintilor, nu întărâtati la mânie pe copiii vostri, ci cresteti-i, cu mustrarea si învătătura Domnului. (Efeseni 6,4)
Tatăl ar trebui să-si facă partea sa în privinta fericirii din cămin. Oricare ar fi grijile si greutătile sale în afaceri, acestor lucruri nu ar trebui să li se îngăduie să arunce o umbră asupra familiei; ar trebui să intre în casă împărtind zâmbete si cuvinte plăcute. Într-un anumit sens, tatăl este preotul familiei, aducând la altarul familial jertfa de dimineată si de seară. Însă sotia si copiii ar trebui să se unească în rugăciune si în cântări de laudă. Dimineata, înainte de a pleca de acasă la munca de fiecare zi, tatăl să-si adune copiii în jurul său si, plecându-se înaintea lui Dumnezeu, să-i încredinteze grijii Tatălui din cer. Când grijile zilei au trecut, familia să se unească, înăltând rugăciuni pline de recunostintă si cântece de laudă, recunoscând purtarea de grijă divină din cursul zilei.
Tati si mame, oricât de presante ar fi treburile voastre, nu uitati să vă adunati familia în jurul altarului lui Dumnezeu. Cereti paza îngerilor sfinti în căminul vostru. Amintiti-vă că cei dragi ai vostri sunt expusi ispitelor. Supărările zilnice îi asteaptă pe cărare si pe cei tineri, si pe cei vârstnici. Cei care doresc să ducă vieti răbdătoare, pline de iubire si voiosie trebuie să se roage. Numai primind ajutor neîncetat de la Dumnezeu putem câstiga biruinta asupra eului.
Căminul ar trebui să fie locul în care domnesc voiosia, politetea si iubirea; si acolo unde se află aceste virtuti, se vor afla si fericirea si pacea. Necazurile pot invada căminul, dar de ele au parte toti oamenii. Răbdarea, recunostinta si iubirea să păstreze lumina soarelui în inimă, chiar dacă ziua poate fi foarte întunecată. În asemenea cămine stau îngerii lui Dumnezeu.
Sotul si sotia să caute fiecare fericirea celuilalt, neuitând niciodată micile amabilităti si măruntele dovezi de afectiune care înseninează si luminează viata. Între sot si sotie ar trebui să existe o încredere desăvârsită. Ei ar trebui să-si cerceteze responsabilitătile împreună. Împreună ar trebui să lucreze pentru binele suprem al copiilor lor. Ei nu ar trebui niciodată să-si critice unul altuia planurile sau să-si conteste unul altuia judecata în prezenta copiilor. Sotia să aibă grijă să nu facă mai dificilă lucrarea sotului pentru copii. Sotul să tină ridicate mâinile sotiei, dându-i sfaturi întelepte si încurajări pline de iubire.
Nu ar trebui să fie îngăduită înăltarea nici unui zid de răceală si retinere între părinti si copii. Părintii să se familiarizeze cu copiii lor, căutând să le înteleagă gusturile si dispozitiile sufletesti, pătrunzând în sentimentele lor si scotând la iveală ceea ce este în inimile lor.
Părinti, copiii vostri trebuie să vadă că îi iubiti si că veti face tot ce stă în puterile voastre să-i faceti fericiti. Dacă faceti asa, restrictiile pe care le veti găsi necesare vor avea mult mai multă greutate în mintile lor tinere. Conduceti-vă copiii cu blândete si întelegere, amintindu-vă că "îngerii lor în ceruri văd pururea fata Tatălui Meu care este în ceruri" (Matei 18.10). Dacă doriti ca îngerii să înfăptuiască pentru copiii vostri lucrarea ce le-a fost încredintată de către Dumnezeu, cooperati cu ei, făcând partea ce vă revine.
Crescuti sub călăuzirea înteleaptă si iubitoare a unui cămin adevărat, copiii nu vor simti nici o dorintă de a rătăci în căutarea plăcerii si a altor tovărăsii. Răul nu-i va atrage. Spiritul care este precumpănitor în cămin le va modela caracterele; ei îsi vor forma obiceiuri si principii care vor constitui o apărare puternică împotriva ispitei, când vor părăsi adăpostul căminului si îsi vor lua locul în lume.
Copiii, ca si părintii, au îndatoriri importante în cămin. Ar trebui să fie învătati că fac si ei parte din "firma" familiei. Sunt hrăniti, îmbrăcati, iubiti si îngrijiti; si ei ar trebui să reactioneze la aceste binecuvântări, ducând partea lor din poverile căminului si aducând cât mai multă fericire posibil în familia ai cărei membri sunt.
Copiii sunt uneori ispititi să se supere în fata restrictiilor; însă, mai târziu în viată, îsi vor binecuvânta părintii pentru grija lor plină de credinciosie si vegherea strictă prin care au fost păziti si călăuziti în anii în care le lipsea experienta.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
