1

DIVINA VINDECARE

ELLEN G. WHITE

Fals si adevãrat în educatie

De ce as cheltui bani pentru ceea ce nu este pâine? 

Mintea conducãtoare în confederatia rãului lucreazã fãrã încetare, pentru a lua dinaintea ochilor cuvintele lui Dumnezeu si a aduce în locul lor pãrerile oamenilor. Intentia lui Satana este ca noi sã nu auzim vocea lui Dumnezeu spunând: "Iatã drumul, mergeti pe el" (Isaia 30,21). Prin sistemele sucite de învãtãmânt, el face tot ce poate pentru a stinge lumina cerului. 

Speculatiile filozofice si cercetãrile stiintifice în care nu este recunoscut Dumnezeu creeazã sceptici cu miile. În scolile de astãzi, concluziile la care au ajuns oamenii învãtati, ca rezultat al cercetãrilor lor stiintifice, sunt predate cu grijã si explicate în amãnunt; si aceasta, în timp ce este subliniatã în mod lãmurit implicatia cã, dacã acesti oameni învãtati au dreptate, Biblia nu poate fi corectã. Scepticismul este plãcut pentru mintea umanã. Tinerii vãd în el o independentã care pune stãpânire pe imaginatie si sunt amãgiti. Satana triumfã. El udã fiecare sãmântã de îndoialã care este sãditã în inimile tinere. O face sã creascã si sã aducã roadã si curând se strânge o recoltã îmbelsugatã de necredintã. 

Motivul pentru care este atât de periculos sã se sãdeascã semintele scepticismului în mintile tinere este acela cã inima omului este înclinatã spre rãu. Tot ce slãbeste credinta în Dumnezeu jefuieste sufletul de puterea de a se împotrivi ispitei. Îndepãrteazã singura apãrare realã împotriva pãcatului. Avem nevoie de scoli în care tineretul sã fie învãtat cã mãretia constã în a-L onora pe Dumnezeu, descoperind caracterul Sãu în viata de zi cu zi. Trebuie sã învãtãm despre Dumnezeu prin Cuvântul si lucrãrile Sale, pentru ca vietile noastre sã poatã împlini scopul Sãu. 

AUTORII NECREDINCIOSI

        Multi cred cã, pentru a obtine o educatie, este esentialã studierea scrierilor autorilor necredinciosi, pentru cã aceste lucrãri contin multe perle strãlucite ale gândirii. Dar cine a inspirat aceste perle ale gândirii? Dumnezeu si numai Dumnezeu. El este sursa oricãrei sclipiri de luminã. Si atunci, de ce sã ne chinuim sã rãzbatem prin masa enormã de erori ce se gãsesc în lucrãrile necredinciosilor de dragul câtorva adevãruri intelectuale, când avem la dispozitie adevãrul întreg? 

Cum se face cã oameni care sunt în rãzboi cu guvernarea lui Dumnezeu ajung în posesia întelepciunii pe care o etaleazã uneori? Însusi Satana a fost educat în curtile ceresti si el cunoaste atât binele, cât si rãul. El amestecã ceea ce este pretios cu ceea ce este ordinar, si acesta este lucrul care îi dã puterea de a însela. Sã-l primim însã pe Satana ca fiind un înger de luminã pentru motivul cã s-a învesmântat cu hainele strãlucirii ceresti? Ispititorul îsi are agentii sãi, educati dupã metodele lui, miscati de duhul sãu si pregãtiti pentru lucrarea lui. Sã conlucrãm cu ei? Sã primim lucrãrile uneltelor sale ca fiind esentiale pentru dobândirea unei educatii? 

Dacã timpul - si efortul - cheltuit în încercarea de a prinde întelesul ideilor strãlucite ale necredinciosilor ar fi dãruit studiului pretioaselor lucruri ale cuvântului lui Dumnezeu, mii de persoane care stau acum în întuneric si în umbra mortii s-ar bucura de slava Luminii vietii. 

LUCRÃRILE ISTORICE SI TEOLOGICE 

Ca pregãtire pentru lucrarea crestinã, multi cred cã este esential sã dobândeascã o cunoastere aprofundatã a scrierilor istorice si teologice. Ei cred cã aceste cunostinte le vor fi un ajutor în predicarea Evangheliei. Însã studiul lor laborios în ce priveste pãrerile oamenilor tinde sã ducã mai degrabã la o slãbire a lucrãrii lor decât la o întãrire a ei. Când vãd librãrii pline cu volume groase de lucrãri istorice si teologice, mã gândesc: De ce as cheltui bani pentru ceea ce nu este pâine? Capitolul 6 din Ioan ne spune mai mult decât poate fi gãsit în asemenea lucrãri. Hristos spune: "Eu sunt Pâinea vietii. Cine vine la Mine nu va flãmânzi niciodatã, si cine crede în Mine nu va înseta niciodatã." "Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacã mãnâncã cineva din pâinea aceasta, va trãi în veac." "Cel care crede în Mine are viatã vesnicã." "Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si sunt viatã." (Ioan 6, 35.51.47.63). 

Existã un studiu al istoriei care nu trebuie condamnat. Istoria sacrã era una din materiile scolilor profetilor. În raportul privitor la modul Sãu de a proceda cu natiunile erau evidentiati pasii fãcuti de Iehova Domnul. La fel si astãzi, noi trebuie sã luãm în consideratie procedeele lui Dumnezeu folosite cu natiunile pãmântului. Noi trebuie sã vedem împlinirea profeticã în istorie, sã studiem lucrãrile providentei în marile miscãri reformatoare si sã întelegem desfãsurarea evenimentelor în strângerea natiunilor pentru conflictul final al marii controverse. 

Un asemenea studiu va oferi perspective largi, cuprinzãtoare, despre viatã. Ne va ajuta sã întelegem ceva din legãturile si interdependentele ei, sã întelegem cât de minunat suntem întretesuti în marea frãtietate a societãtii si a natiunilor si într-o cât de mare mãsurã oprimarea si degradarea unui singur membru înseamnã o pierdere pentru toti. 

De aceea, încingeti-vã coapsele mintii voastre, fiti treji, si puneti-vã toatã nãdejdea în harul, care vã va fi adus, la arãtarea lui Isus Hristos. Ca niste copii ascultãtori, nu vã lãsati târâti în poftele, pe care le aveati altãdatã, când erati în nestiintã. Ci, dupã cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiti si voi sfinti în toatã purtarea voastrã. (1 Petru 1,13-15)

Însã istoria, asa cum este studiatã în mod curent, se ocupã cu realizãrile omului, cu victoriile sale în bãtãlii, cu succesul dobândirii puterii si mãretiei. Partea lui Dumnezeu în treburile oamenilor este pierdutã din vedere. Putini studiazã împlinirea scopurilor Sale în ridicarea si cãderea natiunilor. 

Si, într-o mare mãsurã, teologia, asa cum este studiatã si predatã, nu este altceva decât un raport al speculatiilor omenesti, care nu slujeste decât pentru a "întuneca sfatul prin cuvinte fãrã pricepere". Prea adesea, motivul pentru care sunt acumulate aceste multe cãrti nu este atât din dorinta de a obtine hranã pentru minte si suflet, cât din ambitia de familiarizare cu filozofi si teologi, din dorinta de a prezenta poporului crestinismul în termeni si formulãri elevate. 

Nu toate cãrtile pot servi scopului unei vieti sfinte. "Învãtati de la Mine", a spus marele Învãtãtor, "luati jugul Meu asupra voastrã" si învãtati blândetea si smerenia Mea. Mândria voastrã intelectualã nu vã va ajuta sã comunicati cu suflete care pier din lipsa pâinii vietii. Prin faptul cã studiati aceste cãrti, înlocuiti astfel lectiile practice pe care ar trebui sã le învãtati de la Hristos. Poporul nu este hrãnit cu rezultatele dobândite din acest studiu. Foarte putin din aceste cercetãri, care sunt atât de obositoare pentru minte, aduc ceea ce-i va fi de folos unei persoane, ca lucrãtor eficient pentru suflete. 

Mântuitorul a venit sã vesteascã "sãracilor Evanghelia" (Luca 4, 18). În învãtãtura Sa, El folosea cei mai simpli termeni si cele mai comune simboluri. Si se spune cã "gloata cea mare Îl asculta cu plãcere" (Marcu 12, 37). Cei care cautã sã facã lucrarea Sa pentru acest timp trebuie sã analizeze mai profund lectiile pe care le-a dat El. 

Cuvintele viului Dumnezeu sunt cea mai înaltã educatie care poate fi dobânditã. Cei care slujesc poporul au nevoie sã se hrãneascã ei însisi cu pâinea vietii. Aceasta le va da tãrie spiritualã; atunci vor fi pregãtiti sã lucreze pentru toate felurile de oameni. 

CLASICII

         În colegii si universitãti, mii de tineri îsi consacrã o mare parte a celor mai buni ani pentru a studia scrierile autorilor greci si latini. Si, în timp ce sunt angajati în aceste studii, mintea si caracterul sunt modelate de sentimentele rele care rãzbat din literatura pãgânã - a cãrei citire este privitã, în general, ca o parte esentialã a studiului acestor limbi. 

Cei care sunt familiari cu clasicii declarã cã "tragedia greacã este plinã de incest, crimã si jertfe umane închinate unor dumnezei pãtimasi si rãzbunãtori". Ar fi cu mult mai bine pentru lume dacã ne-am lipsi de educatia câstigatã din asemenea surse. "Poate merge cineva pe cãrbuni aprinsi, fãrã sã-i ardã picioarele?" (Prov. 6,28). "Cum ar putea sã iasã dintr-o fiintã necuratã un om curat? Nu poate sã iasã nici unul" (Iov 14,4). Si atunci, cum sã asteptãm ca tinerii nostri sã dobândeascã un caracter crestin, în timp ce educatia lor este modelatã de învãtãtura acelora care nesocotesc principiile Legii lui Dumnezeu? 

Renuntând la înfrânare si aruncându-se în distractii nesocotite, în viatã de plãceri si viciu, studentii nu fac decât sã imite ceea ce este tinut înaintea lor prin aceste studii. Existã chemãri pentru care este nevoie de cunoasterea limbilor latinã si greacã. Unii trebuie sã studieze aceste limbi. Însã cunoasterea lor, esentialã în scopuri practice, ar putea fi dobânditã fãrã studierea literaturii corupte si corupãtoare. 

Iar cunostintele de greacã si latinã nu sunt necesare multora. Studiul limbilor moarte ar trebui trecut pe planul al doilea, dupã studiul acelor subiecte care învatã folosirea corectã a tuturor puterilor trupului si mintii. Este o nebunie ca studentii sã-si petreacã timpul învãtând limbile moarte sau dobândind cunostinte teoretice într-o directie sau alta, cu pretul neglijãrii pregãtirii pentru datoriile practice ale vietii. 

Ce iau cu ei studentii când pãrãsesc scoala? Unde merg? Ce trebuie sã facã? Au ei cunostintele care îi va face în stare sã-i învete pe altii? Au fost ei educati sã fie adevãrati tati si mame? Pot sta ei la cârma unei familii ca instructori întelepti? Singura educatie vrednicã de acest nume este aceea care îi face pe tineri si tinere sã fie asemenea lui Hristos, care îi pregãteste sã poarte rãspunderile vietii, îi pregãteste sã stea la conducerea familiilor lor. O asemenea educatie nu poate fi dobânditã prin studiul clasicilor pãgâni. 

LITERATURA DE SENZATIE

Multe dintre publicatiile populare ale zilei sunt pline de povestiri senzationale care instruiesc tineretul în fãrãdelege, conducându-l pe cãile pierzãrii. Multi sunt doar copii ca vârstã, dar maturi în cunoasterea crimei. Ei sunt incitati la rele prin istorisirile pe care le citesc. În imaginatia lor trãiesc faptele descrise, pânã când li se trezeste ambitia de a vedea ceea ce pot face în fãptuirea crimei, ca apoi sã scape de pedeapsã.

Pentru mintea activã a copiilor si tineretului, scenele înfãtisate în descrierile închipuite ale viitorului sunt realitãti. Asa cum revolutiile au prezis si tot felul de procedee demonstreazã înlocuirea barierelor legii si ale înfrânãrii de sine, multi sunt cuprinsi de spiritul acestor reprezentãri. Ei sunt condusi la comiterea crimelor chiar mult mai rãu, dacã este posibil, de cum au înfãtisat acesti scriitori de senzatie. Prin influente de felul acesta, societatea devine tot mai coruptã. Semintele fãrãdelegii se rãspândesc pretutindeni. Deci, nu trebuie sã se mire nimeni cã rezultatul este un seceris al crimei. 

Lucrãrile romantate, povestile frivole, emotionante, nu reprezintã într-o mãsurã mai micã un blestem pentru cititor. Autorul poate declara cã expune o lectie moralã si poate presãra întreaga sa lucrare cu sentimente religioase; însã, adesea, acestea slujesc numai camuflãrii nebuniei si nimicniciei de dedesubt. 

Lumea este invadatã de un potop de cãrti pline cu erori ademenitoare. Tinerii primesc ca adevãr ceea ce Biblia denuntã ca fiind fals si iubesc si se prind de amãgirea care înseamnã ruinã pentru suflet. 

Existã lucrãri de fictiune care au fost scrise în scopul de a scoate la ivealã adevãrul sau a deconspira un mare rãu. Unele lucrãri dintre acestea au fãcut un mare bine. Totusi, au produs si nespus de mult rãu. Ele cuprind afirmatii si tablouri descrise cu mare mãiestrie, care stârnesc imaginatia si dau nastere unui mod de gândire foarte primejdios, mai ales pentru tineri. Scenele zugrãvite sunt trãite iarãsi si iarãsi în mintea lor. O asemenea lecturã pune mintea în imposibilitatea de a fi de folos si o descalificã pentru exercitiul spiritual. Risipeste interesul pentru Biblie. Lucrurile ceresti cu greu îsi gãsesc loc în gândurile lor. Pe mãsurã ce mintea se ocupã cu scenele de desfrâu prezentate, pasiunea creste, iar rezultatul este pãcatul. 

Chiar fictiunea care nu cuprinde nici mãcar o aluzie la desfrâu si care poate avea la origine dorinta de a expune principii excelente, chiar si aceasta este dãunãtoare. Ea încurajeazã obiceiul cititului grãbit, superficial, numai de dragul povestirii. În felul acesta, ea manifestã tendinta de a nimici puterea unei gândiri viguroase, capabile de a face legãturi; aceastã fictiune face sufletul incapabil de a contempla marile probleme legate de datorie si destin. 

Nutrind dragostea doar ca amuzament, cititul lucrãrilor de fictiune creeazã dezgust fatã de datoriile practice ale vietii. Prin puterea-i incitantã, îmbãtãtoare, nu este rareori cauza unor boli mintale si fizice. Cãmine nenorocite, neglijate, bolnavi mintali pe viatã, pacienti ale ospiciilor, iatã efecte ale cititului de romane. 

Se propune adesea sã le oferim tinerilor un tip mai bun de fictiune pentru a-i îndepãrta de literatura de senzatie sau maculatura literarã. Aceasta este ca si cum am încerca sã-l vindecãm pe betiv, dându-i, în loc de whisky sau coniac, bãuturi mai slabe, ca vin, bere sau cidru. Folosirea acestora din urmã n-ar face decât sã tinã în continuare treazã pofta de stimulente mai tari. Singura sigurantã pentru cel dedat la bãuturã - si de asemenea pentru omul cumpãtat - este abstinenta totalã. Pentru iubitorul de fictiune este adevãratã aceeasi regulã. Abstinenta totalã este singura sigurantã. 

MITURI SI BASME

        Basmelor, miturilor si povestirilor fictive li se acordã acum un loc important în educarea copiilor si tinerilor. Cãrti de acest fel sunt folosite în scoli si pot fi gãsite în multe familii. Cum le pot permite pãrintii crestini copiilor lor sã citeascã asemenea cãrti pline de minciunã? Când copiii întreabã care este întelesul povestirilor atât de diferite de învãtãtura pãrintilor, rãspunsul este acela cã povestirile nu sunt adevãrate; însã aceasta nu înlãturã rezultatele rele ale citirii lor. Ideile prezentate în aceste cãrti îi îndrumã gresit pe copii. Ele oferã perspective false ale vietii, nasc si nutresc o dorintã dupã ireal. 

Rãspândirea largã din zilele noastre a acestui fel de cãrti este unul din mijloacele viclene folosite de Satana. El cautã sã întoarcã mintile bãtrânilor si tinerilor de la marea lucrare de zidire a caracterului. El intentioneazã ca tinerii si copiii nostri sã fie furati de amãgirile care nimicesc sufletul, amãgiri cu care umple lumea. În consecintã, el cautã sã le abatã mintile de la Cuvântul lui Dumnezeu si sã facã astfel ca ei sã nu poatã dobândi o cunoastere a acelor adevãruri care ar constitui apãrarea lor. 

În mâinile copiilor sau tinerilor nu ar trebui puse niciodatã cãrti care contin adevãruri denaturate. Nu permiteti ca, tocmai în procesul de obtinere a unei educatii, copiii nostri sã primeascã idei care se vor dovedi seminte ale pãcatului. Dacã cei cu minti mature n-ar avea deloc de-a face cu astfel de cãrti, ar fi mai întâi ei însisi cu mult mai în sigurantã, iar exemplul si influenta lor în bine ar face ca pãzirea de ispitã a tineretului sã fie cu mult mai putin dificilã.

Avem din belsug lucruri reale, lucruri divine. Cei ce înseteazã dupã cunoastere nu trebuie sã meargã la izvoare poluate. Domnul spune: 

Pleacã-ti urechea si ascultã cuvintele înteleptilor si ia învãtãtura mea în inimã (...) Pentru ca sã-ti pui încrederea în Domnul, vreau sã te învãt eu astãzi, da, pe tine. N-am asternut eu oare în scris pentru tine sfaturi si cugetãri, ca sã te învãt lucruri temeinice, cuvinte adevãrate, ca sã rãspunzi cu vorbe adevãrate celui ce te trimite? (Proverbe 22, 17-21) 

El a pus o mãrturie în Iacov, a dat o lege în Israel, si a poruncit pãrintilor nostri sã-si învete în ea copiii... ... vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, si minunile pe care le-a fãcut. ... ca sã fie cunoscutã de cei ce vor veni dupã ei, de copiii care se vor naste, si care, când se vor face mari, sã vorbeascã despre ea copiilor lor; pentru ca acestia sã-si punã încrederea în Dumnezeu, sã nu uite lucrãrile lui Dumnezeu, si sã pãzeascã poruncile Lui. (Psalmi 78,5.4.6.7) 

Binecuvântarea Domnului îmbogãteste si El nu lasã sã fie urmatã de nici un necaz. (Proverbe 10,22) 

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA