Cum îl vom educa pe copil?
Instructiunile pe care le avea îngerul pentru părintii evrei prevedeau nu numai modul de vietuire al mamei, ci si pregătirea copilului. Nu era de-ajuns ca Samson, copilul care trebuia să izbăvească pe Israel, să aibă o bună zestre fizică la nastere. Acest lucru trebuia urmat de o educatie atentă. Din pruncie, el trebuia să fie obisnuit cu o viată de strictă cumpătare.
Instructiuni similare au fost date în legătură cu Ioan Botezătorul. Înainte de nasterea sa, solia trimisă din cer pentru tatăl lui a fost:
"El va fi pentru tine o pricină de bucurie si veselie; si multi se vor bucura de nasterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ametitoare si se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale." (Luca 1, 14-15)
În rapoartele cerului despre oamenii nobili, Mântuitorul a declarat că nu a existat cineva mai mare decât Ioan Botezătorul. Lucrarea ce-i fusese încredintată necesita nu numai energie si rezistentă fizică, ci si cele mai înalte calităti intelectuale si sufletesti. Atât de importantă era problema unei formări fizice corecte în vederea pregătirii pentru lucrarea sa, încât cel mai înalt înger din cer a fost trimis cu o solie de instruire pentru părintii copilului.
Îndrumările date în privinta copiilor evrei ne învată că nu trebuie neglijat nimic din tot ceea ce influentează bunăstarea fizică a copilului. Nimic nu este lipsit de importantă. Fiecare înrâurire care afectează sănătatea trupului are efect si asupra mintii si caracterului.
Nu se poate acorda îndeajuns de multă importantă formării timpurii a copiilor. Lectiile învătate, obiceiurile formate în anii de pruncie si copilărie au de-a face mai mult cu formarea caracterului si cu stabilirea unei linii de urmat în viată decât vor putea-o face învătătura si toată pregătirea din anii următori.
Părintii trebuie să ia în consideratie acest lucru. Ei ar trebui să înteleagă principiile care stau la baza îngrijirii si educatiei copiilor. Ei ar trebui să fie în stare să-i crească în conditii de sănătate fizică, intelectuală si morală. Părintii ar trebui să studieze legile după care se conduc functiile vitale. Ei ar trebui să învete despre organismul omenesc. Trebuie să înteleagă functiile diferitelor organe, legăturile dintre ele si interdependenta lor. Ar trebui să studieze legătura dintre puterile intelectului si cele ale trupului si conditiile necesare functionării sănătoase a ficăreia dintre ele. A-ti asuma răspunderile de părinte fără o asemenea pregătire este un păcat.
Prea putină atentie este dată cauzelor care duc la moartea, boala si degenerarea care există astăzi chiar si în tările cele mai civilizate si mai favorizate. Rasa umană degenerează. Mai mult de o treime dintre copii mor de mici; dintre cei care ating vârsta maturitătii, marea lor majoritate suferă de diferite boli si numai câtiva ating limita vietii omenesti.
Cele mai multe dintre relele care provoacă rasei umane nenorocirea si ruina pot fi împiedicate, iar puterea de a lupta împotriva lor depinde într-o mare măsură de părinti. Nu "providenta misterioasă" îi ia pe copilasi. Dumnezeu nu le doreste moartea. El îi dă părintilor pentru a fi instruiti în scopul de a fi folositori aici si apoi în ceruri. Dacă ar face tatii si mamele tot ce pot pentru a le da o bună mostenire copiilor lor si apoi dacă s-ar strădui printr-un plan iscusit să amelioreze toate neajunsurile survenite la nasterea lor, la ce schimbare în bine ar fi lumea martoră!
Cu cât viata copilului este mai linistită si mai simplă, cu atât îi va fi mai favorabilă dezvoltării fizice si intelectuale. Mama ar trebui să se străduiască întotdeauna să fie linistită, calmă si cu stăpânire de sine. Multi copii sunt predispusi într-o foarte mare măsură la stări de agitatie pe bază nervoasă, iar comportamentul blând si răbdător al mamei va avea o influentă linistitoare, care va fi nespus de binefăcătoare pentru copil.
Sugarii au nevoie de căldură, însă adesea este comisă o greseală când sunt tinuti în camere încălzite peste măsură, fiind într-o mare măsură lipsiti de aer proaspăt. Practica de a acoperi fata copilasului în timp ce doarme este dăunătoare, întrucât împiedică respiratia liberă.
Copilul mic ar trebui ferit de orice influentă care i-ar putea slăbi sau otrăvi organismul. Ar trebui avută cea mai mare grijă ca tot ceea ce-l înconjoară să fie curat si cu miros plăcut. Desi ar putea fi necesar să-i ferim pe cei mici de schimbările de temperatură prea mari sau prea bruste, ar trebui avut grijă ca, fie că sunt treji, fie că dorm, noapte sau zi, să respire un aer curat, înviorător.
Când pregătim trusoul nou-născutului, ar trebui să căutăm utilitatea, confortul si sănătatea mai degrabă decât satisfacerea cerintelor modei sau ale dorintei de a stârni admiratia. Mama nu ar trebui să piardă timp cu broderii sau artificii care să înfrumuseteze micile articole de îmbrăcăminte, solicitându-se astfel printr-o muncă inutilă, cu pretul sănătătii proprii si a copilului ei. Nu ar trebui să stea aplecată asupra unor cusături care îi tin ochii si nervii încordati peste măsură - aceasta într-o perioadă în care are nevoie de multă odihnă si de exercitiu fizic plăcut. Ea ar trebui să-si dea seama de obligatia ei de a-si cruta puterile, pentru a putea fi în stare să facă fată cerintelor cu care va fi confruntată.
Dacă îmbrăcămintea copilului oferă si căldură, si protectie, si confort, una dintre cauzele principale ale nervozitătii si nelinistii va fi eliminată. Micutul va avea o sănătate mai bună si mama nu va considera că îngrijirea copilului ei reprezintă o cheltuială prea mare de energie si timp.
Fesele si cingătorile strânse împiedică activitatea inimii si a plămânilor si ar trebui evitate. Nici o parte a corpului nu ar trebui să fie vreun moment jenată de îmbrăcăminte care apasă asupra vreunui organ sau îi reduce libertatea de miscare. Îmbrăcămintea tuturor copiilor ar trebui să fie suficient de lejeră, pentru a permite o respiratie deplină si liberă, si dispusă în asa fel, încât umerii să poarte greutatea.
În unele tări, se mentine încă obiceiul de a lăsa neacoperiti umerii, mâinile si picioarele copiilor mici. Acest obicei nu poate fi condamnat cu îndeajuns de multă severitate. Membrele, fiind mai departe de centrul sistemului circulator, cer o protectie mai mare decât celelalte părti ale corpului. Arterele care transportă sângele către extremităti sunt groase, asigurând o cantitate suficientă de sânge pentru a furniza căldură si hrană. Dar când membrele sunt lăsate neprotejate sau sunt insuficient acoperite, arterele si venele se contractă, părtile sensibile ale corpului se răcesc, iar circulatia sângelui este stingherită.
La copiii aflati în crestere, toate fortele organismului au nevoie de orice înlesnire pentru a le ajuta să desăvârsească structura fizică. Dacă membrele sunt insuficient protejate, copiii - si mai ales fetele - nu pot iesi din casă dacă vremea nu este blândă. Astfel, sunt tinuti în casă de teama frigului. Dacă sunt bine îmbrăcati, copiilor le va prinde bine să facă miscare după plac în aer liber, fie iarnă, fie vară.
Mamele care doresc ca băietii si fetele lor să aibă vigoarea sănătătii ar trebui să-i îmbrace corespunzător si să-i încurajeze să stea mult timp în aer liber, ori de câte ori vremea permite acest lucru. Poate că va fi nevoie de efort pentru a rupe lanturile obiceiului si a-i îmbrăca si educa pe copii tinând seama de sănătate; dar rezultatul va răsplăti din plin acest efort.
Cea mai bună hrană pentru un nou-născut este aceea pe care o furnizează organismul mamei. El nu trebuie privat în mod inutil de aceasta. Este o cruzime din partea mamei ca, din comoditate sau pentru a se bucura de compania cunoscutilor, să caute să se elibereze de datoria gingasă de a-si alăpta micutul.
Mama care îngăduie să-i fie alăptat copilul de o altă femeie ar trebui să se gândească bine care ar putea fi urmările. Într-o măsură mai mică sau mai mare, doica transmite copilului pe care-l alăptează dispozitia si temperamentul său.
Nu vom putea pretui niciodată îndeajuns importanta for-mării unor obiceiuri corecte de alimentare la copii. Micutii au nevoie să învete că mănâncă pentru a trăi, nu trăiesc pentru a mânca. Pregătirea ar trebui să înceapă când copilul este încă sugar, în bratele mamei sale. Copilului ar trebui să i se dea să mănânce numai la intervale regulate si din ce în ce mai rar, pe măsură ce creste. Nu ar trebui să i se dea dulciuri sau alimente pe care le consumă cei mari, el nefiind în stare să le digere. Grija si regularitatea meselor pentru cei mici nu numai că le vor asigura sănătatea si vor avea ca rezultat faptul că vor sta cuminti si linistiti, dar vor pune si temelia obiceiurilor care vor fi o binecuvântare pentru ei în anii următori.
Învată pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (Proverbe 22,6)
Când copiii trec de perioada prunciei, ar trebui avut încă mare grijă în privinta educării gusturilor si poftelor lor. Adesea li se permite să mănânce ce doresc si când doresc, fără a tine cont de sănătatea lor. Osteneala si banii atât de des aruncati pe dulciuri nehrănitoare îi aduc pe cei mici la concluzia că cel mai înalt obiectiv în viată si lucrul care oferă cea mai mare fericire este acela de a putea să-ti satisfaci apetitul. Rezultatul acestei formări este lăcomia, urmată de boală, care la rândul ei precedă folosirea medicamentelor otrăvitoare.
Părintii ar trebui să educe poftele copiilor lor si să nu le îngăduie folosirea alimentelor nehrănitoare. Însă, în efortul de a stabili reguli în alimentatie, ar trebui să fim cu luare aminte să nu cădem în greseala de a cere copiilor să mănânce ceea ce nu are gust bun sau să mănânce mai mult decât este nevoie. Copiii au drepturi si preferinte, iar când aceste preferinte sunt rezonabile, ele ar trebui respectate.
Regularitatea în alimentatie ar trebui să fie păzită cu grijă. N-ar trebui să se consume nimic între mese, nici un fel de produse de cofetărie sau patiserie, nuci, fructe sau vreun alt fel de alimente. Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul sănătos al organelor digestive, cu efect asupra sănătătii si stării de voiosie. Iar când se asează la masă, copiii nu simt plăcere pentru alimentele hrănitoare; poftele lor se îndreaptă către ceea ce este dăunător pentru ei.
Mamele care satisfac dorintele copiilor lor cu pretul sănătătii si bunei dispozitii seamănă semintele răului, care vor creste si vor da rod. Îngăduinta de sine creste în ritmul cresterii celor mici, iar vigoarea intelectuală si cea fizică sunt amândouă sacrificate. Mamele care înfăptuiesc această lucrare culeg cu amărăciune roadele semintei pe care au semănat-o. Ele îsi văd copiii crescând cu o minte si un caracter nepotrivite pentru ca ei să poată avea un rol nobil si folositor în societate sau în familie. Puterile spirituale, cât si cele intelectuale si fizice suferă sub influenta hranei nesănătoase. Constiinta este inhibată, iar calitatea de a fi miscati de ceea ce este bine este slăbită.
Câtă vreme este adevărat că ar trebui să-i învătăm pe copii să-si stăpânească apetitul si să mănânce tinând seama de sănătate, să le fie explicat lămurit că ei nu se abtin decât de la ceea ce le-ar face rău. Ei renuntă la lucruri dăunătoare pentru a avea ceva mai bun. Masa să fie atrăgătoare si apetisantă, căci este plină de lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit cu atâta generozitate. Ora mesei să fie un moment fericit, de voiosie. În timp ce ne bucurăm de darurile venite de la Dumnezeu, să răspundem cu multumiri pline de recunostintă Dătătorului acestora.
ÎNGRIJIREA COPIILOR ÎN CAZ DE BOALĂ
În multe cazuri, boala copiilor se poate datora unor greseli de îngrijire. Cauzele necazului pot fi mesele neregulate, îmbrăcămintea insuficientă în serile răcoroase, lipsa exercitiului fizic serios, care să pună în mod sănătos sângele în circulatie, sau lipsa unei cantităti îndestulătoare de aer necesar pentru curătirea lui. Părintii să cerceteze atent problema, pentru a găsi cauzele îmbolnăvirii, si apoi să îndrepte cât mai curând posibil ce este gresit.
Stă în puterea tuturor părintilor să învete multe despre îngrijirea bolnavului, despre prevenirea si chiar despre tratarea bolii. Mama ar trebui în special să stie ce să facă în cazurile obisnuite de boală ale celor din familia sa. Ea ar trebui să stie cum să-si îngrijească copilul bolnav. Dragostea si priceperea ei ar trebui s-o facă în stare să împlinească pentru copil lucrări care nu ar putea fi la fel de bine încredintate în mâna unui străin.
Părintii ar trebui să caute de timpuriu să le trezească interesul copiilor lor pentru studiul fiziologiei si ar trebui să-i învete principiile sale simple. Învătati-i cum să-si păstreze cel mai bine puterile fizice, intelectuale si spirituale si cum să-si folosească înzestrările, astfel încât vietile lor să poată aduce binecuvântări unul altuia si să-L onoreze pe Dumnezeu. Aceste cunostinte sunt nepretuite pentru cei tineri. Educatia în lucrurile ce privesc viata si sănătatea este mai importantă decât cunoasterea multor stiinte predate în scoli.
Părintii ar trebui să trăiască mai mult pentru copiii lor si mai putin pentru societate. Studiati subiecte legate de igienă si puneti cunostintele în practică. Învătati-i pe copiii vostri să rationeze de la cauză la efect. Învătati-i că, dacă doresc sănătate si fericire, trebuie să respecte legile firii. Desi s-ar putea să nu vedeti rezultate atât de rapid cum ati dori, nu vă descurajati, ci continuati-vă lucrarea cu răbdare si perseverentă.
Încă din leagăn, învătati-vă copiii să practice tăgăduirea si stăpânirea de sine. Învătati-i să se bucure de frumusetile naturii si să-si exerseze în mod sistematic toate puterile trupului si ale mintii în ocupatii folositoare. Cresteti-i astfel, încât să aibă o constitutie fizică robustă si obiceiuri bune, o dispozitie senină si o fire blândă. Întipăriti în mintile lor fragede adevărul că Dumnezeu nu intentionează ca noi să trăim numai pentru o răsplată în timpul de acum, ci pentru binele nostru vesnic. Învătati-i că a ceda în fata ispitei este un lucru rău si care arată slăbiciune; a rezista în fata ei înseamnă noblete si bărbătie. Aceste lectii vor fi asemenea semintei semănate într-un pământ bun, si ele vor aduce roade care ne vor înveseli ini-mile.
Mai presus de orice altceva, părintii să-si înconjoare copiii cu o atmosferă de voiosie, amabilitate si iubire. Căminul în care locuieste dragostea, si în care aceasta este exprimată în priviri, cuvinte si fapte, este locul în care îngerii sunt încântati să-si manifeste prezenta.
Părinti, lăsati ca razele luminoase ale iubirii, voiosiei si multumirii bucuroase să intre în inimile voastre si influenta lor gingasă, înviorătoare, să cuprindă căminul vostru. Manifestati un spirit de blândete si răbdare; si încurajati aceasta si în copiii vostri, cultivând toate calitătile care vor aduce strălucire în viata de familie. Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce sunt aerul si soarele pentru lumea vegetală, sustinând sănătatea si vigoarea mintii si a trupului.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
