CĂMINUL
Viata este o scoală a pregătirii, din care părintii si copiii trebuie să promoveze pentru a urma cursurile scolii superioare, în locurile pregătite de Dumnezeu.
Lucrarea în cămin
Nu există un câmp misionar mai important decât acela încredintat tatilor si mamelor.
Să-i înveti cu stăruintă pe copiii tăi" poruncile Domnului. Refacerea si înăltarea oamenilor încep în cămin. Lucrarea părintilor este temelia tuturor celorlalte. Societatea este compusă din familii, si ea este ceea ce o fac să fie capii familiilor. Din inimă "ies izvoarele vietii" (Proverbe 4,23); iar inima comunitătii, a bisericii si a natiunii este familia. Bunăstarea societătii, succesul bisericii, prosperitatea natiunii depind de influentele căminului.
Importanta si ocaziile vietii de cămin sunt ilustrate în viata lui Isus. El, care a venit din cer să ne fie exemplu si învătător, a petrecut treizeci de ani ca membru al familiei din Nazaret. În legătură cu acesti ani, raportul biblic este foarte sumar. Nici o minune nemaivăzută nu a atras atentia multimii. Oamenii nu-l urmau în număr mare si nici nu ascultau cuvintele Sale. Si totusi, în acesti ani, El Îsi împlinea misiunea divină. El a trăit ca unul dintre noi, participând la viata familială, fiind supus disciplinei ei, îndeplinindu-Si sarcinile si purtând poverile ei. La adăpostul grijii unui cămin umil, participând la tot ce este partea noastră în viată, El "crestea în întelepciune, în statură si era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu si fată de oameni" (Luca 2,52).
În toti acesti ani de viată retrasă, existenta Sa a curs în râuri de compasiune si ajutorare. Altruismul, răbdarea Sa neostoită, curajul si credinciosia Sa, împotrivirea înaintea ispitei, pacea necurmată si voiosia Sa linistită erau o inspiratie continuă. El a adus o atmosferă curată, delicată, în cămin, iar viata Sa era asemenea aluatului, lucrând printre membrii societătii. Nimeni nu a spus că făcuse vreun miracol; cu toate acestea, puterea - aceea a iubirii vindecătoare, dătătoare de viată - curgea dinspre El către cei ispititi, bolnavi si deznădăjduiti. Într-un mod discret, încă din copilăria Sa, El a slujit altora si, din această pricină, când Si-a început lucrarea publică, multi L-au ascultat cu bucurie.
Primii ani din viata Mântuitorului sunt mai mult decât un exemplu pentru tineret. Ei constituie o lectie si ar trebui să fie o încurajare pentru fiecare părinte. Cercul familial si îndatoririle fată de cei din vecinătate constituie primul câmp de concentrare a eforturilor acelora care doresc să lucreze pentru ridicarea semenilor lor. Nu există un câmp misionar mai important în care să fie nevoie de efort ca acela încredintat întemeietorilor si păzitorilor căminelor. În nici o lucrare încredintată fiintelor omenesti nu sunt implicate rezultate mai mari sau cu consecinte mai importante decât în cazul lucrării tatilor si mamelor.
Viitorul societătii trebuie să fie hotărât de tineretul si copiii de astăzi, iar ceea ce vor fi acesti tineri si acesti copii depinde de cămin. Lipsei pregătirii corecte din cămin i se poate atribui cea mai mare parte a bolilor, mizeriei si crimelor cu care este blestemată omenirea. Dacă viata de cămin ar fi curată si deschisă, dacă copiii care au iesit de sub grija ei ar fi pregătiti să înfrunte răspunderile si primejdiile vietii, ce schimbare s-ar vedea în lume!
Se fac eforturi mari, se cheltuiesc bani, timp si muncă aproape fără limită în cadrul programelor si institutiilor pentru readaptarea victimelor obiceiurilor rele. Si chiar aceste eforturi sunt nepotrivite pentru întâmpinarea acestei mari nevoi. Cu toate acestea, cât de redus este rezultatul! Cât de putini sunt cei recuperati sută la sută!
Multimi de oameni tânjesc după o viată mai bună, însă le lipseste curajul si hotărârea de a se rupe de puterea obiceiului. Ei se trag înapoi dinaintea efortului, luptei si sacrificiului cerut, iar vietile lor sunt distruse si ruinate. Astfel, chiar si oameni cu minti dintre cele mai strălucite, oameni cu aspiratii înalte si puteri nobile, oameni altminteri potriviti din fire si prin educatie să ocupe pozitii de încredere si răspundere, sunt degradati si pierduti pentru viata aceasta si pentru viata care va veni.
Pentru aceia care îsi reformează vietile, cât de amară este lupta de a-si recâstiga bărbătia! Si în tot restul vietii, într-o constitutie ruinată, o vointă sovăielnică, un intelect redus si o putere slăbită a sufletului, multi culeg recolta răului pe care l-au semănat. Cu cât mai mult s-ar putea realiza dacă s-ar trata răul de la început!
Această lucrare le revine într-o mare măsură părintilor. În eforturile depuse în scopul de a stăvili înaintarea alcoolismului si a altor rele care rod ca un cancer în corpul social, dacă s-ar da mai multă atentie instruirii părintilor în ce priveste modul în care să formeze obiceiurile si caracterul copiilor lor, binele care ar rezulta ar fi însutit. Ei pot face dintr-un obicei, care este o fortă atât de îngrozitoare pentru rău, o fortă pentru bine. Ei au de-a face cu râul chiar de acolo de unde izvorăste si depinde de ei ca acesta să curgă în matca potrivită.
Părintii pot pune pentru copiii lor temelia pentru o viată sănătoasă, fericită. Ei îi pot trimite din căminele lor cu rezistenta morală cu care să se poată împotrivi ispitei si cu tărie si curaj pentru a lupta cu succes cu problemele vietii. Ei le pot inspira scopul si pot dezvolta în ei puterea de a face ca vietile lor să fie spre onoarea lui Dumnezeu si spre binecuvântarea lumii. Pot face cărări drepte pentru picioarele lor, fie vreme bună, fie vreme rea, către lucrurile slăvite de sus.
Misiunea căminului se întinde mai departe de membrii lui. Căminul crestin trebuie să constituie o pildă spre învătătură, care să ilustreze perfectiunea strălucită a adevăratelor principii ale vietii. O asemenea ilustratie va fi o putere pentru bine în lume. Influenta unui adevărat cămin asupra inimilor si vietilor omenesti este mai puternică decât orice predică. Când tineretul se desprinde dintr-un astfel de cămin, lectiile pe care le-au învătat sunt împărtăsite si altora. Principii de viată cu mult mai nobile sunt introduse si în alte familii, iar în comunitate lucrează o influentă înăltătoare.
Sunt multi cei pentru care am putea face în asa fel, încât căminele noastre să fie o binecuvântare. Momentele noastre de destindere socială * nu ar trebui să fie guvernate de prescriptiile de obicei lumesc, ci de Duhul lui Hristos si de învătătura din Cuvântul Său. Israelitii îi includeau în toate sărbătorile lor pe cei săraci, pe străin si pe levit, care era atât ajutorul preotului în Sanctuar, cât si învătător si misionar religios. Acestia erau priviti ca oaspeti ai poporului, cărora să le ofere ospitalitatea în toate ocaziile de bucurie socială si religioasă si care să fie îngrijiti cu tandrete în caz de boală sau de nevoie. Asemenea persoane ar trebui să fie binevenite în căminele noastre. Cât de mult ar însemna o asemenea ospitalitate pentru infirmiera misionară sau pentru învătător, pentru mama muncitoare împovărată de griji sau pentru cei slabi si în vârstă, deseori lipsiti de cămin si luptându-se cu sărăcia si multe descurajări.
"Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fratii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati", spune Hristos, "ca nu cumva să te cheme si ei, la rândul lor, pe tine si să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi. Si va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ti răsplătească; dar ti se va răsplăti la învierea celor neprihăniti" (Luca 14,12-14).
Acestia sunt oaspeti a căror primire nu te va împovăra mult. Nu vei fi nevoit să pregătesti un "tratament" sofisticat sau costisitor pentru ei. Nu va trebui să faci nici un efort pentru "a iesi bine". Căldura unei întâmpinări pline de amabilitate, un loc în fata căminului tău, un scaun la masa ta, privilegiul părtăsiei la binecuvântarea orei de rugăciune ar fi pentru multi dintre acestia ca o sclipire venită din ceruri.
Afectiunea noastră trebuie să depăsească granitele eului si ale cercului reprezentat de zidurile căminului. Există ocazii pretioase pentru aceia care vor dori să facă din căminele lor o binecuvântare pentru altii. Influenta socială este o putere minunată. O putem folosi, dacă dorim, ca un mijloc de a-i ajuta pe cei din jurul nostru.
Căminele noastre ar trebui să fie un loc de refugiu pentru tineretul asaltat de ispite. Sunt multi aceia care stau la răscruce de drumuri. Fiecare influentă, fiecare impresie duce la luarea hotărârii care va modela atât destinul acestei vieti, cât si pe cel viitor. Răul îi curtează. Lucrurile la care recurge acesta sunt făcute strălucitoare si atrăgătoare. Ele îmbie pe fiecare oaspete. Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri care nu au un cămin si multi ale căror cămine nu au nici o putere de ridicare si ajutorare, iar tinerii alunecă înspre rău. Ei se prăbusesc în ruină chiar la umbra propriilor noastre usi.
Acesti tineri au nevoie de o mână care să le fie întinsă cu simpatie. Cuvinte pline de bunătate, rostite cu simplitate, si mici atentii, acordate cu aceeasi simplitate, vor risipi norii ispitei care se adună deasupra sufletului. Adevărata expresie a simpatiei de sorginte cerească are puterea de a deschide usa inimilor care au nevoie de mirosul plăcut al cuvintelor crestinesti si de atingerea simplă si delicată a spiritului iubirii lui Hristos. Dacă doriti să arătati interes pentru tineri, invitati-i în căminele voastre si înconjurati-i cu influente înviorătoare, care le vor fi de ajutor, si vor fi multi care îsi vor întoarce cu bucurie pasii către cărarea care duce sus.
OCAZIILE VIETII
Timpul pe care-l trăim aici este scurt. Nu putem trece prin această lume decât o dată; si, trecând, să ne trăim viata cât mai bine. Lucrarea la care suntem chemati nu necesită bogătie, pozitie socială sau o mare pricepere. Ea cere un spirit binevoitor, de jertfire de sine, si un tel urmărit fără sovăială. O lampă, oricât de mică, dacă este tinută arzând fără întrerupere, poate fi mijlocul prin care pot fi aprinse si alte lămpi. Sfera noastră de influentă poate părea redusă, priceperea mică, ocaziile putine, realizările limitate; si cu toate acestea, ne sunt asigurate posibilităti minunate printr-o folosire credincioasă a ocaziilor oferite de propriile noastre cămine. Dacă vrem să ne deschidem inimile si căminele înaintea principiilor de viată divine, vom deveni canale prin care să curgă puterea unor curenti dătători de viată. Din căminele noastre se vor revărsa râuri de vindecare, aducând viata, frumusetea si rodirea acolo unde acum nu este decât pustietate si dezolare.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
