RESPONSABILITATEA BISERICII
Interesul pentru băutură este o putere în lume. Are de partea sa tăria însumată a banilor, obiceiului si a apetitului. Puterea lui se face simtită chiar si în biserică. Oameni ai căror bani provin direct sau indirect din comertul cu băuturi alcoolice sunt membri ai bisericilor, "cu o tinută corectă, normală". Multi dintre ei dau cu mână largă pentru opere de bine-facere. Contributiile lor bănesti ajută la sprijinirea actiunilor întreprinse de biserică si la sustinerea lucrătorilor ei. Ei inspiră consideratia arătată fată de puterea banilor. Bisericile care acceptă asemenea membri sustin practic comertul cu băuturi alcoolice. Prea ades se întâmplă ca pastorul să nu aibă curajul să se ridice pentru ceea ce este drept. El nu face cunoscut poporului pe care-l păstoreste ce a spus Dumnezeu în legătură cu lucrarea vânzătorului de băuturi alcoolice. A vorbi deschis ar însemna jignirea adunării sale, sacrificarea popularitătii sale, pierderea salariului său.
Însă deasupra tribunalului bisericii se află tribunalul lui Dumnezeu. El, care a spus primului criminal: "Glasul sânge-lui fratelui tău strigă din pământ la Mine" (Geneza 4,10), nu va accepta la altarul Său darurile comerciantului de băuturi spirtoase. Mânia Sa se aprinde împotriva celor care încearcă să-si acopere vina cu vesmântul liberalismului. Banii lor sunt mânjiti de sânge. Blestemul este asupra acestor bani.
Izbăveste pe cei târâti la moarte, si scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiati. Dacă zici: "Ah! n-am stiut!"... Crezi că nu vede Cel ce cântăreste inimile si Cel ce veghează asupra sufletului tău? Si nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? (Proverbe 24,11.12)
Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul (...). Când veniti să vă înfătisati înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mâncare nefolositoare (...) Când vă întindeti mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; si oricât de mult v-ati ruga, n-ascult: căci mâinile vă sunt pline de sânge! (Isaia 1,11-15)
Betivul este capabil de lucruri mai bune. El a fost înzestrat cu talente prin care să-L onoreze pe Dumnezeu si să binecuvânteze lumea; dar semenii lui au întins o capcană pentru sufletul său si au prosperat de pe urma degradării sale. Ei au trăit în lux, în timp ce bietele victime pe care le-au jefuit au vietuit în sărăcie si nenorocire. Însă Dumnezeu va cere răsplata pentru acest lucru din mâna celui care l-a ajutat pe betiv să se grăbească înspre ruină. El, care domneste în ceruri, nu a pierdut din vedere cauza primară si nici efectul final al betiei. El, care are grijă de vrabie si dă un vesmânt ierbii de pe câmp, nu va trece pe lângă aceia care au fost creati după propriul Său chip, răscumpărati cu propriul Său sânge; nu va trece fără să ia aminte la strigătele lor. Dumnezeu vede toată această ticălosie care perpetuează crima si mizeria.
Lumea si biserica pot găsi cu cale să-l aprobe pe omul care a făcut avere, degradând sufletul omenesc. Ei pot zâmbi aceluia prin care oamenii sunt condusi pas cu pas, jos, pe cărarea rusinii si degradării. Dar Dumnezeu ia notă de toate acestea si face judecată cu dreptate. Vânzătorul de băuturi alcoolice poate fi numit de lume un bun om de afaceri; însă Domnul spune: "Vai lui". El va fi acuzat de deznădejdea, mizeria si suferinta aduse în lume prin comertul cu alcool. El nu va putea da nici un răspuns în legătură cu lipsurile si nenorocirea mamelor si copiilor care au suferit de pe urma lipsei de hrană, îmbrăcăminte si adăpost si care si-au îngropat orice nădejde si bucurie. El va trebui să răspundă pentru sufletele pe care le-a trimis în vesnicie nepregătite. Si aceia care îl sustin pe vânzătorul de băuturi alcoolice în lucrarea sa împart vina cu el. Lor, Dumnezeu le spune: "Mâinile voastre sunt pline de sânge".
LEGI DE AUTORIZARE
Autorizarea comertului cu alcool este sprijinită de multi ca fiind utilă pentru restrângerea răului reprezentat de alcoolism. Dar autorizarea traficului comercial îl plasează sub protectia legii. Guvernul îi recunoaste legal existenta si încurajează astfel răul pe care declară că îl îngrădeste. Sub protectia legilor de autorizare, iau fiintă în toată tara distileriile, fabricile de vin si cele de bere, iar vânzătorul de băuturi alcoolice îsi desfăsoară lucrarea chiar la usile noastre.
Adesea i se interzice să vândă băutură unui om beat sau despre care se stie că este un betiv notoriu; dar lucrarea de a face betivi în rândurile tineretului merge înainte fără oprire. Însăsi viata comertului cu alcool depinde de crearea poftei de băutură la tineri. Tineretul este condus pas cu pas, până când obiceiul de a bea este instalat si este creată o sete care trebuie satisfăcută cu orice pret. Ar fi mai putin dăunător să i se dea de băut betivului recunoscut ca atare - a cărui ruină este în cele mai multe cazuri un lucru deja hotărât - decât să se accepte ca floarea tineretului nostru să fie ademenită la distrugere prin acest obicei îngrozitor.
Prin autorizarea traficului de alcool, ispita este pusă necurmat înaintea celor care încearcă să se schimbe. Au fost fondate institutii acolo unde victimele alcoolismului pot fi ajutate să-si biruie pofta. Aceasta este o lucrare nobilă; dar atâta vreme cât vânzarea de băutură este sub protectia legii, alcoolul primeste putine beneficii de pe urma institutiilor de dezintoxicare. Ei nu pot rămâne mereu acolo. Trebuie să-si reia locul în societate. Pofta de băuturi ametitoare, chiar dacă este atenuată, nu este cu desăvârsire nimicită; iar când ispita îi asaltează la orice pas - cum se întâmplă -, ei cad ca o pradă usoară.
Un om care are un animal rău si care, cunoscându-i năravul, îl lasă în liberate este considerat vinovat, după legile tării, pentru răul pe care l-ar putea face animalul. În legile date lui Israel, Domnul a lăsat ca, atunci când animalul stiut ca fiind nărăvas provoca moartea unei fiinte omenesti, proprietarul să plătească cu viata lui pentru neglijenta sau răutatea sa. După acelasi principiu, guvernul care îl autorizează pe vânzătorul de alcool ar trebui să fie considerat răspunzător de rezultatele comertului practicat de acesta. Si dacă a lăsa în libertate un animal rău este un delict vrednic de pedeapsa cu moartea, cu cât mai mare este crima de a autoriza lucrarea vânzătorului de băuturi alcoolice!
Licentele sunt eliberate pe motivul că producătorii aduc un venit tezaurului de stat. Dar ce este acest venit în comparatie cu cheltuielile enorme suportate pentru criminalii, nebunii si săracii care sunt rodul traficului cu alcool! Un om aflat sub influenta alcoolului comite o crimă; este adus la judecată; iar cei care au legalizat traficul sunt nevoiti să se ocupe de rezultatul propriei lor lucrări. Ei au autorizat vânzarea unei dusti care face ca un om sănătos să înnebunească; iar acum este nevoie ca să-l trimită pe acest om la închisoare sau la spânzurătoare, în timp ce, adesea, sotia si copiii lui sunt lăsati fără sprijin, pentru a rămâne în grija comunitătii în care trăiesc.
Luând în calcul numai aspectul financiar al problemei, ce nebunie este să îngădui o asemenea afacere! Si ce venit ar putea compensa pierderea ratiunii unui om, stergerea si deformarea chipului lui Dumnezeu în om, ruina copiilor ajunsi în pragul sărăciei si degradării, care vor transmite copiilor lor tendintele rele ale tatilor lor betivi?
PROHIBITIA
Omul care si-a format obiceiul de a folosi băuturi ametitoare este într-o situatie disperată. Creierul său este îmbolnăvit, puterea vointei îi este slăbită. Iar dacă vorbim despre puterea de stăpânire, apetitul lui este scăpat de sub control. Nu se poate discuta cu el în mod rational si nici nu poate fi convins să se tăgăduiască pe sine. Atras în bârlogurile viciului, cineva care a luat hotărârea să renunte la băut este ademenit să pună iarăsi mâna pe pahar si, cu prima înghititură din băutura ametitoare, orice hotărâre bună este călcată în picioare, orice urmă de vointă este nimicită. O sorbitură din licoarea înnebunitoare si orice gând legat de rezultatele acestui pas a dispărut. Sotia, sfâsiată de durere, este uitată. Tatălui pervertit nu-i mai pasă de copiii săi, care sunt înfometati si dezbrăcati. Legalizând traficul cu alcool, legea îsi dă consimtământul pentru această prăbusire a sufletului si refuză stoparea comertului care umple lumea de rele.
Trebuie ca acest lucru să continue mereu? Vor fi întotdeauna sufletele nevoite să se lupte pentru biruintă, având usa ispitei deschisă larg înaintea lor? Trebuie să rămână blestemul alcoolismului pentru totdeauna ca o pată asupra lumii civilizate? Trebuie să continue să spulbere în fiecare an, ca un foc nesătios, mii si mii de cămine fericite? Când un vas esuează în apropiere de tărm, oamenii nu privesc cu mâinile în sân. Ei îsi riscă vietile, încercând să-i salveze pe naufragiati dintr-un mormânt de ape. Cu cât mai mult este necesar efortul de a-i salva de soarta betivului!
Nu doar betivul si familia sa sunt pusi în primejdie de către lucrarea vânzătorului de băuturi spirtoase si nici povara banilor cheltuiti nu reprezintă răul principal pe care traficul cu alcool îl aduce asupra comunitătii. Noi toti suntem în legătură unii cu altii în tesătura rasei umane. Răul care loveste oricare parte a marii frătietăti umane aduce primejdia pentru toti.
Multi dintre cei care, din pricina iubirii de câstiguri sau de trai tihnit, n-au vrut să aibă de-a face cu actiunea de interzicere a traficului cu alcool au descoperit - prea târziu - că traficul a avut de-a face cu ei. El i-a văzut pe propriii săi copii abrutizati si ruinati. Nelegiuirea abundă. Proprietatea particulară este amenintată. Viata este nesigură. Accidentele pe mare si pe uscat se înmultesc. Bolile care se dezvoltă în vizuini ale murdăriei si nenorocirii îsi croiesc calea către căminele luxoase ale domnilor. Viciile nutrite de copiii destrăbălării si crimei îi infectează pe fiii si fiicele familiilor rafinate si cultivate.
Nu există vreun om ale cărui interese să nu fie primejduite de traficul cu alcool. Nu există nici un om care nu ar trebui să se ridice pentru a-l nimici, pentru propria lui sigurantă.
Mai presus de orice alte locuri care au de-a face numai cu interese laice, sălile legislative si curtile de justitie ar trebui să fie eliberate de blestemul patimii băuturii. Guvernatorii, senatorii, membrii Camerei Reprezentantilor, judecătorii, oamenii care adoptă si veghează la corecta aplicare a legilor unei tări, oamenii care tin în mâinile lor vietile, bunul nume si averile semenilor lor ar trebui să fie persoane care să nu consume deloc băuturi alcoolice. Numai în felul acesta mintile lor pot fi limpezi pentru a discerne între bine si rău. Numai în felul acesta pot avea niste principii nestrămutate si întelepciunea de a face dreptate si de a arăta clementă. Dar cum stau de fapt lucrurile? Câti oameni dintre acestia au mintile întunecate, discernământul de a distinge binele si răul - confuz, din cauza băuturilor tari! Cât de multe legi opresive sunt adoptate si cât de multe persoane nevinovate sunt condamnate la moarte din pricina nedreptătii legiuitorilor băutori, a martorilor, juratilor, avocatilor si chiar judecătorilor! Multi sunt "tari când este vorba de băut vin si viteji când este vorba de amestecat băuturi tari", "care numesc răul bine si binele rău", "care îndreptătesc pe cel vinovat pentru mită si iau drepturile celor nevinovati!" Despre acestia, Dumnezeu spune:
Vai de cei tari când este vorba de băut vin, si viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; De aceea, cum mistuie o limbă de foc miristea, si cum arde flacăra iarba uscată, tot asa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, si floarea li se va risipi în vânt ca tărâna, căci au nesocotit Legea Domnului ostirilor, si au dispretuit cuvântul Sfântului lui Israel. (Isaia 5,22.24)
Onoarea lui Dumnezeu, stabilitatea natiunii, bunăstarea comunitătii, a căminului si a individului cer să se facă orice efort pentru constientizarea poporului fată de răul provocat de alcoolism. Curând vom vedea rezultatul acestui rău îngrozitor asa cum nu-l vedem acum. Cine va depune un efort hotărât pentru a opri lucrarea de distrugere? Deocamdată, lupta abia a început. Să se formeze o armată care să oprească vânzarea băuturilor cu efect ametitor, care îi face pe oameni să înnebunească. Pericolul reprezentat de traficul cu alcool să fie arătat cu claritate si să fie creat un simtământ general în ini-mile tuturor, care să ceară interzicerea lui. Oamenilor înnebuniti de băutură să li se dea o ocazie să scape din robia ei. Glasul natiunii să ceară legiuitorilor ei să pună capăt acestui trafic infam.
Dacă eviti * să-i salvezi pe cei târâti la moarte si pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiati. Dacă zici: "Ah, n-am stiut!"... Crezi că nu vede Cel ce cântăreste inimile si Cel ce veghează asupra sufletului tău? (Proverbe 24,11.12) Si ce vei zice când te va pedepsi? (Ieremia 13,21)*
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
