Mănâncă pentru a prinde puteri, nu pentru a te ameti.
Corpurile noastre sunt constituite din alimentele pe care le consumăm. Tesuturile corpului se distrug neîncetat; fiecare miscare a fiecărui organ are ca rezultat degradarea, care este reparată prin alimentele pe care le folosim. Fiecare organ al corpului îsi cere partea de alimente. Creierului trebuie să i se dea portia; oasele, muschii, nervii si le cer pe ale lor. Este un proces minunat, care transformă hrana în sânge si foloseste acest sânge pentru a reconstrui diferite părti ale corpului; dar acest proces continuă fără încetare, dând viată si tărie fiecărui nerv, muschi sau tesut.
Ar trebui alese acele alimente care furnizează cel mai bine elementele necesare construirii corpului. În această alegere, apetitul nu este ghidul cel mai sigur. Prin obiceiuri gresite de alimentatie, apetitul a devenit stricat. El cere adesea hrană care vatămă sănătatea si provoacă slăbiciune, în loc să aducă tărie. Nu ne putem conduce sigur după obiceiurile societătii. Boala si suferinta care se întâlnesc la orice pas se datorează în general greselilor populare în ce priveste alimentatia.
Pentru a sti care sunt cele mai bune alimente, trebuie să studiem planul originar al lui Dumnezeu pentru alimentatia omului. El, care l-a creat pe om si care îi întelege nevoile, a stabilit si hrana pentru Adam. "Iată", a zis El, "v-am dat orice iarbă care face sământă (...) si orice pom, care are în el rod cu sământă: aceasta să fie hrana voastră" (Geneza 1,29). Părăsind Edenul pentru a-si câstiga traiul muncind pământul aflat sub blestemul păcatului, omul a primit permisiunea să mănânce si din "iarba de pe câmp" (Geneza 3,18).
Cerealele, fructele, nucile si legumele constituie dieta aleasă pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregătite într-un mod cât se poate de simplu, sunt cele mai sănătoase si mai hrănitoare. Ele dau o tărie, o rezistentă si o vigoare a intelectului pe care o dietă mai complexă si mai stimulatoare nu le poate da.
Dar nu toate alimentele - hrănitoare în sine - sunt la fel de bune pentru nevoile noastre, în toate împrejurările. Ar trebui să avem grijă când alegem alimentele. Alimentatia noastră trebuie să fie potrivită cu anotimpul, cu climatul în care trăim si cu ocupatia pe care o avem. Unele alimente care sunt potrivite pentru un anotimp sau un anumit climat nu sunt potrivite în altul. Tot astfel, există alimente diferite, potrivite perfect pentru persoane cu ocupatii diferite. Deseori, o hrană care poate fi folosită spre avantajul celor angajati în muncă fizică grea este nepotrivită pentru persoane care au ocupatii sedentare sau care necesită un efort intelectual intens. Dumnezeu ne-a dat o mare varietate de alimente sănătoase si fiecare persoană ar trebui să aleagă dintre acestea pe acelea care, în urma experientei si unei judecăti sănătoase, se dovedesc cele mai potrivite pentru propriile sale necesităti.
Rezerva abundentă a naturii în ce priveste fructele, nucile si cerealele este îndestulătoare si, an după an, produsele tuturor tărilor sunt tot mai bine distribuite tuturor, prin posibilitătile sporite de transport. Ca urmare, multe articole alimentare care erau privite acum câtiva ani ca un lux costisitor sunt acum la îndemâna tuturor, ca alimente de folosintă curentă. Acesta este îndeosebi cazul fructelor uscate si conservate.
Nucile * si produsele din nuci sunt folosite tot mai des pentru a înlocui produsele din carne. Cu nucile pot fi combinate cerealele, fructele si unele rădăcinoase, acestea rezultând în produse alimentare sănătoase si hrănitoare. Ar trebui avut totusi grijă să nu se folosească o cantitate prea mare de nuci. Cei care se simt rău în urma folosirii alimentelor pe bază de nuci pot vedea cum dificultatea este înlăturată tinând cont de această precautiune. De asemenea, nu ar trebui să se uite că unele tipuri de nuci (sau alune, n.tr.) nu sunt tot atât de hrănitoare ca altele. Migdalele sunt de preferat arahidelor, dar arahidele, în cantităti mici, folosite în combinatie cu cereale, sunt hrănitoare si usor de mistuit.
Când sunt pregătite cum trebuie, măslinele, ca si nucile, tin locul untului si preparatelor din carne. Uleiul, consumat direct din măsline, este mult preferabil grăsimii de provenientă animală. Serveste ca laxativ. Folosirea acestuia va fi benefică pentru cei bolnavi de tuberculoză si este vindecător pentru un stomac inflamat, iritat.
Persoanele care s-au obisnuit cu o alimentatie bogată, foarte excitantă, au un gust denaturat si nu pot găsi dintr-o dată plăcere într-o hrană simplă. Va fi nevoie de ceva timp pentru ca gustul să revină la normal si ca stomacul să se refacă de pe urma abuzurilor la care a fost supus. Însă aceia care perseverează în folosirea alimentelor hrănitoare le vor găsi gustoase după câtva timp. Vor fi apreciate aromele delicate si delicioase ale acestora si vor fi consumate cu mai multă plăcere decât ar putea să ofere delicatesele nehrănitoare. Iar stomacul, aflat într-o stare de sănătate, nefiind nici iritat, nici supraîncărcat, îsi poate împlini sarcina fără efort.
Nu stiti că cei ce aleargă în locul de alergare, toti aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergati dar în asa fel ca să căpătati premiul! (1 Corinteni 9,24)
Pentru mentinerea sănătătii, este nevoie de o cantitate suficientă de alimente bune si hrănitoare.
Dacă planificăm cu întelepciune, ne putem asigura ceea ce va promova sănătatea în modul cel mai înalt, aproape în orice tară. Diferitele preparate din orez, grâu, porumb si ovăz sunt exportate aproape pretutindeni si de asemenea fasolea, mazărea si lintea. Acestea, împreună cu fructele indigene sau de import si varietatea de legume care sunt cultivate în fiecare localitate dau ocazia alegerii unei diete complete, fără folosirea cărnii.
Oriunde fructele cresc din abundentă, ar trebui să fie pregătită o rezervă îndestulătoare pentru iarnă, prin conservarea sau uscarea acestora. Fructele mici, ca stafidele, agrisele, căpsunile, zmeura si murele, pot fi cultivate cu succes în multe locuri în care sunt folosite prea putin si unde cresterea lor este neglijată.
Pentru conservarea fructelor în gospodărie, ar trebui folosite mai degrabă recipientele din sticlă decât cele din tablă, ori de câte ori este cu putintă. Este îndeosebi necesar ca fructele destinate conservării să fie în stare bună. Folositi putin zahăr si fierbeti fructele numai cât să asigurati buna lor păstrare. Astfel pregătite, ele sunt un înlocuitor excelent pentru fructele proaspete.
Oriunde pot fi obtinute la preturi moderate fructe uscate, cum ar fi stafidele, prunele, merele, perele, caisele si piersicile, se va descoperi că ele pot fi folosite ca articole alimentare principale cu mult mai multă libertate decât se obisnuieste, cu cele mai bune rezultate pentru sănătatea si vigoarea tuturor felurilor de muncitori.
Nu ar trebui să fie o mare varietate la nici una dintre mese, pentru că acest lucru încurajează supraalimentarea si produce indigestie.
Nu este bine să se mănânce fructe si legume la aceeasi masă. Dacă digestia este slabă, folosirea ambelor va provoca oboseala si neputinta de a depune efort intelectual. Este mai bine să se consume fructele la o masă si legumele la alta.
Mesele ar trebui să fie variate. Aceleasi feluri de mâncare, pregătite în acelasi fel, nu ar trebui să apară pe masă zi după zi, masă după masă. Mesele sunt consumate cu mai multă plăcere, iar organismul este mai bine hrănit când hrana este variată.
Este rău să mâncăm numai pentru a ne satisface apetitul, însă nu ar trebui să manifestăm deloc indiferentă în ce priveste calitatea hranei sau modul ei de pregătire. Dacă nu găsim plăcere în ceea ce mâncăm, corpul nu va fi atât de bine hrănit. Alimentele ar trebui alese cu grijă si pregătite rational si cu pricepere.
Pentru a face pâine, făina albă rafinată nu este cea mai indicată. Folosirea ei nu este nici sănătoasă, nici economicoasă. Pâinii făcute din făină rafinată îi lipsesc elementele nutritive care pot fi găsite în pâinea făcută din făină integrală. Ea este cauza frecventă a constipatiei si a altor stări nesănătoase.
Folosirea bicarbonatului de sodiu sau a prafului de copt la facerea pâinii este dăunătoare si inutilă; bicarbonatul de sodiu produce inflamarea stomacului si deseori otrăveste întregul organism. Multe gospodine gândesc că nu pot face o pâine bună fără folosirea bicarbonatului, dar acest lucru este o eroare. Dacă s-ar strădui să deprindă niste metode mai bune, pâinea lor ar fi mai hrănitoare si, pentru cei care au un gust natural, ar fi mult mai gustoasă.
Si Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă si care este pe fata întregului pământ, si orice pom, care are în el rod cu sământă: aceasta să fie hrana voastră. (Geneza 1,29)
În cazul pâinii crescute (pâinea făcută cu drojdie), nu ar trebui folosit laptele în locul apei. Folosirea laptelui este o cheltuială în plus si face pâinea mult mai putin hrănitoare. Pâinea făcută cu lapte nu se păstrează proaspătă atât de mult ca aceea făcută cu apă si fermentează mai repede în stomac.
Pâinea ar trebui să fie usoară si proaspătă. Nici cel mai usor miros de acru nu ar trebui tolerat. Pâinile ar trebui să fie mici si atât de bine coapte, încât, pe cât este posibil, germenii din drojdie să fie distrusi. Când este fierbinte sau foarte proaspătă, pâinea crescută, de orice fel ar fi, este greu de digerat. Nu ar trebui să fie pusă niciodată pe masă. Această regulă nu se aplică si la pâinea făcută cu aluat nefermentat. Chiflele proaspete făcute din făină integrală, fără drojdie sau aluat crescut, si coapte într-un cuptor bine încins sunt si hrănitoare, si gustoase.
Cerealele folosite pentru porridge * sau "mush" * ar trebui gătite timp de mai multe ore. Însă alimentele moi sau lichide sunt mai putin hrănitoare decât alimentele uscate, care au nevoie de o bună mestecare. Zwieback (sau pâinea coaptă de două ori) este unul din alimentele cele mai usor de digerat si mai gustoase. Pâinea crescută, obisnuită, să fie tăiată în felii si uscată într-un cuptor cald, până când orice urmă de umezeală a dispărut. Apoi să fie rumenită usor peste tot. Într-un loc uscat, această pâine poate fi păstrată mult mai mult decât pâinea obisnuită, iar dacă este reîncălzită înainte de a fi folosită, va fi la fel de proaspătă ca atunci când a fost făcută.
Alimentele sunt făcute cu mult prea mult zahăr. Prăjituri, budinci dulci, plăcinte, jeleuri, gemuri, toate acestea sunt cauze principale ale indigestiei. Deosebit de dăunătoare sunt cremele si budincile în care ingredientele principale sunt laptele, ouăle si zahărul. Folosirea neîngrădită a laptelui si zahărului - împreună - ar trebui să fie evitată.
Dacă se foloseste lapte, ar trebui să fie bine sterilizat; prin această precautie, există un pericol mai mic de a contracta o boală prin folosirea lui. Untul este mai putin dăunător când este consumat pe pâine rece decât când este folosit la gătit. De regulă însă, este mai bine să ne lipsim complet de el. Brânza este si mai putin recomandabilă; este total nepotrivită ca aliment.
Hrana săracă, prost gătită, strică sângele, slăbind organele care produc sânge. Ea deranjează organismul si provoacă boala, aducând o dată cu ea "nervii" si proasta dispozitie temperamentală. Victimele gătitului necorespunzător se numără cu miile si zecile de mii. Pe multe morminte ar putea fi scris: "Mort din pricina hranei gătite prost"; "mort din cauza stomacului epuizat".
Pentru cele care gătesc, este o datorie sacră aceea de a învăta cum să pregătească o mâncare sănătoasă. Se pierd multe suflete din pricina gătitului necorespunzător. Este nevoie de gândire si grijă pentru a face o pâine bună; însă există mai multă religie într-o franzelă bună decât cred multi. Sunt putine bucătărese cu adevărat bune. Tinerele cred că este înjositor să gătesti si să faci tot felul de alte lucruri legate de gospodărie; si pentru acest motiv, multe fete care se mărită si au în grijă familiile lor nu au decât o vagă idee despre îndatoririle care-i revin unei sotii si mame.
Gătitul nu este o stiintă neînsemnată, este chiar una esentială în viata obisnuită. Este o stiintă pe care ar trebui s-o deprindă toate femeile si ar trebui să fie predată în asa fel, încât să aducă foloase celor mai săraci. Este nevoie de pricepere pentru a face ca mâncarea să fie apetisantă si în acelasi timp simplă si hrănitoare; dar aceasta se poate. Bucătăresele ar trebui să stie cum să pregătească o hrană simplă într-un mod simplu si sănătos, în asa fel încât să fie mai gustoasă, dar si mai hrănitoare, tocmai din pricina simplitătii ei.
Orice femeie care conduce o familie si totusi nu întelege arta gătitului sănătos ar trebui să se hotărască să învete ceea ce este esential pentru bunăstarea celor din căminul ei. În multe locuri, scoli de gătit igienice oferă ocazia instruirii în această directie. Cea care nu beneficiază de ajutorul unei asemenea institutii ar trebui să învete de la una din bucătăresele bune si să persevereze în eforturile ei de perfectionare, până când devine specialistă în arta culinară.
Regularitatea meselor are o importantă vitală. Ar trebui să existe un timp anume pentru fiecare masă. La acea oră, fiecare să mănânce hrana cerută de organism si după aceea să nu mai consume nimic până la masa următoare. Există multi care mănâncă atunci când organismul nu are nevoie de hrană, la intervale neregulate si între mese, pentru că nu au suficientă vointă pentru a se împotrivi înclinatiei lor. Când călătoresc, unii rontăie neîncetat câte ceva, dacă găsesc ce, orice poate fi mâncat. Acest lucru provoacă mult rău. Dacă aceia care călătoresc ar mânca în mod regulat alimente simple si hrănitoare, nu ar simti o oboseală atât de mare si nici nu ar suferi atât de mult de greată.
Un alt obicei vătămător este acela de a mânca imediat înainte de culcare. Poate că mesele au fost servite în mod regulat; însă, din pricina unei senzatii de "sfârseală", ei mănâncă iarăsi. Îngăduind această practică gresită, ea devine obicei si adesea este atât de bine fixată, încât se crede că este imposibil să mergi la culcare fără să mănânci. Ca rezultat al faptului că se mănâncă la ore târzii, procesul digestiv continuă în timpul orelor de somn. Însă, chiar dacă stomacul lucrează fără răgaz, lucrarea sa nu este bine înfăptuită. Somnul este adesea tulburat de vise neplăcute, iar dimineata, persoana se trezeste fără a fi reîmprospătată si fără prea mare poftă pentru micul dejun. Când ne întindem să ne odihnim, stomacul trebuie să-si fi terminat toată lucrarea, pentru ca toate celelalte organe ale corpului să se poată bucura de odihnă. Cina târzie este dăunătoare în special pentru persoanele cu obiceiuri sedentare. În cazul lor, tulburarea care se produce este de cele mai multe ori începutul unei boli care sfârseste prin moarte.
În multe cazuri, starea de slăbiciune care duce la dorinta de a mânca se produce din cauză că organele au fost suprasolicitate în cursul zilei. După ce termină de prelucrat hrana de la o masă, organele digestive au nevoie de odihnă. Ar trebui să existe cel putin cinci sau sase ore între mese; iar cele mai multe persoane care vor dori să încerce acest plan vor descoperi că două mese pe zi sunt mai bune decât trei.
Hrana nu ar trebui consumată niciodată prea fierbinte sau prea rece. Dacă hrana este rece, forta vitală a stomacului este epuizată pentru a o încălzi, înainte ca digestia să poată avea loc. Băuturile reci sunt dăunătoare pentru acelasi motiv; în acelasi timp, folosirea neîngrădită a băuturilor fierbinti slăbeste constitutia stomacului. De fapt, cu cât este îngurgitat mai mult lichid în timpul mesei, cu atât mai grea este digestia alimentelor; căci lichidul trebuie să fie absorbit înainte ca digestia să poată începe. Nu mâncati foarte sărat, evitati folosirea murăturilor si a alimentelor condimentate, mâncati fructe din abundentă, iar iritatia care reclamă atât de mult lichid în timpul mesei va dispărea aproape complet.
Alimentele trebuie mâncate încet si mestecate bine. Acest lucru este necesar pentru ca saliva să poată fi bine amestecată cu hrana si sucurile digestive să fie activate.
Un alt rău serios este acela de a mânca în momente nepotrivite, cum ar fi după un exercitiu fizic puternic sau excesiv, când persoana este extenuată sau înfierbântată. Imediat după masă, energia cerebrală scade drastic; iar când mintea - sau trupul - este suprasolicitată cu putin înainte sau după masă, digestia este îngreunată. Când cineva este tensionat, nelinistit sau grăbit, este mai bine să nu mănânce până nu-si găseste linistea sau odihna.
Stomacul este într-o legătură intimă cu creierul; iar când stomacul este bolnav, energia nervoasă este trimisă de la creier în ajutorul organelor digestive slăbite. Când aceste necesităti sunt prea dese, creierul nu mai poate face fată. Când creierul este în mod constant suprasolicitat si exercitiul fizic lipseste, chiar si hrana usoară ar trebui consumată cu moderatie. La ora mesei, alungati grijile si gândurile nelinistitoare; să nu vă simtiti grăbiti, ci mâncati încet si cu voiosie, cu inima plină de recunostintă fată de Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale.
Multi dintre cei care renuntă la carne si la alte articole alimentare vătămătoare si de proastă calitate nutritivă cred că din cauză că hrana lor este simplă si hrănitoare pot da frâu liber apetitului si mănâncă în exces, uneori până la refuz. Aceasta este o greseală. Organele digestive nu ar trebui să fie împovărate cu alimente în exces cantitativ sau calitativ, care vor sili organismul să le facă fată.
Obiceiul încetătenit a "decretat" ca hrana să fie adusă la masă pe feluri. Nestiind ce va urma, o persoană ar putea mânca îndeajuns de mult dintr-un aliment care poate nu i se potriveste cel mai bine. Când este adus ultimul fel, el se aventurează să depăsească limitele si să servească desertul cel ispititor, care, oricum ar fi, numai bun nu se dovedeste a fi pentru el. Dacă se pune pe masă de la început toată hrana hotărâtă pentru atunci, o persoană are ocazia să ia cea mai bună hotărâre.
Uneori, rezultatul supraalimentării se face simtit imediat. În alte cazuri, nu există nici o senzatie de durere; dar organele digestive îsi pierd forta vitală si temelia tăriei fizice este subminată.
Surplusul de hrană împovărează organismul si produce stări morbide, febrile. Aduce în stomac o cantitate prea mare de sânge, făcând ca membrele si extremitătile să se răcească repede. Îngreunează mult organele digestive, iar când acestea si-au împlinit sarcina, se face simtită o stare de slăbiciune sau de moleseală. Unii dintre cei care de obicei mănâncă în exces numesc această stare de sfârseală foame; însă ea este cauzată de starea de surmenare a organelor digestive. Câteodată, creierul este cuprins de toropeală si lipseste pofta de efort intelectual sau fizic.
Aceste simptome neplăcute se fac simtite pentru că organismul si-a împlinit lucrarea cu pretul unei măsuri prea mari de fortă vitală si este complet epuizat. Stomacul spune: "Lasă-mă să mă odihnesc". Dar multi interpretează slăbiciunea ca o cerere pentru o nouă cantitate de hrană; asa că, în loc să oferim stomacului odihnă, îi punem în seamă altă povară. Ca urmare, organele digestive sunt adesea epuizate, când ar trebui să fie în stare să facă o bună lucrare.
Nu trebuie să ne asigurăm în Sabat o cantitate mai mare sau o varietate mai mare de hrană decât în alte zile. În schimb, mâncarea ar trebui să fie mai simplă si să consumăm mai putin, pentru ca mintea să poată fi viguroasă si limpede, încât să poată întelege lucrurile spirituale. Un stomac congestionat înseamnă un creier congestionat. Pot fi auzite cele mai pretioase cuvinte, dar să nu fie apreciate, pentru că mintea este confuză din pricina unei alimentatii necorespunzătoare. Mâncând în exces în Sabat, multi nici nu-si dau seama cum ajung incapabili să beneficieze de ocaziile sale sacre.
Gătitul în Sabat ar trebui evitat; dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să mâncăm hrană rece. Pe vreme rece, hrana pregătită cu o zi înainte ar trebui să fie încălzită. Iar mesele, oricât de simple, să fie gustoase si îmbietoare. Mai ales în familiile în care sunt copii, este bine ca în Sabat să se pregătească ceva care să fie privit ca delicatesă, ceva pe care familia nu-l serveste în fiecare zi.
Acolo unde au fost îngăduite obiceiuri gresite de alimentatie, reforma nu ar trebui amânată nici o clipă. Când dispepsia a rezultat în urma suprasolicitării stomacului, ar trebui făcute eforturi, cu băgare de seamă, pentru ca energia rămasă - a fortelor vitale - să fie păstrată, prin renuntarea la orice povară supărătoare. S-ar putea ca stomacul să nu-si mai recapete niciodată pe deplin sănătatea după un abuz prelungit; însă promovarea unei alimentatii corecte va înlătura orice altă debilitare a lui si multi se vor însănătosi aproape în întregime. Nu este usor de prescris reguli care să se potrivească fiecărui caz. Dar, acordând atentie principiilor de alimentare corectă, se pot face reforme substantiale, iar bucătăreasa nu va mai fi nevoită să se străduiască neîncetat pentru a ispiti apetitul.
Cumpătarea în alimentatie este răplătită prin vigoare mintală si morală; ajută totodată si la tinerea sub control a pasiunilor. Supraalimentarea este dăunătoare îndeosebi pentru cei care au un temperament linistit; acestia ar trebui să mănânce frugal si să facă multă miscare fizică. Sunt bărbati si femei deosebit de bine înzestrati natural, care nu reusesc să realizeze nici jumătate din cât ar putea dacă ar exercita autocontrolul în ce priveste tăgăduirea apetitului.
Multi scriitori si vorbitori esuează în acest punct. După ce mănâncă după pofta inimii, se dedau unor ocupatii sedentare - citit, studiu sau scris -, neîngăduindu-si un timp pentru exercitiu fizic. Ca o consecintă, curgerea liberă a gândurilor si a cuvintelor este obstructionată. Ei nu pot scrie sau vorbi cu tăria si intensitatea necesare pentru a atinge inima; eforturile lor sunt sub semnul banalitătii si nerodirii.
Cei asupra cărora apasă răspunderi importante si, mai presus de toate, aceia care sunt păzitorii intereselor spirituale ar trebui să fie oameni cu o simtire acută si cu o întelegere rapidă. Într-o măsură mai mare decât altii, ei trebuie să fie temperati în ce priveste alimentatia. Mâncarea bogată si extravagantă n-ar trebui să-si găsească locul pe masa lor.
Oameni care au pozitii de încredere au de luat zilnic hotărâri de care depind rezultate de mare importantă. Adesea, ei trebuie să gândească rapid, si acest lucru nu poate fi făcut decât de către aceia care practică o strictă cumpătare. Mintea se întăreste în urma tratării corecte a puterilor fizice si mintale. Dacă efortul depus nu este prea mare, o nouă vigoare vine cu fiecare solicitare. Însă adesea, lucrarea celor care au în seamă planuri importante si de asemenea de luat decizii importante este influentată în rău de rezultatele unei alimentatii necorespunzătoare. Un stomac dereglat produce o stare confuză, nesigură a mintii. Deseori produce iritabilitate, asprime sau nedreptate. Multe planuri care ar fi fost o binecuvântare pentru lume au fost lăsate deoparte si multe măsuri nedrepte, opresive, chiar pline de cruzime, au fost luate ca rezultat al unor stări bolnăvicioase datorate obiceiurilor gresite de alimentatie.
Iată o sugestie pentru toti aceia care desfăsoară o activitate sedentară sau îndeosebi intelectuală; cei care au suficient curaj moral si autocontrol, s-o încerce: la fiecare masă, să consume numai două sau trei feluri de alimente simple si să nu mănânce mai mult decât este nevoie să-si satisfacă foamea. Faceti exercitii fizice zilnice si veti vedea dacă nu vă veti bucura de rezultate.
Bărbatii puternici care sunt angajati într-o muncă fizică sustinută nu sunt siliti să fie atât de atenti în privinta cantitătii sau calitătii alimentelor consumate de ei, cum sunt persoanele care au obiceiuri sedentare; dar chiar si acestia s-ar bucura de o sănătate mai bună dacă ar exercita autocontrolul asupra a ceea ce mănâncă si beau.
Unii doresc să li se prescrie o regulă exactă pentru dieta lor. Ei mănâncă prea mult, apoi regretă si se tot gândesc la ceea ce mănâncă si beau. Nu asa ar trebui să fie. O persoană nu poate stabili o regulă exactă pentru o altă persoană. Fiecare ar trebui să-si exercite puterea ratiunii si a stăpânirii de sine si ar trebui să actioneze în virtutea principiului.
Trupurile noastre sunt proprietatea cumpărată de Hristos si nu avem libertatea de a face cu ele după cum poftim. Toti cei care înteleg legile sănătătii ar trebui să-si dea seama de obligatia pe care o au de a respecta aceste legi, pe care Dumnezeu le-a asezat în făpturile lor. Ascultarea de legile sănătătii trebuie considerată ca fiind o datorie personală. Noi însine trebuie să suferim rezultatele legii încălcate. Trebuie să răspundem în mod individual înaintea lui Dumnezeu pentru obiceiurile si practicile noastre. Din această cauză, întrebarea în ce ne priveste nu este "Care este obiceiul lumii?", ci "Cum voi trata eu, ca individ, templul trupului pe care mi l-a dat Dumnezeu?"
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
