Adevărata educatie - o instruire misionară
Orice crestin adevărat este o mână de ajutor a lui Dumnezeu.
Adevărata educatie este o pregătire misionară. Fiecare fiu si fiică a lui Dumnezeu este chemat să fie misionar; suntem chemati în slujba lui Dumnezeu si a semenilor nostri; iar obiectul educatiei noastre ar trebui să fie pregătirea pentru această slujire.
PREGĂTIREA PENTRU SLUJIRE
Acest deziderat ar trebui avut în vedere continuu de către părintii si învătătorii crestini. Nu stim în ce ramură pot sluji copiii nostri. Ei îsi pot petrece vietile în cercul căminului lor; se pot angaja în ocupatiile obisnuite ale vietii sau pot merge ca învătători ai Evangheliei în tări păgâne; dar toti sunt chemati deopotrivă să fie misionari ai lui Dumnezeu, slujitori ai îndurării revărsate către lume.
Copiii si tineretul, cu talentul, energia si curajul lor viu, cu marea lor disponibilitate, sunt iubiti de Dumnezeu si El doreste să îi aducă în armonie cu uneltele divine. Ei trebuie să obtină o educatie care îi va ajuta să se alăture lui Hristos în slujire altruistă.
Despre toti copiii Săi de la sfârsitul timpului, Hristos a spus ca si despre primii Săi ucenici: "Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, asa i-am trimis si Eu pe ei în lume" (Ioan 17,18), ca să fie reprezentanti ai lui Dumnezeu, să descopere Duhul Său, să dea pe fată caracterul Său, să facă lucrarea Sa.
Copiii nostri se află, ca să zicem asa, la răscruce de drumuri. La tot pasul, atractia pe care o exercită lumea către lăcomie si îngăduintă de sine îi abate de la poteca asternută pentru răscumpăratii Domnului. Dacă vietile lor vor fi o binecuvântare sau un blestem, depinde de alegerea pe care o fac. Plini de energie, dornici să-si pună la lucru calitătile neîncercate încă, ei trebuie să găsească un făgas în care să reverse preaplinul vietii lor. Si vor fi activităti fie pentru bine, fie pentru rău.
Cuvântul lui Dumnezeu nu opreste actiunea, ci îi dă o directie corectă. Dumnezeu nu-i îndeamnă pe tineri să fie mai putin cutezători. Elementele de caracter care fac ca un om să fie cu adevărat plin de succes si onorat printre oameni - dorinta de neînfrânt de a realiza un mai mare bine, vointa nestrămutată, zelul înfocat si perseverenta neobosită - nu trebuie descurajate. Prin harul lui Dumnezeu, ei trebuie să fie călăuziti către atingerea unor obiective care sunt tot atât de departe de obisnuitele interese egoiste si lumesti cum este cerul fată de pământ.
Ca părinti si crestini, noi avem datoria de a-i îndruma corect pe copiii nostri. Ei trebuie să fie călăuziti cu grijă, cu întelepciune si cu blândete pe cărările lucrării crestine. Ne aflăm sub un legământ sacru cu Dumnezeu, de a ne creste copiii pentru a-I sluji. Prima datorie pe care o avem este aceea de a-i înconjura de influente care îi vor conduce să aleagă o viată de slujire si de a le asigura pregătirea necesară.
"Atât de mult a iubit Dumnezeu...", încât a dat - "a dat pe singurul Său Fiu născut", ca să nu pierim, ci să avem viată vesnică (Ioan 3,16). "Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi" (Efeseni 5,2). Dacă iubim, vom dărui. "Nu ca să I se slujească, ci El să slujească" (Matei 20,28) - aceasta este marea lectie pe care avem datoria să o învătăm si să o predicăm.
Tinerii să se lase pătrunsi de gândul că ei nu îsi apartin. Ei Îi apartin lui Hristos. Ei sunt răscumpărati cu sângele Său, sunt pretinsi de iubirea Sa. Ei trăiesc pentru că El îi păstrează prin puterea Sa. Timpul lor, tăria si calitătile lor sunt ale Lui, pentru a fi dezvoltate, educate si folosite pentru El.
Alături de fiintele angelice, familia omenească, făcută după chipul lui Dumnezeu, este cea mai nobilă din toate lucrările create. Dumnezeu doreste ca membrii ei să devină tot ceea ce El a făcut cu putintă ca ei să fie si să-si folosească puterile pe care li le-a dat în modul cât mai eficient posibil.
Viata este tainică si sfântă. Ea este manifestarea lui Dumnezeu Însusi, Izvorul oricărei vieti. Ocaziile ei sunt pretioase si ar trebui folosite cu seriozitate. O dată pierdute, acestea sunt pierdute pe vecie.
Dumnezeu pune înaintea noastră vesnicia, cu realitătile ei solemne, si ne oferă o întelegere a temelor eterne. El ne pune înainte un adevăr valoros, care înnobilează, pentru ca noi să putem înainta pe o potecă sigură, în urmărirea unui obiectiv vrednic de angajarea cea mai serioasă a tuturor aptitudinilor noastre.
Dumnezeu priveste în mica sământă pe care El a făcut-o si vede ascunsă în ea floarea frumoasă, arbustul sau copacul semet, cu coroana sa impunătoare. Asa vede El si posibilitătile fiecărei fiinte omenesti. Noi ne aflăm aici cu un scop. Dumnezeu ne-a dat planul Său pentru vietile noastre si El doreste ca noi să atingem standardul cel mai înalt de dezvoltare.
El doreste ca noi să crestem continuu în sfintenie, în fericire si în măsura în care putem fi folositori. Toti oamenii au calităti pe care trebuie să fie învătati să le vadă ca fiind înzestrări sacre, să le aprecieze ca daruri de la Domnul si să le folosească asa cum se cuvine. El doreste ca tineretul să cultive fiecare putere a fiintei lor si să folosească direct orice facultate. El doreste ca ei să se bucure de tot ceea ce este pretios în această viată, să fie buni si să facă binele, strângându-si o comoară în ceruri pentru viata viitoare.
Să nu vă potriviti chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceti, prin înnoirea mintii voastre, ca să puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută si desăvârsită. (Romani 12,2)
Ambitia lor ar trebui să fie aceea de a excela în tot ceea ce este lipsit de egoism, care este înalt si nobil. Să privească la Hristos ca la un Model după care urmează să fie formati. Ei trebuie să nutrească ambitia sfântă pe care El a descoperit-o în viata Sa - ambitia de a face lumea mai bună, atâta timp cât le este dat să trăiască în ea. Aceasta este lucrarea la care sunt chemati.
O TEMELIE LARGĂ
Cea mai înaltă stiintă dintre toate este aceea de salvare de suflete. Cea mai măreată lucrare la care pot aspira fiintele omenesti este lucrarea de a câstiga oamenii de la păcat la sfintenie. Pentru împlinirea acestei lucrări trebuie asezată o temelie largă. Este nevoie de o educatie cuprinzătoare - o educatie care va cere din partea părintilor si învătătorilor o asemenea gândire si efort cum nu sunt pretinse în cadrul pregătirii stiintifice obisnuite. Se cere ceva mai mult decât cultura intelectuală. Educatia nu este completă dacă trupul, mintea si inima nu sunt educate în egală măsură. Caracterul trebuie să primească o disciplină corectă pentru a se dezvolta în mod deplin si în gradul cel mai înalt. Toate facultătile mintii si trupului trebuie să fie dezvoltate si educate corect. Este o datorie aceea de a cultiva si de a folosi fiecare putere care ne va face lucrători si mai eficienti pentru Dumnezeu.
Educatia adevărată se extinde la întreaga fiintă. Ea ne învată care este întrebuintarea corectă a făpturii noastre. Ne face în stare să folosim în mod perfect creierul, oasele si muschii, trupul, mintea si inima. Facultătile mintale, fiind puteri superioare, trebuie să cârmuiască "împărătia" trupului. Poftele si pasiunile firii trebuie aduse "sub controlul constiintei si perceptiilor spirituale. Hristos Se află la conducerea neamului omenesc si scopul Său este de a ne conduce în serviciul Său pe cărări înalte si sfinte ale puritătii. Prin lucrarea neasemuită a harului Său, trebuie să ajungem desăvârsiti în El.
Isus Si-a împlinit educatia în cămin. Mama Sa a fost primul Său învătător dintre oameni. De pe buzele ei si din sulurile cu scrierile profetilor, El a învătat despre lucrurile ceresti. A trăit în căminul unui om de la tară si a luat parte cu credintă si voiosie la sarcinile gospodăriei. El, care fusese comandantul cerului, era acum un slujitor de bunăvoie, un fiu iubitor si ascultător. A învătat o meserie si a lucrat cu propriile mâini în atelierul de tâmplărie, cu Iosif. În vesmintele lucrătorului de rând, El umbla pe străzile orăselului, ducându-Se si întorcându-Se de la lucrul Său umil.
Pentru oamenii din acel timp, valoarea lucrurilor era estimată în functie de înfătisarea exterioară. Pe măsură ce îsi pierduse puterea, religia sporise în etalarea pompei. Educatorii din acele vremuri au căutat să impună respectul prin înfătisare exterioară si ostentatie. Viata lui Isus constituia un contrast izbitor cu toate aceste lucruri. Viata Sa a demonstrat desertăciunea acelor lucruri pe care oamenii le priveau ca fiind valorile esentiale ale vietii. El nu căuta scolile timpului Său, care înăltau în slăvi lucrurile mărunte si făceau să pară neînsemnate lucrurile mari. Educatia Sa era câstigată din sursele indicate de cer, din munca folositoare, din studiul Scripturilor, din natură si din experientele vietii - manualele lui Dumnezeu, pline de învătături pentru toti cei ce le deschid cu o mână binevoitoare, cu un ochi scrutător si cu o inimă întelegătoare.
"Iar pruncul crestea si Se întărea; era plin de întelepciune, si harul lui Dumnezeu era peste El" (Luca 2, 40).
Astfel pregătit, El Si-a început lucrarea, în orice contact cu oamenii exercitând asupra lor o influentă spre a binecuvânta si o putere spre a transforma cum lumea nu mai văzuse niciodată.
Căminul este prima scoală a copilului, si aici ar trebui pusă temelia pentru o viată de slujire. Principiile ei trebuie expuse nu numai în teorie. Ele trebuie să modeleze pregătirea întregii vieti.
Si viata vesnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17,3)
Copilul trebuie învătat foarte de timpuriu lectia de a fi folositor. De îndată ce tăria fizică si puterea ratiunii sunt dezvoltate îndeajuns, el ar trebui să primească însărcinări în cămin. El ar trebui să fie încurajat să încerce să-si ajute tatăl si mama, încurajat în tăgăduirea si stăpânirea de sine, încurajat să pună fericirea si bunăstarea altora înaintea fericirii si bunăstării proprii, să folosească ocaziile de a-si încuraja si ajuta fratii, surorile si prietenii de joacă si să manifeste bunătate fată de cei în vârstă, cei bolnavi si cei nenorociti. Cu cât spiritul de slujire adevărată este dat pe fată mai mult în cămin, cu atât se va dezvolta mai mult în vietile copiilor. Ei vor învăta să găsească plăcere în slujirea si jertfirea pentru binele altora.
LUCRAREA SCOLII
Pregătirea din cămin ar trebui întregită prin lucrarea scolii. Dezvoltarea întregii fiinte, fizică, intelectuală si spirituală, si lectiile de slujire si jertfire de sine ar trebui avute în vedere neîncetat.
Mai presus de oricare alt mijloc, slujirea pentru Hristos prin lucrurile mărunte ale experientei de fiecare zi are puterea de a modela caracterul si de a îndrepta viata pe făgasele lucrării altruiste. Este lucrarea părintelui si a învătătorului aceea de a trezi acest spirit, de a-l încuraja si a-l călăuzi corect. Nu li se poate încredinta o lucrare mai importantă. Spiritul de slujire este spiritul cerului si îngerii se vor alătura fiecărui efort de a-l dezvolta si încuraja.
O asemenea educatie trebuie să fie întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aici sunt date principiile ei în toată plinătatea lor. Biblia ar trebui să fie temelia studiului si învătăturii. Cunoasterea esentială este o cunoastere a lui Dumnezeu si a Celui pe care L-a trimis.
Fiecare copil si fiecare tânăr ar trebui să se cunoască pe sine însusi. Ar trebui să înteleagă locuinta fizică pe care i-a dat-o Dumnezeu si legile după care este mentinută în stare de sănătate. Totul ar trebui să fie bine întemeiat pe ramurile obisnuite ale educatiei. Si ei ar trebui să posede o instruire într-o meserie anume, lucru care îi va face bărbati si femei înzestrati cu abilitate practică, pregătiti pentru datoriile vietii de zi cu zi. La aceasta ar trebui adăugate pregătirea si experienta practică în diferite linii de activitate misionară.
ÎNVĂTÂND PRIN ÎMPĂRTĂSIREA CELOR ÎNVĂTATE
Tinerii să progreseze cât de repede si cât de mult pot în dobândirea cunostintelor. Câmpul lor de studiu să fie tot atât de întins pe cât poate fi cuprins prin puterile lor. Iar pe măsură ce învată, să facă si altora parte din cunostintele lor. În acest fel vor deveni mintile lor disciplinate si puternice. Modul în care se vor folosi de cunostintele dobândite va hotărî valoarea educatiei lor. A petrece un timp îndelungat studiind, fără a face vreun efort de a împărtăsi si altora ceea ce s-a câstigat prin învătătură, se dovedeste adesea o piedică în calea unei dezvoltări reale, iar nu un ajutor pentru aceasta. Atât în cămin, cât si la scoală, elevul (studentul) ar trebui să depună un efort pentru a învăta cum să studieze si cum să ofere si altora cunostintele dobândite. Oricare ar fi chemarea sa, el trebuie să fie si elev, si profesor, toată viata lui. În felul acesta, el poate progresa neîncetat, punându-si încrederea în Dumnezeu si prinzându-se de Acela care este infinit în întelepciune, care poate descoperi secrete ascunse de veacuri si dezlega cele mai dificile probleme pentru mintile care cred în El.
Cuvântul lui Dumnezeu pune mare accent pe influenta anturajului chiar si în cazul adultilor, bărbati si femei. Cu cât mai mare este puterea acestuia asupra dezvoltării mintii si caracterului copiilor si tineretului! Compania pe care o agreează, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care si le formează vor hotărî ratiunea lor de a exista pentru aici si problema interesului lor viitor, vesnic.
Este un lucru îngrozitor, si încă unul care ar trebui să facă să tremure inimile părintilor, acela că în atât de multe scoli si colegii la care sunt trimisi tinerii pentru a dobândi cultură si disciplină intelectuală, cele mai multe influente sunt dintre acelea care formează gresit caracterul, îndepărtează mintea de la adevăratele tinte ale vietii si strică moralitatea. Venind în contact cu cei necredinciosi, cu cei iubitori de plăceri si cei stricati, multi, multi tineri îsi pierd simplitatea si puritatea, credinta în Dumnezeu si spiritul de jertfire de sine pe care tatii si mamele lor crestine le-au nutrit si le-au păzit printr-o instruire atentă si rugăciune serioasă.
Multi care încep studiile cu scopul de a se pregăti pentru o ramură anume de slujire altruistă devin absorbiti de învătătura laică. Sunt cuprinsi de ambitia de a dobândi distinctia reprezentată de burse si de a câstiga pozitie si onoare în lume. Ei pierd din vedere scopul pentru care au început scoala, iar viata este jertfită prin urmărirea unor teluri egoiste si lumesti. Si adesea se formează obiceiuri care aduc la ruină viata atât pentru lumea aceasta, cât si pentru lumea care va veni.
De regulă, bărbatii si femeile care au idei largi, scopuri lipsite de egoism, aspiratii nobile sunt aceia în care aceste caracteristici s-au dezvoltat în cadrul tovărăsiilor pe care le-au avut în prima parte a vietii. În tot ceea ce stabilea cu Israel, Dumnezeu sustinea importanta vegherii asupra prieteniilor copiilor lor. Toate prevederile vietii civile, religioase si sociale erau date în scopul de a-i feri pe copii de tovărăsii păgubitoare si de a-i familiariza încă din primii lor ani de viată cu preceptele si principiile Legii lui Dumnezeu. Pilda spre învătătură dată la nasterea natiunii a fost de natură să le miste profund inimile. Înainte ca ultima judecată îngrozitoare să vină asupra egiptenilor, constând în moartea primilor născuti, Dumnezeu a poruncit poporului să-si strângă copiii în propriile lor cămine. Tocul usii fiecărei case a fost însemnat cu sânge si toti aveau să se afle sub protectia asigurată de acest simbol. În acelasi fel, părintii de azi care Îl iubesc pe Dumnezeu si se tem de El trebuie să-si tină copiii sub "obligatia legământului" - în cercul protector al acelor influente sacre care sunt cu putintă prin sângele răscumpărător al lui Hristos.
Despre ucenicii Săi, Hristos a spus: "Le-am dat Cuvântul Tău si (...) ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." (Ioan 17,14)
"Să nu vă potriviti chipului veacului acestuia," ne îndeamnă Dumnezeu; "ci să vă prefaceti, prin înnoirea mintii voastre."(Romani 12,2)
Nu vă înjugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Căci ce legătură este între neprihănire si fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? (...) Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, după cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui si voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu." De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si despărtiti-vă de ei (...) nu vă atingeti de ce este necurat, si vă voi primi. Eu vă voi fi Tată si voi Îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic." (2 Corinteni 6,14-18)
"Strângeti copiii" (Ioel 2,16). "Faceti-le * cunoscut hotărârile lui Dumnezeu si legile Lui." (Exod 18,16)
"Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, si Eu îi voi binecuvânta" (Numeri 6,27).
"Toate popoarele vor vedea că tu porti Numele Domnului, si se vor teme de tine" (Deuteronom 28,10).
Rămăsita lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni, si nu atârnă de copiii oamenilor. (Mica 5,7)
Noi suntem numărati împreună cu Israel. Toate instructiunile date israelitilor din vechime în ceea ce priveste educatia si pregătirea copiilor lor, toate făgăduintele de binecuvântare obtinută prin ascultare sunt pentru noi.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi este: "Te voi binecuvânta (...) si vei fi o binecuvântare" (Geneza 12,2).
Despre primii ucenici si despre toti cei care aveau să creadă în El prin cuvântul lor, Hristos a spus: "Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum si Noi suntem una, Eu în ei, si Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârsit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, si că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine." (Ioan 17,22-23)
Minunate, minunate cuvinte, aproape mai presus de ceea ce poate concepe credinta! Creatorul tuturor lumilor îi iubeste pe aceia care se consacră slujirii Sale tot asa cum Îsi iubeste Fiul. Chiar aici si acum, favoarea Sa plină de îndurare este revărsată asupra noastră, în această măsură minunată. Ne-a dat Lumina si Splendoarea cerului, iar o dată cu El a revărsat toată comoara cerului. Cu multe din cele făgăduite pentru viata viitoare, ne copleseste în viata aceasta, sub forma unor daruri princiare. Ca supusi ai harului Său, El doreste ca noi să ne bucurăm de tot ceea ce va înnobila, îmbogăti si înălta caracterele noastre. El este gata să insufle tinerilor putere de sus, pentru ca ei să poată sta sub steagul stropit cu sânge al lui Hristos, să lucreze asa cum a lucrat El, să conducă suflete pe cărări sigure, să pună ferm picioarele multora pe Stânca Veacurilor.
Toti cei care caută să lucreze în armonie cu planul de educatie al lui Dumnezeu vor avea sprijinul harului Său, prezenta Sa continuă, puterea Sa păstrătoare. El spune fiecăruia:
"Fii puternic si curajos. Nu te înspăimânta si nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine." "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi" (Iosua 1,9.5).
Căci, după cum ploaia si zăpada se coboară din ceruri, si nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul si-l fac să rodească si să odrăslească, pentru ca să dea sământă semănătorului si pâine celui care mănâncă, tot asa si Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea si va împlini planurile Mele. Da, veti iesi cu bucurie, si veti fi călăuziti în pace. Muntii si dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, si toti copacii din câmpie vor bate din palme. În locul spinului se va înălta chiparosul, în locul mărăcinilor va creste mirtul. Si lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn vesnic, nepieritor. (Isaia 55, 10-13)
Pretutindeni în lume, societatea este în neorânduială si este nevoie de o transformare profundă. Educatia dată tinerilor trebuie să prefacă întreaga structură socială.
"Ei vor zidi iarăsi vechile dărâmături, vor ridica iarăsi năruirile din vechime, vor înnoi cetăti pustiite, rămase pustii din neam în neam. (...) si veti fi numiti slujitori ai Dumnezeului nostru (...) vor avea o bucurie vesnică. Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea. Le voi da cu credinciosie răsplata si voi încheia cu ei un legământ vesnic. Sământa lor va fi cunoscută între neamuri, si urmasii lor printre popoare; toti cei ce-i vor vedea, vor cunoaste că sunt o sământă binecuvântată de Domnul." (...) "Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui, si după cum o grădină face să încoltească semănăturile ei, asa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea si lauda, în fata tuturor neamurilor." (Isaia 61, 4. 6-11)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
