Cap.I

Mai mult decat un ostatec

Versetele 1-2

Cartea a doua a Cronicilor, cap.36; vers. 14 -17(p.p.):

" Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile , dupa toate uraciunile neamurilor ; si au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El la Ierusalim. Domnul, Dumnezeul parintilor lor, a dat din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze, caci voia sa crute pe poporul Sau si locasul Sau. Dar ei si-au batut joc de trimisii Lui Dumnezeu , I-au nesocotit cuvintele, si au ras de proorocii Lui, pana cand mania Domnului impotriva poporului Sau a ajuns fara leac. Atunci Domnul a facut sa se suie impotriva lor imparatul Haldeilor..."

Cine este responsabil pentru infrangerea lui Israel ?

Poporul evreu insusi! Insa Dumnezeu este Cel care a hotarat sentinta drept urmare a faptelor lor. Sentinta a fost adusa la indeplinire prin Nebucadnetar. Acest lucru s-a intamplat in anul 605(IHr), pe vremea regelui Ioiachim. Practic, in momentul cuceririi, Ioiacim i-a devenit vasal, o parte din vasele Templului (aur masiv) au fost jefuite si au fost luati ostateci tineri "alesi pe spranceana" dintre copii regelui si dintre copiii oamenilor cu influenta din anturajul imparatului .

De ce Ieremia plaseaza aceasta prima luare in captivitate, in anul al patrulea de domnie a lui Ioiachim, in vreme ce Daniel o plaseaza in anul al treilea a lui Ioiachim?

Se explica prin faptul ca Nebucadnetar a pornit expedtia sa, aproape de incheierea celui de al treilea an de domnie a lui Ioiachim, iar din acest an Daniel incepe sa numere ("In anul al treilea ... imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului si l-a impresurat." vers.1). Si cum imparatul nu a reusit cucerirea Ierusalimului decat in luna a noua a anului care a urmat, se ajunge astfel la data pe care o raporteaza Ieremia ca Ioiachim a capitulat (anul al patrulea).

"Sinear" este numele campiei Babilonului, in Mesopotamia, Irakul de astazi. Iar "dumnezeul" lui Nebucadnetar era Marduk, zeul principal (numit si Bel, adica domn).  Neco era o zeitate secundara si forma un tandem: Marduk – Nebo.

Versetele 3-7

Ce obarsie aveau Daniel si cei trei prieteni ai lui ?

Daniel era descendent a lui David (cel mai mare rege israelit) iar ceilalti erau fii de inalti demnitari regali. Motivul pentru care au fost luati ostatici era santajul. In cazul in care regele evreu pornea o rebeliune, copii rudelor sale si ai oamnilor cu influenta din anturajul sau puteau fi ucisi.

De ce li s-au oferit unor prizonieri bucate de la masa imparatului si de ce au fost scolarizati, iar ulterior integrati in aparatul atministrativ al Babilonului?

Se incerca integrarea lor in curtea regala prin coruperea spre idolatrie (intrucat o parte din alimentele servite erau inchinata idolilor) si se incerca specularea recunostintei fata de inaltele privilegii oferite. Prin schimbarea numelor se incerca inocularea ideii ca au fost adoptati, iar ca noua lor familie era curtea imperiala, ale carei principii si obiceiuri ei trebuiau sa le adopte. Intr-un cuvant era un program bine articulat, ce se voia eficace in spalarea creelor tinerilor prizonieri .

Ce mai urmau sa invete la curtea imperiala daca erau deja instruiti?

Istoria, matematica, astronomia, scrierea cuneiforma, limba aramaica (limba de circulatie in imperiu) arhitectura, administratie, strategie, tactica si tehnica militara etc. Acestea erau stiinte in care babilonienii erau maestrii, iar tinerii aveau multe cunostinte teoretice si practice noi de asimilat, in afara celor dobandite in tara lor.

Versetele 8-16

Ce inseamna "a se spurca "?

Asa cum am amintit in comentariul versetelor 3-7, o parte din hrana de la masa imparatului era inchinata zeilor. A o consuma presupunea participarea la inchinarea idolatra. Aceasta inseamna in sens absolut "a se spurca". Ei l-ar fi tradat pe Dumnezeu prin practicarea a ceea ce El considera a fi "o uraciune". Deasemenea mai calcau o lege divina numita de ei "koser", intrucat fie animale a caror carne era destinata hranei, erau sacrificate fara a fi scurse bine de sange, fie chiar erau gatite in sange. Exista posibilitatea sa fi fost sacrificte prin strangulare; ori pur si simplu puteau fi din categoria pe care Dumnezeu le-a interzis sa fie consumate (Levitic cap. 11). Desi capetenia famenilor dregtori sa temut sa schimbe meniul lui Daniel, si-a dat totusi un acord tacit la aranjamentul pe care Daniel l-a facut cu acel "steward" ce ii avea sub supraveghere. Subliniem ca fara interventia providentei lui Dumnezeu acest lucru, in conditiile date, era aproape imposibil de realizat, data fiind strictetea de la curtea imperiala.

Sunt suficiente 10 zile pentru a revigora un organism anorexic si epuizat ?

Intr-adevar, in urma asediului (vers. 1) si a drumului facut din Palestina pana in Babilon, bietii tineri aratau jalnic. Probabil ca abea se tineau pe picioare. Desi trebuie spus ca, intr-o asemea situatie un regim vegetarian este mult mai rapid asimilat de organism, totusi nu credem ca acest timp scurt este suficient pentru un rezultat notabil. Intelegem ca a fost vorba de o minune a lui Dumnezeu, care a avut ca scop demonstratia unui principiu: superioritatea sistemului de inchinare, pe deoparte si pe de alta parte, superioritatea  stilului alimentar prescris de Dumnezeu. Superioritatea consta in primul rand in ascultarea propriu-zisa de El , iar acest lucu are drept rasplata binecuvantarea Sa speciala . Impactul pe care l-a avut acest fapt, le-a permis celor patru tineri sa urmeze acest regim pe toata durata studiilor .

Versetul 17

Profesorii cei mai competenti ai acelei perioade au fost cauza stiintei si destoiniciei lor ?

Nu neaparat. Acesti profesori au invatat pe multi, dar numai cei patru tineri evrei sau remarcat. Aceasta este rasplata pe care o ofera Dumnezeu oricui dovedeste loialitate fata de El.

Dar abilitatea lui Daniel in ce priveste visele si viziunile, nu si-a insusit-o de la profesorii pagani?

"Mai ales..." aceasta abilitate a primit-o Daniel in dar de la Dumnezeu! In capitolul II vom vedea si in ce imprejurari dramatice a primit acest dar .

Versetele 18-21

Dspre ce i-a intrebat imparatul de a descoperit la ei o pregatire atat de extraordinara ?

 Banuim (asa cum vom vedea in Cap. V , vers.12 , din afirmatia mamei lui Belsatar) ca intrebarile vizau solutii la problemele incalcite. De asemenea, trebuie sa fi vizat domeniile matematicii, astronomiei, arhitecturii, scrierea cuneiforma, limba de circulatie in imperiu (aramaica), strategie, tehnica si tactica militara, administratie etc. Acestea erau stiinte pe care babilonienii le stapaneau foarte bine si era de asteptat ca sa se pretinda si de la ei asimilarea lor.

Treabuie sa intelegem ca Dumnezeu le-a oferit de-a gata acestor tineri, abilitati si intelepciune si din partea lor nu au fost necesare eforturi ?

Nici vorba! Tinerii au trudit invatand si nu au pierdut nici o ocazie de a se dezvolta. Dumnezeu a binecuvantat eforturile lor si astfel li s-a garantat succesul.

De ce in versetul 21 ni se ni se da "anul intai al imparatului Cir" iar in capitolul 10 , vers 1 "anul al treilea al lui Cir" ? Este vre-o contradictie ?

Teologul Haevernick sustine ca verbul "a dus-o" din vers. 21, are semnificatia de "a continuat in acest fel " . Faptul ca se aminteste anul intai a lui Cir se datoreaza increderii in fagaduinta lui Dumnezeu data prin Ieremia, ca vor fi captivi numai 70 de ani. Iar in anul intai a lui Cir (537) aproape ca se implineau acesti ani. De asemenea, se mai poate concluziona ca incepand cu acest an (anul al treilea a lui Cir) Daniel a inceput sa scrie.

Concluzii  

Valoarea acestui capitol este inestimabila pentru oamenii credinciosi lui Dumnezeu in primul rand pentru ca releva o latura a caracterului lui Dumnezeu ce nu iese la iveala decat in situatii de criza . El este "Dreptul Judecator al intregului pamant", care a stabilit un termen indelung de pasuire ce nu a fost fructificat de cei aflati in conflict cu El. In urma expirarii acestui timp Dumnezeu a pronuntat o sentinta si a trecut la executia majoritatii celor ticalosi, spre a restabili dreptatea, mult-prea-mult calcata in picioare in poporul Sau. Este induiosatoare grija paterna pe care El o are fata de acei putini copii credinciosi ai Sai, care au fost dispusi sa-si riste privilegiile (chiar si viata cum vom vedea in capitolele urmatoare) decat sa-si tradeze Tatal. Dreptatea si iubirea sunt indisociabile caracterului lui Dumnezeu. Fie ca este vorba de "caderea" lui Adam si a Evei, fie ca este vorba despre ultima generatie dinaintea marelui potop; fie ca este vorba despre cetatile din valea Sodomei; fie ca amintim despre miscarea Exodului (din Egipt in Canaan); fie ca vorbim de exilul Babilonian, tratat de cartea lui Daniel si de inca cateva carti biblice; indifernt ca se aduce vorba despre a doua distrugere a Ierusalimului si a Templului de catre romani; in sfarsit , fie ca vorbim despre revenirea glorioasa a lui Hristos, pentru a-si salva copiii din mainile criminalilor ce ii haituiesc in perioada "necazului cel mare" si de a executa pe cei ale caror maini sunt patate de sange nevinovat ; oriunde deci, vorbim despre Dumnezeu ca Judecator al intregului pamant, remarcam, alaturi de justitie, dragostea Sa parinteasca.

Unele dogme asa-zis crestine incearca sa ne zugraveasca un Dumnezeu crud si despotic, care pentru cativa ani de pacat, cat ar putea sa dureze o viata de om, El ar fi in stare sa chinuie o vesnicie in "flacarile iadului" (plecand de la erezia nemuririi naturale a "sufletului" pe care nici Dumnezeu nu o poate anula, dar poate chinui). Cat de strain de aceasta conceptie este Dumnezeul revelat in cartea lui Daniel si in restul Bibliei! Este drept ca spre binele tuturor acelora care vor sa traiasca in conditiile date de Dumnezeul Vietii, si chiar spre binele ticalosilor care ar fi nenorociti sa traiasca o vesnicie intr-o lume a ordinii autoimpuse, El este nevoit sa stinga viata celor ce au ales faradelegea ca mod de existenta. Biblia spune ca : "vor fi cautati si nu vor mai gasiti niciodata" (Ezechiel cap.26, vers. 21).

In al doilea rand , suntem in masura sa facem o declaratie : Daniel si cei trei prieteni ai sai au fost singurii oameni cu adevarat liberi dintre toti supusii lui Nebucadnetar! Intrucat si-au trait cu orice pret convingerile; au castigat, datorita providentei lui Dumnezeu, datorita credintei si a sarguintei lor, respectul imparatului si simpatia unor demnitari. Au devenit astfel printre putinii oameni de incredere ai lui Nebucadnetar. Au ajuns sa aiba autoritate si influenta mai mare decat potentatii babilonieni. Iata profilul unor aristocrati autentici! Unde este genialul "program de reeducare" aplicat prizonierilor de razboi? Sa nu credeti ca era ineficace! Pur si simplu, inalta curte s-a confruntat cu Maiestatea Universului, reprezentata cu umilinta de cei patru tineri evrei. Iar inaintea Sa se pleaca toti. Un astfel de Dumnezeu merita slujit cu orice risc!

Comentarii. Intrebari
Sugestii. Obiectii.