Cap.I

Mai mult decat un ostatec

Din negura vremii , cercetatorului scrierilor sfinte i se releva istoria unui popor de sclavi, aflat sub stapanirea puternicului faraon al Egiptului . Raportul biblic consemneaza o interventie in forta a divinitatii spre a elibera o natiune, fata de care Dumnezeu se angajase chiar de la aparita ei . Stirile despre plagile cazute peste Egipt si despre disparitia sub valuri a celei mai redutabile armate din acea vreme, au consternat toate natiunile Orientului Mijlociu de la acea data .

Intr-un pustiu infiorator, la poalele stancoase ale muntelui Sinai , cele 12 triburi israelite si Maiestatea Universului, fac un legamant prin care Dumnezeu se angaja sa faca din Israel poporul Sau favorizat , iar evreii se obligau sa respecte niste conditii. Dintre acestea cea mai importanta este respectarea cu strictete a celor 10 porunci, pe care chiar Dumnezeu le inscriptionase pentru ei pe doua table de piatra . Acest legamant presupunea penalitati pentru ambele parti : daca Dumnezeul lui Isrsael se dovedea incapabil sa duca la bun sfarsit dezvoltarea acestui stat si salvarea umanitatii muribunde , reputatia Lui avea sa fie stirbita iremediabil. Dar daca evreii , se dovedeau infideli legamantului , aceasta atragea o catastrofa nationala .

Dumnezeu s-a tinut de cuvant. Acest popor a devenit curand o supraputere sub domnia lui David si Solomon. Insa, destul de repede, acestia s-au dovedit nevrednici de favorurile de care se bucurau. Starea morala a poporului s-a inrautatit : nedreptati fata de saraci, incalcarea Sabatului (ziua inchinata lui Dumnezeu) prigonirea profetilor si inchinarea la alt zeu - Baal (inchinare care cuprindea practici sexuale aberante si bestialitate fata de copii si prizonieri). Toate acestea dezonorau pe Dumnezeu, care avea drept carte de vizita acest popor de razvratiti . Totusi Dumnezeu nu s-a grabit sa-i "dea". Sute de ani pofetii au avertizat ce consecinte decurg din nerespectarea legamantului . Dar avertismentele s-au lovit de batjocura .Unii profeti au platit cu viata curajul de a mustra oameni influenti si regi . In a doua Carte a Cronicilor , la capitolul 36 , versetele 14-18 , ni se relateaza trist , soarta pe care a trebuit sa o indure acest popor . Zece dintre triburi (cele secesioniste) in 722 (in. Hr.) sunt cucerite. Regatul iudeu si-a mai mentinut ceva vreme o relativa independenta. Regele Ioachim sprijinit de egipteni , in 609 (in.Hr.) ii succede lui Iosia infrant la Meghido . Acest rege va fi fatal pentru Regatul Iuda . Incoltit de mari puteri si nevoit sa aleaga , Ierusalimul face o gafa monumentala asociindu-se cu Egiptul . Este drept ca egiptenii au dotat armata evreilor cu doua mii de care de razboi .Acest efort de inzestrare nu a folosit insa prea mult micului stat. Asiria a zdrobit Egiptul si a anexat toate teritoriile aflate sub zona de influenta a acestuia, intre care erau Siria si Palestina.

Astfel de vremuri i-au petrecut destinul adolescentului Daniel. Nu trebuie sa credem ca era la moda printre evrei si in special printre adolescenti, a asculta de principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit ca fiind conditia succesului lui Israel . Daca printre evrei mai erau si familii cu copiii evlaviosi, este, printre altele, datorita unei puternice si sustinute lucrari ale profetilor. Daniel a fost contemporan cu Ieremia. Daca veti citi Cartea Plangerilor lui Ieremia , veti afla starea sufleteasca cu care a fost luat Daniel in Babilon . Mai mult , datorita ideilor pe care Dumnezeu ii instruia pe profeti sa le spuna cetatenilor Ierusalimului , viata profetilor si a celor care simpatizau cu ei , era plina de necazuri , pricinuite de evreii apostaziati si degenerati sufleteste . Se poate spune ca Daniel "a cazut din lac in put" cand a ajuns in Babilon.

Istoria pare, de la un capat la altul un sir lung de actiuni pline de vointa si de de vitejie omeneasca, iar evenimentele par, intr-o mare masura, a fi determinate de ambitiile, puterea si capriciul oamenilor. Dar in Cuvantul lui Dumnezeu valul este dat la o parte ; vedem mai sus, dincolo, si prin actiunile si contraactiunile interesului, puterii si pasiunilor, observam mijloacele Celui Atotputernic care in liniste, cu rabdare indeplineste sfaturile vointei Sale . Intr-un cuvant , este vorba de PROVIDENTA DIVINA. Asadar, nu imparatul Babilonului a fost acela care l-a infrant pe Ioiachim , ci Dumnezeu a hotarat ca lucrul acesta sa se intample .

Care a fost insa motivul pentru care Mult-Prea-Rabdatorul nosru Domn a recurs la o asemenea sentinta ?

Cartea profetului Ieremia , cap. 25; vers. 8-11: "Asa vorbeste Domnul ostirilor : 'Pentru ca n-ati ascultat de cuvintele Mele, iata, voi trimite sa aduca toate popoarele de la miazanoapte, zice Domnul; si voi trimete la robul Meu Nebucadnetar , imparatul Babilonului, ii voi aduce impotriva acestei tari si impotriva locuitorilor ei ...Toata tara va fi o paragina , un pustiu , si neamurile acestea vor fi supuse imparatului Babilonului timp de saptezeci de ani ." Aceste cuvinte au fost rostite inainte ca sa se iregistreze vre-o intentie ostila regatului Iuda . Pentru aceste cuvinte, si pentru multe altele de felul acesta, profetul era sa-si piarda viata , si doar temnita a facut ca acest om sa scape de furia bigota. Iata unele din motivele care au condus pe Dumnezeu sa aduca astfel de judecati peste regatul Iuda : Ieremia cap.17, vers. 27: "Dar daca nu veti asculta cand va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului , sa nu duceti nici o povara , si sa n-oaduceti inlauntru pe portile Ierusalimului, in ziua Sabatului , atunci voi aprinde un foc la portile cetatii , care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se va stinge." Desi se putea evita la nesfarsit aceasta catasrofa nationala, datorita incapatanatei neascultari a poporului evreu, aceasta nu a mai putut fi evitata. Coruptia, asasinatele de tip mafiot, abuzurile de tot felul, care incepeau chiar din palatul regal si se intindeau pana in cel mai indepartat teritoriu, faceau din regatul iudeu , o tara mai nesigura chiar decat unele tari pagane .

Cartea a doua a Cronicilor, cap.36; vers. 14-17: "Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile , dupa toate uraciunile neamurilor ; si au pangarit Casa Domnului , pe care o sfintise El la Ierusalim . Domnul , Dumnezeul parintilor lor , a dat din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze , caci voia sa crute pe poporul Sau si locasul Sau . Dar ei si-au batut joc de trimisii Lui Dumnezeu , I-au nesocotit cuvintele , si au ras de proorocii Lui , pana cand mania Domnului impotriva poporului Sau a ajuns fara leac . Atunci Domnul a facut sa se suie impotriva lor imparatul Haldeilor..."

Privind istoria umana de la un capat la altul putem concluziona inpreuna cu Cartea Proverbelor cap. 14 ,vers.34: "Neprihanirea inalta pe un popor ..." cap. 16 , vers. 12 : "...caci prin neprihanire se inalta un scaun de domnie". Filozofia istoriei este dreptatea. Popoarele care nu s-au incadrat in principiile dreptatii au trebuit fie sa dispara, fie sa devina vasale altora . Dealtfel, in cap. 2 al cartii pe care o studiem , la versetul 28, vom gasi maniera exacta in care se face acest lucru.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context

Redam filmul evenimentelor care au culminat cu robia in Babilon a evreilor folosind citate : Cartea a doua a Regilor cap. 24 , vers.1 : "Pe vremea sa , Nebucadnetar , imparatul Babilonului , a pornit cu razboi . Ioiachim i-a fost supus trei ani ; dar s-a rasculat din nou impotriva lui ." S-a intamplat intre anii 605-602 (I.Hr.). Cu aceasta ocazie o parte din vasele templului (aur si argint masiv ) au fost jefuite , si au fost luati cativa prizonieri adolescenti, proveniti din familiile nobililor sau din casa regala drept garantie ca nu se vor rascula impotriva Babilonului si isi vor achita birurile . Cartea a Doua a Cronicilor cap. 36 , vers. 6 : "Nebucadnetar , imparatul Babilonului , s-a suit impotriva lui (Ioiachim) si l-a legat cu lanturi de arama ca sa-l duca in Babilon ." Nu ne este cunoscut daca acesta a fost adus in Babilon sau nu . In locul lui a domnit fiul sau Ioiachin . Socotind dupa imprejurari si dupa practica vremii , acesta a fost un gest nobil din partea monarhului babilonian . Unii invingatorii indepartau tot ce tinea de dinastia cucerita de ei , instaurand fie familii rivale, fie nobili marunti , ce nu puteau guverna decat cu sprijinul cuceritorilor . Cartea a Doua a Regilor cap. 24 , vers. 11-15 : "Nebucadnetar , imparatul Babilonului , a venit inaintea cetatii pe cand o impresurau slujitorii lui . Atunci Ioiachin, imparatul lui Iuda , s-a dus la imparatul Babilonului , cu mama-sa , cu slujitorii , capeteniile si dregatorii lui . Si imparatul Babilonului l-a prins , in al optulea an al domniei lui . A luat de acolo toate visteriile Casei Domnului si visteriile casei imparatului ; si a sfaramat toate vasele de aur pe care le facuse Solomon , imparatul lui Israel , in Templul Domnului , cum spusese Domnul . A dus in robie tot Ierusalimului , toate capeteniile si toti oamenii viteji , in numar de zece mii, cu toti teslarii si fierarii : N-a mai ramas decat poporul sarac al tarii ." Aceasta s-a petrecut in anul 597 (I.Hr.). Iarasi remarcam un gest de clementa din partea lui Nebucadnetar, prin faptul ca nu a ucis pe nimeni din dinastia rebela, asa cum se intampla in mod curent in situatii atat de grave. Cartea a Doua a Regilor cap. 25 , vers.1-10: "In al noualea an al domniei lui Zedechia , in a zecea zi a lunii a a zecea , Nebucadnetar, imparatul Babilonului , a venit cu toata ostirea lui impotriva Ierusalimului ; a tabarat inainea lui , si a ridicat intarituri de jur imprejur. Cetatea a fost impresurata pana la al unsprazecelea an al imparatului Zedechia . In ziua a noua a lunii a patra era mare foamete in cetate , si nu era paine pentru poporul tarii . Atunci s-a facut o spartura in cetate ; si toti oamenii de razboi au fugit noaptea , pe drumul portii dintre cele doua ziduri de langa gradina imparatului , pe cand Haldeii inconjurau cetatea . Fugarii au apucat drumul care duce in campie . Dar ostirea Haldeilor a urmarit pe imparat , si l-a ajuns in campiile Ierihonului , si toata ostirea lui s-a risipit de la el . Au prins pe imparat , si l-au suit la imparatul Babilonului la Ribla ; si s-a rostit o hotarare impotriva lui . Fii lui Zedechia au fost injunghiati in fata lui ; apoi i-au scos ochii , l-au legat cu lanturi de arama si l-au dus in Babilon ... A ars Casa Domnului , casa imparatului ,si toate casele Ierusalimului ...a daramat zidurile dimprejurul Ierusalimului." Aceasta ultima invazie a avut loc 586(IHR) . "Nobilul" Nebucadnetar se cam saturase de joaca de-a independenta a acestor regi zurbagii din micul stat evreu . Au urmat deportari in masa . Cotropitorii, de fel nu sunt prea rabdatori . In nici un caz nu pe cat a fost Dumnezeu de rabdator, fiindca El a intrat in legatura cu evreii de sute de ani, in vreme ce "nobilul" Nebucadnetar nu a reusit sa-i suporte decat vre-o 20 de ani!

In acest fel s-a implinit o profetie data de Dumnezeu prin Isaia, scrisa cu mai bine de 100 de ani inaintea primelor deportari : Isaia cap. 39 , vers. 6-7 : "Iata vor veni zile cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si tot ce au strans parintii tai pana in ziua de azi ; nimic nu va mai ramane , zice Donmul . Si vor lua din fiii tai iesiti din tine , pe care-i vei naste , ca sa faca fameni in casa imparatului Babilonului ." Dorim sa subliniem caracterul conditional al acestei profetii . Aceasta nenorocire putea fi evitata . Exista in acest sens o fagaduinta care confirma cele spuse anterior si care am mai citat-o: Ieremia cap. 17 , vers. 24-25 : "Daca veti asculta in adevar , zice Domnul , si nu veti aduce nici o sarcina inlauntru pe portile acestei cetati , in ziua Sabatului , ci veti sfinti ziua Sabatului , si nu veti face nici o lucrare in ziua aceasta , atunci pe portile acestei cetati vor intra imparati si voievozi , care vor sedea pe scaunul de domnie a lui David ; ei vor veni cu care si cu calareti pe cai , ei si voievozii lor , oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului , si cetatea aceasta va fi locuita in veci ..." cap. 18 , vers. 8 : "...dar daca neamul acesta , despre care am vorbit astfel , se intoarce de la rautatea lui , atunci si Mie Imi pare rau de raul pe care Imi pusesem in gand sa i-l fac."

Suntem datori sa amintim ca incepand din secolul 2 al erei crestine au existat o serie de autori atat de profund tulburati de relatarile supranaturale din Biblie (intre care se numara si profetiile date de Dumnezeu prin profetii care au fost citati mai sus) incat acesti autori nu s-au multumit doar sa le respinga onestitatea, ci au dorit sa le atace public. Primul critic a fost Porfiriu din Tirul Feniciei (232/ 233 d.Hr) . Critica cea mai puternica a acestuia se concentra asupra cartii lui Daniel, cuprinsa in cea de-a 12-a carte a lucrarii "Impotiva crestinilor" . El sustinea ca nu Daniel a scris cartea , ci un anonim din Iudea de pe timpul lui Antioh Epifanul . In consecinta tot ce este scris in cartea lui Daniel pana la Antioh Epifanul este istorie, si tot ce a fost scris dincolo de aceasta data, sunt inchipuiri, a concluzionat acesta . Mai cu seama, era favorizat de indignarea opiniei publice romane fata de crestinii care , in baza profetiei din Daniel cap. 2, afirmau dezintegrarea Imperiului Roman. Faptul ca Porfiriu s-a inselat amarnic, este dovedit ulterior chiar de propriile-i argumente : daca autorul nu stia ce se va intampla de la Antioh Epifanul , deci cu atat mai mult de soarta Imperiului Roman , de ce atunci profetia acestuia despre decaderea ultimului mare imperiu din spatiul mediteranean (in speta Imperiul Roman) , s-a implinit literal? Raspunsul este unul singur si tulburator : Daniel a fost inspirat de catre Acela care este Atoatestiutor !

Izvoarele istorice confirma prezenta lui Nebucadnetar in Palestina :

·        O lucrare a istoricului Berosus citata de Iosif Flavius in cartea sa "Impotriva lui Apolion " ;

·        O portiune a unei cronici babiloniene publicata de D.J. Weissman , care acopera intreaga domnie a lui Naboplasar , si 11 ani din domnia fiului sau , Nebucadnetar .

Probabil ati observat si alta scriere a numelui monarhului babilonian. In unele traduceri ale Bibliei numele imparatului este "Nabucodonosor". Nu este cazul sa facem o dogma dintr-o varianta sau alta . De fapt, transliterat din cuneiforma suna cam asa : " NABU-KUDURI-USUR " ("zeul Nabu sa ocroteasca pe fiu") . In textele ebraice se intalneste forma "Nebucadnessar ". Septuaginta (prima traducere a Vechiului Testament) foloseste "Nabucodonosor". Istoricul Strabo il scrie "Nabucodrosoros", iar Iosif Flavius il citeaza . Alegerea unei variante descriere, tine de sursa principala folosita de traducator , de traditia in care este format acesta si de preferinta lui.

Poate ca unii dintre dumneavoastra s-au intrebat unde este "tara Sinear" ? Se mai poate traduce si prin "Sumer" - vechea civilizatie presemitica ce popula zona viitorului teritoriu al imperiului babilonian. Sinear este numele alternativ folosit pentru a localiza campia Babilonului. Aceasta se afla , pentru cei care nu cunosc , in Mesopotamia , in Orientul Mijlociu , Irakul de astazi . Este util sa stiti ca pentru poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, "Babilonul" reprezinta un sistem politico-religios aflat in opozitie cu Dumnezeu. Reprezenta locul unde nelegiuirea este la ea acasa (Zaharia cap.5) motiv pentru care natiunea evreeasca, care nu a vrut sa renunte la faradelegi, a fost dusa acolo unde ii era locul. In Cartea Geneza cap. 10, vers. 10 si cap. 11 , vers.1-9 , veti gasi un raport istoric din vremuri stravechi al celor ce s-au petrecut in acel loc .

Pentru a ne forma o idee despre ce era "casa visteriei dumnezeului sau" , vom incerca sa facem oficiul de ghizi prin Esagila , avand drept harta declaratiile lui Nebucadnetar , consemnate pe tablite de lut:

Zidurile templului lui Marduk straluceau ca soarele , salile tempului erau placate cu aur , lapislazuri si alabastru ; acoperisiul incaperii consacrate zeului , numita E-Kna , era placata cu aur , iar camera lui Nebo din Borisppa , era deasemenea placta cu aur . Totul era o nebunie de aur ! Aici a fost adus tot aurul Casei Domnului si al Regatului Iuda dupa cum se profetizase . Nu degeaba in reprezentarea profetica , din cartea lui Daniel cap. 2 , Babilonul este reprezentat prin capul de aur!

versetele 3-7

Iata o declaratie a istoricului Berosus , citata intr-o lucrare a lui Iosif Flavius , a modului cum au decurs principalele evenimente ale anului 605 (IHR) :

" Tatal sau , Naboplasar , auzind despre razvratirea satrapului care raspundea peste Egipt , Cole-Siria si Fenicia , si nefiind in stare sa duca o campanie militara, din cauza suferintei , a incredintat o parte a armatei sale fiului sau , Nebucadnetar , care se afla in floarea varstei , si l-a trimis impotriva rebelilor . Nebucadnetar a angajat lupta cu acestia si i-a biruit in lupta de la Carchemis , a pus satrapia (regiunea) sub conducerea babiloniana . Intre timp , asa s-a intamplat , tatal sau, care era bolnav , a murit in cetatea Babilonului ... Fiind informat imediat de moartea tatalui sau , Nebucadnetar a pus la punct problemele existente in Egipt si in alte tari ; prizonierii- iudei , fenicieni , sirieni si cei de nationalitate egipteana - au fost dati in grija unora dintre prietenii sai cu porunca de a fi adusi in Babilon , impreuna cu restul trupei si prada luata , in timp ce el , cu o mica escorta a pornit in goana peste desert, spre Babilon".

Exista intr-adevar obiceiul luarii celor mai frumoase trofee omenesti din tarile ocupate. Evreii credinciosi au fost informati prin intermediul profetiei, de faptul ca urma o perioada de exil babilonean , ca rod al unei revolte seculare impotriva adevaratului lor conducator - Dumnezeu . Nu putem sti cu exactitate varsta tinerilor evrei luati ostatici . Putem insa sa presupunem, in baza informatiilor istorice (Xenofon - Cyropaedia) ca nici un tanar nu putea intra in slujba imparatului Persiei inainte de a implini varsta de 17 ani . Cert este ca anticii puneau mare pret pe slujitorii sanatosi si atragatori fizic . De aici se desprinde o deductie (formulata de comentatorul Charles) si anume ca o astfel de perfectiune , la care se tinea atat de mult, nu putea fi atinsa de catre eunuci . Facem aceasta afirmatie intrucat unii comentatori (printre care se afla si istoricul Iosif Flavius) afirma ca Daniel ar fi fost facut eunuc . Mai este si un alt argument impotriva acestei afirmatii : cuvantul de famen , avea o conotatie mai larga decat aceea de "barbat castrat", intelegandu-se si sensul de "functionar al curtii". Dealtfel, in ilustratiie ce infatisaza curtenii ce il inconjoara pe imparat , unii slujitori sunt reprezentati cu barba , iar altii fara barba, drept pentru care intelegem ca nu era obligatoriu pentru toti curtenii sa fie facuti fameni . Daniel nu face nici o referire la sine ca ar fi fost castrat . Aspenaz era mandatat sa recruteze adolescenti , descendenti ai casei regale , sau din familiile inaltilor demnitari , fara probleme de sanatate , cu inteligenta ascutita , si cu o instruire ampla si temeinica . Iosif Flavius afirma ca Daniel era chiar din familia lui Zedechia (fratele lui Ioiachim). Se pare ca lui Aspenaz nu i-a trebuit prea mult sa gaseasca printre evrei , tineri cu calitatile respective. Acest gest de luarea ostaticilor a avut si o tenta de santaj. In cazul in care regatul iudeu s-ar fi razvratit , copiii celor mai de seama oameni ai tarii riscau sa fie executati drept razbunare . Trebuie apreciata modestia lui Daniel care se refera la sine doar ca fiind "dintre copiii lui Iuda".

Comentatorii , printre care il amintim si pe Calvin , sustin ca schimbarea numelor face parte dintr-un fel de program de spalare a creerelor . Prin schimbarea numelor, li se comunica ca au fost adoptati de catre curtea Babilonului si ca se asteapta de la ei sa asimileze repede obiceiurile casei. Planul era insa mai amplu si mai subtil : tinerilor evrei nu li s-a impus cultul pagan cu forta, ci mai intai li sa dat nume cu referiri idolatre. O parte din hrana de la masa imperiala era jertfita idolilor. In felul acesta erau famuliarizati cu idolatria. Li se repeta permanent ca au fost cuceriti ca urmare a faptului ca religia si zeii babilonieni sunt superiori Dumnezeului evreilor, caruia multi evrei renuntasera deja sa I se mai inchine . Deasemeni li se specula recunostinta fata de inaltele privilegii oferite : acela de a manca la masa imparatului , de a fi instruiti de cele mai prestigioase somitati stiintifice ale lumii, si ca li se oferea perspectiva unor posturi in aparatul de guvernare al imperiului . In acest fel se conditiona dependenta lor de curtea imperiala . Toate acestea aveau drept scop sa-i faca sa renunte la valorile lor nationale , la religia lor, si daca era cu putinta la amintirile lor . Deveneau niste sclavi ce se pazeau singuri , deplin devotati stapanului lor, fiind incapabili psihologic de a organiza sau de a participa la vre-un complot, sau de a manifesta intr-un fel sau altul nesupunere.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context

"Haldei / caldei" sunt un trib aramaic din Mesopotamia de Sud , ajuns la putere prin Nabonid . Au ocupat cele mai influente pozitii la curtea imperiala si se defineau profesional ca fiind elitele intelectualitatii vremii respective (savanti , matematicieni , astronomi, ceva de genul "paranormalilor" din ziua de astazi, astrologi etc). Lor li sa incredintat instruirea tinerilor prizonieri . Exista voci care afirma ca Daniel a devenit astrolog si ghicitor , justificand afirmatia cu functia pe care a ocupat-o (Daniel cap. 4). Vom vedea la explicatiile vers. 8-16 ca aceasta afirmatie este dezaprobata de atitudinea generala fata de paganism a lui Daniel si a celor trei prieteni ai sai . Vom remarca o opozitie sistematca fata de orice element pagan . In capitolul 2 vom vedea ca adevarata cauza a privilegiilor acordate lui si prietenilor sai , a fost in principal interventia divina , ce a impus respectul lui Nebucadnetar fata de Dumnezeu .

Pe de alta parte trebuie subliniat ca era socotit un privilegiu la care nu oricine putea aspira, cand era vorba de initierea in tainele ocultismului . Era socotit un har al zeilor si se transmitea mai mult din tata in fiu . Drept pentru care nici nu era necesara vre-o constrangere pentru initiere. In ganeral , cei care initau in astfel de practici pe novici, se temeau sa divulge toate tainele inainte de apropierea mortii , chiar si fiilor lor, ca nu cumva sa-si faca concurenti prea puternici din ei. In concluzie Daniel si prietenii sai nici nu au flirtat cu ocultismul si nici nu au fost constransi sa se initieze. Pur si simplu nu s-au aratat dornici de asa ceva, si lucrul acesta nu a starnit decat mirare pentru ca erau dispusi sa rateze o astfel de ocazie pe care o aveau putini. Insa efortutile lor s-au canalizat pe alte directii, si asa cum vom vedea au avut rezultate exceptionale.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context

Numele celor patru tineri sunt tipice pentru evreii proveniti din familii pioase . Aceste familii ofereau copiilor o educatie religioasa in acord cu valorile religiei Dumnezeului Celui Viu si aveau reguli putine dar stricte .

·        Daniel = "Dumnezeu a judecat" ;

·        Hanania = "Iehova este(a fost) binevoitor" (este citat de mai bine de 14 ori in Vechiul Testament) ;

·        Misael = "Cel ce apartine lui Dumnezeu" ;

·        Azaria = "Yahveh ajuta".

In antichitate numele era o profetie despre persoana respectiva. Numele era insasi persoana, disparitia numelui implica un fel de decapitare. Darea unui singur nume (fara a fi insotit de particula "ben" - "fiu a lui..." insemna ca respectivul nu mai era considerat om ci devenea o fiinta inferioara, numai buna de exploatat.Prin schimbarea numelor cu altele ce aveau conotatii idolatre, se dorea o rupere de valorile spirituale.

versetele 8-16

Printre aceste valori era si aceea de a privi corpul uman ca un mijloc de formare al caracterului . Se traduce printr-un stil alimentar conform poruncilor lui Dumnezeu . Aceasta igiena alimentara presupunea ca hrana sa fie saraca in grasimi , presupunea ca sa nu consume carnea animalelor asa-zis "necurate" (cartea Levitic cap. 11) sau care nu erau sacrificate conform asa-numitei legi "Koser" (Levitic cap.17). De asemenea evitau consumul de vin fermentat sau de bauturi spirtoase. Exsita o istorie din Pentateuc, in care, datorita starii de ebrietate, doi fii ai marelui preot Aaron, au fost ucisi de slava lui Dumnezeu. Acestia au adormit in timpul serviciului lor in templu, iar focul de pe altar s-a stins. Ca sa nu se afle de neglijenta lor , au incalcat o porunca clara a lui Dumnezeu, aceea ca nu trebuia adus foc strain in templu (scop in care focul de pe altar trebuia mentinut permanent). In momentul cand au calcat aceasta porunca , au fost arsi de vii, in templu de catre slava Domnului. Aceasta relatare ingozitoare avea darul sa convinga de pericolele la care se expun consumatorii de alcool , si ca in fata lui Dumnezeu nu se accepta scuza : "am fost beat si nu mi-am dat seama" cand este vorba de porunca Sa. Nici una din aceste conditii nu era respectata de catre hrana oferita de imparat (decat poate cu totul intamplator).

Mai trebuie spus un alt lucru ce va deveni relevant imediat : Cand au ajuns in Babilon, toti prizonierii aveau un pronuntat aspect anorexic . De ce ? In primul rand asedierea unei cetati se facea lent si presupunea taierea tuturor surselor de hrana de catre asediatori. In momentul asediului, cam toata populatia regiunii se afla in cetate , ca atare proviziiile se epuizau rapid si se suferea de malnutritie. Este imposibil de descris atmosfera dintr-o cetate asediata. In al doilea rand, calatoria din Palestina pana in Babilon era istovitoare prin lungimea si ariditatea locurilor pe care le traversa drumul catre Babilon (care in calitate de prizonieri i-l parcurgeau pe jos si cu ratie stricta de hrana si apa). Astfel, in cazul malnutritiei si a epuizarii fizice indelungate, o alimentatie bogata in grasimi animale, administrata brusc , este lucrul cel mai putin de dorit . Dar pe de alta parte, alimentatia vegetariana, in asemenea situatii este usor asimilata si echilibrul fiziologic al organismului se recapata mult mai rapid si fara probleme. Dieta pe care a solicitat-o Daniel se cuprinde in expresia iudaica "zero'im" si defineste un regim alimentar pe baza de cereale , fructe , legume , nuci si verdeturi (Cartea Geneza cap. 1 , vers.1,29) si , bineanteles , apa .

Prin expresia "sa hotarat" Cuvantul lui Dumnezeu ne comunica nu doar o schimbare de atitudine ci un proces care se afla in plina desfasurare. Daniel murea! Cititi "parerea jurnalistului de buzunar in acest context" pentru lamuriri.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context

Doresc sa remarcati maniera plina de tact in care Daniel a solicitat schimbarea meniului . Nici cu extremism bigot , nici cu aroganta . Raportul biblic consemneaza o noua intervenie divina : Dumnezeu a reusit sa inmoaie inima lui Aspenaz care a consimtit tacit la propunerea facuta de Daniel "ingrijitorului" (expresia originala este "melzar" ce deriva din acadianul "massru" , un fel de steward) in ciuda faptului ca manifestase serioase temeri . Totusi 10 zile este cam putin pentru ca rezultatele sa fie notabile . Aici, inca odata Dumnezeu si-a aratat puterea , atragand astfel atentia ca ascultarea de sfaturile alimentare pe care El le-a prescris si ferirea de idolatrie, au ca prim rezultat binecuvatare si ocrotirea Sa speciala si mai apoi beneficiile unui trai sanatos. Speram ca aceste sfaturi sa va conviga si pe dumneavoastra sa adoptati un stil alimentar asemanator . Dumnezeu a atras atentia ca valorile spirituale primite acasa de catre acesti tineri aveau in spatele lor o Intelepciune Nemarginita si o Putere Vie .

versetul 17

Acest verset confirma ce am afirmat la explicatia versetelor 3-7. Daniel nu a invatat o stiinta a interpretarii viselor de la "invatatii" Babilonului . Dumnezeu este Acela de la care in mod direct a invatat pe Daniel tainele viitorului . Sunt insa voci care afirma ca Daniel nu este propriu-zis un "profet" , ci ca era un invatat iudeu care doar interpreta , asemeni multor altora , oracolele sfinte. Dar aceasta este doar jumatatea adevarului . Intr-adevar , Daniel nu a ocupat functia de profet in cadrul comunitatii evreesti , insa este cert ca a avut darul profetic, caci acest dar l-a propulsat in inalta societate a curtii imperiale babiloniene , fiindca , asa cum vom vedea in cap. 2 , Dumnezeu onoreaza pe cei care il onoreaza. Acest verset ne pregateste pentru cap. 7 si 12, unde ne sunt prezentate niste viziuni ale lui Daniel. In cap. 4-5 il gasim pe Daniel in rolul de interpret iar in cap. 2 este si una si alta .

versetele 18-21

Inteligenta ascutita , cunostinte vaste si profunde , limbajul adecvat , forta si vigoarea mintii mai presus de somitatile intelectuale culese de Nebucadnetar din cele patru zari ale lumii. Iata ce a descoperit monarhul cand i-a examinat pe cei patru evrei. Examinarea a fost orala si nu putem sti cu certitudine la ce s-a referit concret , dar putem banui ca intrebarile vizau (asa cum spune si mama lui Belsatatar in cap. 5, vers. 12) solutii la probleme curente incalcite , probleme de matematica , astronomie , scrierea si citirea in dificilul alfabet cuneiform , limba , literatura aramaica si a dialectului haldeianan , arhitectura, strategia militara si administratia. Toate aceste discipline erau bine stapanite de babilonieni .

Ar trebui sa intelegem ca devreme ce Dumnezeu le-a dat acestor tineri intelepciune si pricepere ei au luat totul de-a gata ? Nu , nici decum ! Acesti tineri au depus eforturi staruitoare, nepierzand nici o ocazie de a descoperi sau de a invata ceva nou si Dumnezeu le-a binecuvantat eforturile . Succesul adevarat este lucrarea providentei lui Dumnezeu si este rasplata credintei , a intelepciunii, a virtutii si a staruintei. Performantele extraordinare ale acestor tineri evrei binecuvantati de Dumnezeu, l-a incantat pe Nebucadnetar si l-a facut sa treaca cu vederea asa-zisul lor "extremism" si rezistenta la "programul de reeducare".

Sunt comentatori care sustin ca exista o contradictie intre vers. 21 si cap. 10 , vers. 1 (unde ni se spune ca " in al trilea an al lui Cir , imparatul Persiei s-a descoperit un cuvant lui Daniel"). Teologul Haverinik a solutionat aceasta aparenta contradictie astfel : Daniel a "continuat" (mai exact a dus-o astfel ) . Verbul acesta se mai gaseste si in Ieremia cap. 1, vers. 3 si in Rut cap. 1 , vers. 2 . Cu alte cuvinte , ni se spune ca astfel a dus-o Daniel tot timpul captivitatii sale . Bun , dar de ce ni se aminteste "anul intai" ? Pentru evreii credinciosi acest an (anul intai al imparatului Cir) reprezenta perioada in care fagaduinta divina, data prin profetul Isaia ( cap. 44 , vers. 28 ; cap. 45 , vers. 1) trebuia sa se implineasca . Relevant este si faptul ca in cap. 6 , conditiile de viata ale lui Daniel sau schimbat brusc si dramatic la scurt timp dupa ce Dariu Medul s-a instalat pe tronul Babilonului, ceea ce sprijina autenticitatea acestei afirmatii. De asemenea am putea fi informati indirect, ca dupa acest an Daniel sa-si fi terminat de scris cartea.

Dumnezeu S-a tinut de cuvant! Istoria confirma faptul ca fagaduinta data de profetul Isaia s-a adeverit: dupa 70 de ani de exil, evreii au primit permisiunea sa se intoarca in patria lor. Chiar daca nu este pe placul rationalistilor si a filozofilor anticrestini exista un Dumnezeu care cunoaste de la inceput sfarsitul si poate sa faca afirmatii profetice. Dumnezeu este o persoana mult mai demna de incredere decat cel mai integru om al Terei , cu mult mai integra decat deistii plini de critici si indoieli !

Concluzii la capitolul 1

Valoarea acestui capitol este inestimabila pentru oamenii credinciosi lui Dumnezeu in primul rand pentru ca releva o latura a caracterului lui Dumnezeu ce nu iese la iveala decat in situatii de criza . El este "Dreptul Judecator al intregului pamant" , care a stabilit un termen indelung de pasuire ce nu a fost fructificat de cei aflati in conflict cu El. In urma expirarii acestui timp Dumnezeu a pronuntat o sentinta si a trecut la executia majoritatii celor ticalosi , spre a restabili dreptatea , mult-prea-mult calcata in picioare in poporul Sau. Este induiosatoare grija paterna pe care El o are fata de acei putini copii credinciosi ai Sai , care au fost dispusi sa-si riste privilegiile (chiar si viata cum vom vedea in capitolele urmatoare ) decat sa-si tradeze Tatal . Dreptatea si iubirea sunt indisociabile caracterului lui Dumnezeu . Fie ca este vorba de "caderea" lui Adam si a Evei , fie ca este vorba despre ultima generatie dinaintea marelui potop; fie ca este vorba despre cetatile din valea Sodomei ; fie ca amintim despre miscarea Exodului (din Egipt in Canaan); fie ca vorbim de exilul Babilonian, tratat de cartea lui Daniel si de inca cateva carti biblice; indifernt ca se aduce vorba despre a doua distrugere a Ierusalimului si a Templului de catre romani; in sfarsit , fie ca vorbim despre revenirea glorioasa a lui Hristos, pentru asi salva copiii din mainile criminalilor ce ii haituiesc in perioada "necazului cel mare" si de a executa pe cei ale caror maini sunt patate de sange nevinovat ; oriunde , deci , vorbim despre Dumnezeu ca Judecator al intregului pamant , remarcam , alaturi de justitie, dragostea Sa parinteasca. Zadarnic incearca unele dogme asa-zis crestine sa ne zugraveasca un Dumnezeu crud si despotic , care pentru cativa ani de pacat , cat ar putea sa dureze o viata de om , El ar fi in stare sa chinuie o vesnicie in "flacarile iadului" (plecand de la erezia nemuririi naturale a "sufletului" pe care nici Dumnezeu nu o poate anula, dar poate chinui) . Cat de strain de aceasta conceptie este Dumnezeul revelat in cartea lui Daniel si in restul Bibliei ! Este drept ca spre binele tuturor acelora care vor sa traiasca in conditiile date de Dumnezeul Vietii , si chiar spre binele ticalosilor care ar fi nenorociti sa traiasca o vesnicie intr-o lume a ordinii autoimpuse , El este nevoit sa stinga viata celor ce au ales faradelegea ca mod de existenta . Biblia spune ca : "vor fi cautati si nu vor mai gasiti niciodata" (Ezechiel cap.26, vers. 21).

In al doilea rand , suntem in masura sa facem o declaratie : Daniel si cei trei prieteni ai sai au fost singurii oameni cu adevarat liberi dintre toti supusii lui Nebucadnetar , intrucat si-au trait cu orice pret convingerile ; au castigat , datorita providentei lui Dumnezeu, datorita credintei si a sarguintei lor, respectul imparatului si simpatia unor inalti demnitari . Au devenit astfel printre putinii oameni de incredere ai lui Nebucadnetar . Au ajuns sa aiba autoritate si influenta mai mare decat potentatii babilonieni . Iata profilul unor aristocrati autentici ! Unde este genialul "program de reeducare" aplicat prizonierilor de razboi? Sa nu credeti ca era ineficace ! Pur si simplu , inalta curte s-a confruntat cu Maiestatea Universului , reprezentata cu umilinta de cei patru tineri evrei. Iar inaintea Sa se pleaca toti. Un astfel de Dumnezeu merita slujit cu orice risc.

Comentarii. Intrebari
Sugestii. Obiectii.