UNITATE ÎN CONDUCERE

        În unitate si rugãciune, tatãl si mama trebuie sã-si poarte marea responsabilitate a cãlãuzirii drepte a copiilor lor. Lucrarea de formare a copilului revine mai cu seamã mamei, dar tatãl nu trebuie sã fie atât de absorbit de problemele vietii sau de studiul cãrtilor, încât sã nu-si poatã lua timp pentru a cerceta caracterele si nevoile copiilor sãi. El trebuie sã ajute la gãsirea de cãi prin care copiii sã fie ocupati cu activitãti folositoare si plãcute, potrivit diferitelor lor disponibilitãti.  Tatãl trebuie sã aibã o legãturã strânsã cu fiii sãi, oferindu-le beneficiile experientei lui mai bogate si vorbindu-le atât de simplu si prietenos, încât sã-i apropie mult de inima sa. El trebuie sã le arate cã întotdeauna are în vedere cele mai bune interese ale lor si, totodatã, fericirea lor. Ca preot al casei, el este responsabil în fata lui Dumnezeu pentru influenta pe care o exercitã asupra oricãrui membru al familiei.  Mama trebuie sã fie constientã de nevoia ei de cãlãuzire a Duhului Sfânt, pentru ca ea însãsi sã aibã o experientã realã, de  supunere fatã de vointa Domnului. Prin harul lui Hristos, ea poate fi un educator întelept, blând si iubitor. Pentru ca ea sã-si facã lucrarea asa cum trebuie, este nevoie de talent,  pricepere si rãbdare. Se cere jertfire de sine si rugãciune stãruitoare. Fiecare mamã trebuie, prin efort perseverent, sã-si dea silinta, sã-si îndeplineascã obligatiile, aducându-i pe micutii ei la Isus, pe bratele credintei, spunându-i Lui marea ei nevoie si cerându-I întelepciune si har. Cu seriozitate, rãbdare si curaj, ea trebuie sã caute sã-si perfectioneze abilitãtile pentru a se putea folosi corect de cele mai nobile capacitãti ale mintii în educarea copiilor ei.  Ca niste guvernatori uniti ai regatului cãminului, tatãl si mama trebuie sã demonstreze bunãtate si amabilitate unul fatã de celãlalt. Niciodatã comportamentul lor sã nu fie în contradictie cu preceptele pe care cautã sã le impunã. Ei trebuie sã pãstreze puritatea  inimii si a trãirii, dacã vor sã aibã copii curati. Sã-si educe si disciplineze eul, dacã vor sã aibã copii supusi si disciplinati; sã le aseze în fatã un exemplu demn de imitat. Dacã vor neglija acest aspect, ce vor rãspunde ei atunci când copiii lor vor sta la bara cerului, ca martori ai acestei neglijente? Ce teribilã va fi pentru ei realizarea pierderii si esecului propriu, când vor sta în fata Judecãtorului întregului pãmânt!  Una dintre cauzele pentru care azi existã atâta rãu în lume este aceea cã pãrintii îsi ocupã mintea cu alte treburi, strãine de lucrarea cea mai importantã dintre toate - blânda si rãbdãtoarea îndrumare a copiilor pe calea Domnului. Pãrintii trebuie sã nu lase nimic sã-i retinã, sã acorde copiilor lor tot timpul necesar pentru a-i face sã înteleagã ce înseamnã sã asculti si sã te încrezi pe deplin în Domnul.  Înainte de musafiri, înainte de orice altceva, copiii vostri trebuie sã aibã prioritate. Timpul pe care-l petreceti semãnând fãrã rost, Dumnezeu vrea sã-l petreceti în educarea copiilor în lucrurile esentiale. Mai degrabã lãsati la o parte haina, pe care o faceti în plus sau desertul extraordinar, pe care vã gânditi sã-l gãtiti, decât educatia copiilor vostri. Lucrarea ce trebuie fãcutã cu copilul în primii lui ani nu admite neglijentã. Nu existã perioadã în viata copilului în care  disciplina sã fie neglijatã. Punct cu punct, sfat dupã sfat, putin câte putin, ea trebuie imprimatã copilului. Lipsiti-vã copiii de orice altceva, dar nu de învãtãtura care, urmatã cu credinciosie, îi va face membri buni si folositori ai societãtii si-i va pregãti pentru a deveni cetãteni ai Împãrãtiei cerului.

ELLEN  G.  WHITE